Incepand cu luna august 2011 am tot auzit de pericolele crizei de lichiditate. Acesta a fost principalul motiv care a stat la baza ofertei de lichiditate a Bancii Centrale Europene (BCE), ce nu a tinut cont daca acela care imprumuta este solvabil sau nu. Iar economistii si policienii care pledeaza pentru acest rol al bancii centrale au castigat deocamdata dezbaterea.
Articol aparut in Finantistii
Si totusi, ce reprezinta criza de lichiditate? Eu sunt de parere ca e doar o poveste spusa pentru a justifica interventiile guvernelor pentru salvarea unui sistem sau a unei tari. Desigur, in istorie au existat episoade caracterizate prin criza de lichiditate, dar nu in 2011 si nici acum. Daca este ceva pe care pietele financiare sa-l aiba din abundenta la dispozitie acesta este banul. Asa ascund bancile centrale o situatie mult mai grava decat pare la prima vedere.
Lichiditatea de pe piete este administrata zilnic de bancile centrale din fiecare tara. Fiecare banca centrala are un obiectiv diferit pe termen scurt, dar care e conectat la obiectivul principal de stabilitate a preturilor. In termeni foarte simpli, o gestionarea adecvata a lichiditatii pe piata monetara ar mentine dobanzile din acea piata in jurul dobanzii de politica monetara.
Trebuie sa citesti
Asta inseamna ca in fiecare zi bancile centrale monitorizeaza pietele monetare si in functie de cererea si oferta de lichiditate injecteaza sau retrag lichiditati din sistem pentru a mentine rata de politica monetara stabila. Acest lucru e facut de bancile centrale in fiecare tara. Cu atatea variabile, este normal sa apara si greseli. Cu toate acestea, bancile centrale din intreaga lume fac o treaba destul de buna in mentinerea pietelor monetare destul de calme, in cea mai mare parte a timpului.
Bine, dar daca bancile centrale au controlul lichiditatii cum poate sa apara o criza? Si a doua intrebare: Cum ne dam seama ca suntem intr-o criza de lichiditate? Actorii pietei sustin ca semnele de criza de lichiditate se regasesc in rate mai ridicate ale dobanzilor ori in diferenta mai mare dintre pretul de vanzare si de cumparare pe piata monetara. Alt exemplu oferit e faptul ca rata dobanzii la care se imprumuta unele tari este relativ mai mare fata de o dobanda de referinta (aleasa arbitrar). Sau cresterea generala a ratelor LIBOR – o alta dobanda indicativa. Altfel spus, criza de lichiditate e tradusa prin costuri mai mari de imprumut pentru banci, guverne si, in final, pentru toti debitorii.
Dar aceasta nu este interpretarea pe care o dau eu unei crize de lichiditate. Asa cum am spus, singurele care pot sa retraga lichiditate din sistem sunt bancile centrale. In caz contrar, suma de bani in sistem ramane aceeasi, doar ca e transferata de la un posesor la altul. Pentru mine, semnele crizei de lichiditate pot fi identificate, in principal, in evolutia masei monetare.
Daca ne uitam, atat la SUA, cat si la UE, vedem ca masa monetara a crescut constant din 2008 si pana astazi. Bancile au injectat lichiditate, nu au scos-o. Si totusi am avut episoade care au dus la interventia bancilor centrale, in care dobanzile din piata monetara au crescut rapid.
Dar daca lichiditate nu a fost extrasa din sistem de ce au crescut dobanzile? De ce sunt fortate tarile indatorate sa recurga la imprumuturi la o rata mai mare? De ce se finanteaza bancile pe termen scurt la un cost in crestere? Masa totala de bani nu s-a schimbat, dar s-a schimbat modul in care percepem riscul.
Acum ajungem la adevarata problema. Lumea nu s-a aflat de fapt in fata unei crize de lichiditate. Ea are in fata un fenomen numit acumulare de numerar din cauza riscului crescut al unor tari care nu-si platesc datoriile sau al unor banci care nu sunt lasate sa dea faliment.
In acest context, reactia participantilor pe piata monetara este una normala. Acesta nu este un „market failure” si nu este o criza de lichiditate. Tot ceea ce vedem din 2010 si pana astazi e o crestere normala pentru aceste momente a primei de risc. Omenirea este un loc mai riscant pentru investitori, iar acestia cer sa fie recompensati pentru ca accepta un risc mai mare.
Ceea ce a facut BCE saptamana trecuta a fost o injectie cu “morfina” in sistemul monetar european pentru a amorti simturile investitorilor avizati. Pe viitor, BCE si FED au de ales intre a mari doza morfina sau a lasa pietele sa-si faca treaba. Daca vor continua pe aceasta cale, rezultatul va fi acelasi ca pentru un atlet cu oasele rupte. E posibil sa-l convingi sa incerce sa alerge, dar credeti ca va putea?
Florin Citu 
francezii spuneau in emisiunile lor economice ,mai pe intelesul celor de rand , nu asa elevat ca dvs aici, ca pacientii adica statele si bancile sunt bolnave si ca austeritatea in conditiile in care nu se injecteaja lichiditate le-ar omori.ce ar fi facut italia daca nu era prina injectie a BCE? ei spun ca au adus sange in sistem nu morfina si ca prin 2014 cand banii vor trebui rambursati vom vedea…..totul mi se pare foarte complicat , daca grecia ar fi putut fi lasata sa intre in faliment ,italia cred ca ar fi fost un pericol mult mai mare.eu nu intelg dar cu austeritate si recesiune statele datoare nu=si pot plati nici macar dobanzile,daca acestea cresc.prin urmare era alta solutie ar fi fost la tiparirea de dolari si dupa si de euro?
@Gabriela
Sunt doua elemente distincte la care ma refer. Primul, nu este o criza de lichiditate ci o crestere a primei de risc. Atat ECB cat si FED au tot introdus lichiditate in sistemul financiar bancar.
Al doilea, modul in care ECB a oferit bani la 1% pentru toate bancile nu face diferenta intre bancile solvabile unde merita sa bagi bani si cele insolvabile unde nu merita. De exemplu, sa zicem ca maine creste pretul actiunilor tuturor bancilor. De unde stim ca el creste pentru ca bancile sunt mai profitabile sau pentru ca bancile au fost salvate? Cum va putea un investitor sa aleaga intre bancile “bune” si cele “rele”?
Dar mult mai important cum putem sa ne asiguram ca bancile nu vor face aceleasi greseli in viitor daca au fost salvate astazi? Nu putem , pentra ca infuzia de lichiditate, morfina, elimina diferentele dintre aceste banci.
Referitor la state suverane, eu nu am fost niciodata de acord cu austeritatea in momente de criza. Am scris cateva articole aici pe blog. Dar solutiile pentru aceste tari nu sunt doar binare: austeritate sau bani de la ECB. De fapt sunt binare pentru ca aceste tari “vor”” sa ramana in zona euro. In momnetul in care vor realiza ca exista viata dupa euro totul va fi mai usor.
Sa luam Grecia. Au 5 ani de recesiune si cred ca mai urmeaza. Crede cineva ca daca Grecia ar fi iesit din zona euro in 2009 ar fi avut o soarta mult mai grea decat 5 sau 6 sau 7 ani de recesiune? Experienta altor tari ne arata ca si-ar fi revenit mult mai repede.
eu cred ca austeritatea in legatura cu cheltuielile cu functionarea statului e necesara. despre zona euro decizia e politica.unii spun ca europa numai unita poate ramane puternica si ca francezii si germanii nu au alta solutie ca sa nu se mai razboiasca decat intr-o formula de acest gen.altii spun ca nu existat niciodata in istorie un imperiu romano german si ca ar trebui sa existe forme economice bazate pe traditii si diferente culturale.habar nu am cum e bine.cert este ca grecia este intr-o pozitie geografica care conteaza pentru restul europei,au mai cheltuit si bani sa se inarmeze, a cumparat tot felul de nave second hand de pe la nemti si francezi,in plus ea nu a iesit de mult timp de sub dictatura, iar adeptii europei democratice spun ca daca ar lasa-o in faliment ar fi incontrolabila situatia democratiei acolo.acum vreo cinci ani era mult mai simplu sa definesti politic lumea in care traiam.azi eu ma simt total dezorientata,nu vreau nici sa muncesc ca nemtii pana nici nu mai stii cine esti,dar probabil nici ei nu vor sa munceasca pentru cei ce cred ca viata poate insemna si altceva decat sa fii robotel productiv.in plus daca americanii s-au pornit sa tipareasca dolari nu stiu europa ce sanse ar fi avut sa faca altfel.
Bună ziua,
Aş dori să fac şi eu câteva comentarii legate de acest articol:
În primul rând, eu sunt de părere că termenul de “criză de lichiditate” este unul fals, care într-un sistem normal şi liber nu ar avea ce să caute (decât la nivel micro, la nivel de întreprindere, unde se poate folosi şi termenul de trezorerie netă negativă). Dacă băncile comerciale nu ar fi lăsate să opereze cu rezervă fracţionară (ceea ce înseamnă FRAUDĂ iar lumea ar trebui să înţeleagă asta) atunci ar fi mai simplu de văzut faptul că economia nu de lichiditate are nevoie, ci de capital. Capitalul care se obţine într-un singur fel, prin economisire.
Iar legat de afirmaţia următoare:”Fiecare banca centrala are un obiectiv diferit pe termen scurt, dar care e conectat la obiectivul principal de stabilitate a preturilor.” De ce ar trebui preţurile să fie stabile? Preţurile se formează, într-o economie de piaţă nu într-una socialistă, la intersecţia cererii cu oferta. Iar cererea nu este constantă în timp, preferinţele oamenilor schimbându-se pe parcursul timpului. Dacă cererea fluctuează, e normal să fluctueze şi preţul pentru bunul respectiv. Aşadar prin faptul că băncile centrale îşi arogă dreptul de a “fixa” preţurile, comit un abuz. Preţurile trebuie lăsate să fluctueze.
@Muad-Dib
Multumesc pentru comentarii.
Referitor la criza de lichiditate sunt de acord. Lichiditatea in sistem este data, doar distributia ei se schimba. Nu poti sa ai criza de lichiditate, ce se intampla este ca unii actori din piata decid sa retina mai multa decat au nevoie pentru ca ei percep un mediu economic mai riscat si atunci “cash is king” .
O sa revin l adisutia despre rezerva fractionara.
Acum despre stabilitatea preturilor. In primul rand vorbim de preturile bunurilor de consum. In al doilea rand vorbim de preturi stabile prin prisma inflatiei care nu are cum sa fie constanta. Mai mult preturile bunurilor luate in calcul se misca unul relativ la celalalt, nu au cum sa fie stabile. Ce incearca politica monetara este sa stabilizeze inflatia (rata de crestere a preturilor) si nu preturile.
politica monetara si bancheri ca domniile vostre,si o spun cu admiratie si respect pentru stiinta si inteligenta ce va carecterizeaza trebuie sa stinga incendiu care l-ati creat prin criza care a inceput ca financiara.unii spun ca bancile intai au avut probleme,statele au salvat bancile(vezi irlanda care a luat 1 miliarde din bugetul de asigurari sociale sa-si salveze o banca,asa spunea mircea cosea)iar acum bancile nu mai sunt capabile sa salveze statele.
dar formula mi se pare foarte metaforica : acum au fost chemati peste tot incendiatorii sa stinga incendiile…(monti, draghi, etc)
bancile bune nu au luat bani pentru a nu-si stirbi reputatia.americanii le-au promis anul trecut ca nu vor face publice listele cu bancile care s-au imprumutat parca de la ei iar apoi le-au publicat .si de atunci se pare ca bancile seriose nu mai profita de asemenea infuzii.
@Gabriela
De aceea in articol ma refer la BCE si bancile din Europa.
Inflaţia NU este creşterea preţurilor. Inflaţia reprezintă creşterea MASEI MONETARE. Creşterea masei monetare duce la creşterea generalizată a preţurilor. Deoarece dacă masa monetară este constantă, este imposibil să crească toate preţurile în acelaşi timp. Într-un sistem cu masă monetară constantă, dacă un preţ creşte altul trebuie să scadă.
Până la renunţarea la etalonul aur şi la introducerea monedei fraudate, preţurile aveau o tendinţă generală de scădere, ca urmare a creşterii puterii de cumpărare a banilor. De când s-a renunţat la etalonul aur şi băncile centrale au început să tipărească bani în neştire (şi aici includ şi moneda de cont, care deşi nu are o materializare fizică pe hărtie, tot “tipărită” din nimic este) toate preţurile au început să crească în mod constant. Deci această “lupă” a băncilor cu inflaţia este o ipocrizie şi o tâmpenie, din moment ce singurul lucru pe care ar trebui să îl facă pentru a opri inflaţia este să nu mai tipărească monedă.
Aştept cu nerăbdare articolul dumneavoastră legat de rezerva fracţionară.
Cu stimă,
Muad_Dib
@Muad_dib
Maine este o conferinta la BNR ” Masa Monetara si inflatia”. Am o prezentare “money matters” pe care o sa o pun maine pe site.
Dupa cum am mai zis cu alte ocazii. BCE provoaca intentionat un deficit de cerere agregata pentru a pune presiune pe guvernele de la “periferie”.
Ei nici nu vor sa rezolve problemele … doar sa amane “explozia”.
Cat despre de-alde Muad_dib … vad ca si-a insusit de minune trasnaile “austriece”.
Astept si eu cu interes discutia despre rezervele fractionare si cum se aplica conceptul respectiv in sistemul nostru.
Sunt si tentat sa am inclin spre aceeasi opinie despre ‘trasnaile austriece’,
dar as vrea sa vad si o argumentatie.
Alde Daniel, ce anume numeşti tu trăsnăi austrice? Ai vreo idee despre teoria ciclurilor economice promovată de şcoala “austriacă”? Ştii cu ce se mănâncă? Dacă da, vino frumos cu contra-argumente punctuale pentru problemele ridicate de Soto şi Mises.
@bogdan: conceptul de rezervă fracţionară se aplică întregului sistem bancar, nu doar sistemului de la noi. Problema a apărut de la americani, deoarece ei expandau cel mai uşor masa monetară, acordând credite fără discernământ în goana după profituri uşoare.
@florincitu: este posibil să vedem o înregistrare a acestei conferinţe de la BNR? Deoarece nu am posibilitatea de a participa sau de a o urmări în direct (dacă va fi transmisă de vreun post) dar aş vrea totuşi să o urmăresc. Pare foarte interesantă dezbaterea, atât din prisma ideilor abordate cât şi datorită participanţilor.
Da tinere, stiu cu ce se mananca. Si e echivalentul economic al teoriei flogistonului. Toata lumea va spune ca e o prostie, numai voi o tineti pe-a voastra.
Cineva care in secolul 21 inca mai aiureaza despre etalonul de aur nu merita bagat in seama.
Si de ce oare ar trebui sa te credem pe tine, Daniel? In definitiv, nu ai formulat niciun argument (bun sau prost, nu conteaza); in schimb discursul tau e plin de atacuri la persoana. Am mai vazut noi atotstiutori din astia; de fapt, ce zic, e plina lumea de auto-suficienti cu capul bagat fix in propriul fund. Na, ca o dadui si eu in ad hominem :). Iertare, dar ma deranjeaza rau abordari de tipul “tinere, eu stiu mai bine ca tine”, fara ca macar sa aduci un singur argument.
Deci, Daniel, explica-ne un pic de ce rezervele fractionare NU sunt producere de bani fara acoperire? (vezi expresia “trasnai austriece”).
Cu stima,
Un curios
Avand in vedere ca nu se contureaza nicio revolutie tehnologica sau de alta natura care sa puna bazele unui viitor ciclu (as zice secular) de crestere economica, parerea mea este ca atat clasa politica cat si societatea per ansamblu nu vor “risca” un faliment bancar de anvergura sau, mai mult, un faliment statal necontrolat, fiindca exista teama ca asta ar putea duce la o serioasa destabilizare economica la nivel global. Iar aceasta teama poate fi argumentata prin cele intamplate in 2008 cand FED-ul nu credea initial ca problemele din subprime si mai apoi falimentul unor banci poate duce la o asemenea scadere economica.
Prin urmare cred ca interventii de genul acesta vor continua sa apara in anii urmatori cu scopul de a mentine “stabilitatea”. Efectul advers s-ar putea materializa in distrugerea capitalismului, acest sistem economic care favorizeaza cel mai bine crearea de noi produse/tehnologii/servicii.
Cresterea masei monetare produce inflatie daca banii ajung la consumatori si acestora le creste venitul disponibil pentru consum.Daca ajung banii doar la unii consumatori iar altii saracesc in continuare s-ar putea ca in unele zone sa continue deflatia si sa avem o tara si mai polarizata.Pana la urma fiecare are inflatia lui in functie de obiceiurile de consum, de zona in care traieste, etc Normal ar fi ca cresterea masei monetare sa se vada si in investitii , in plata de arierate in sectoare vitale ale economiei ,etc.Daca o luam iar de la capat cu aruncatul banilor pe lucruri inutile , pe consum excesiv din import ,etc, vom repeta povestea si cred ca vom avea propriul ciclu economic original 100 % pt ca nu va duce la dezvoltare sau dezvoltarea va fi minuscula.Doar consumand si plimband imobiliare preistorice de la unul la altul nu vom putea crea valoare in mod durabil asa ca masa aia monetara in plus daca e prost folosita nu e decat o alta iluzie .Populatia e supraindatorata iar refinantarile sau noile credite se fac in lei.Oare chiar isi mai permite cineva sa creasca Robor la tavan ?Eu nu cred.Asa ca leul stabil s-ar putea sa o ia pe tobogan fata de toate valutele importante si atunci degeaba mariri de salarii.Deci marim masa monetara dar cum o folosim e si mai important .Cred ca asta e un pericol pt Romania mai mare decat ce se intampla in China sau la greci.