Fara bani nu exista inflatie

In 1752, David Hume spunea: “Daca toti banii ar fi pusi in cufere, efectul pentru preturi este acelasi ca si cum ar fi fost eliminate”. Doua sute de ani mai tarziu, Milton Friedman postula: “Inflatia este intotdeauna si peste tot un fenomen monetar”. Ambii zic acelasi lucru: banii conteaza intr-o economie si fara bani nu exista inflatie.

Articol aparut in Finantistii

Desi intuitiva, relatia dintre bani si preturi a fost intoarsa pe toate partile de generatii intregi de economisti. A fost analizata pornind de la oferta de bani, dar si de la cerere. Dupa cateva secole de cercetare avem cateva adevaruri universale. Dar si multe semne de intrebare.
Din punctul meu de vedere, o relatie stabila intre bani si preturi nu a fost inca documentata, pentru ca atat banii, cat si preturile s-au tot schimbat in timp. Si, ca sa fie mai dificil, aceasta shimbare nu au fost sincronizata sau realizata transparent.

Astfel cei care incercau sa inteleaga fenomenele monetare trebuiau tot timpul sa vada noua forma de plata acceptata universal si care avea rolul de bani in societate, iar preturile masurate au castigat sau au pierdut din importanta in functie de preferintele agentilor economici si ale populatiei.

Dar cercetarea in domeniul monetar are si doua concluzii cu implicatii majore pentru politica economica. Pe termen lung, cresterea ofertei de bani duce la o majorare a preturilor fara niciun efect asupra economiei reale. Aceasta relatie a fost numita neutralitatea banilor.

Pe termen scurt, banii pot sa aiba efecte reale in economie. Asta inseamna ca o crestere sau o scadere peste nevoia cererii de bani are efecte reale, mai ales daca are loc rapid si ia prin surprindere. O crestere a masei monetare de acest fel poate, pe termen scurt, sa ajute o economie, iar o scadere sa o destabilizeze.

Bineinteles, aceasta este teoria. Rolul unui economist este acela de a vedea daca aceasta se verifica si in realitate. Relatia pe termen scurt intre cresterea economica si majorarea masei banesti este foarte des documentata, in principal pentru ca este una ce convine clasei politice. Chiar si acum, dupa trei ani de injectie de lichiditate in SUA, UE, Marea Britanie si alte tari dezvoltate, exista voci care sustin ca mai e nevoie de bani. Argumentul suprem este ca economiile inca nu si-au revenit, si lichiditatea le poate ajuta. Eu cred ca in aceste cazuri politica monetara a facut tot ce putea face. Acum trebuie sa asteptam.

Cea de-a doua relatie, scaderea masei monetare, care duce la scaderea economiei, este mai greu de documentat. Motivul principal este ca, dupa ce Milton Friedman si Anna Schwartz au aratat ca Marea Criza din anii ‘30 a fost, in SUA, rezultatul unei politici monetare restrictive, de fiecare data cand aveau in fata pericolul recesiunii bancile centrale pompau bani in sistem.

In trimestrul I din 2009, Romania intra in recesiune. Stiu ca astazi lumea vrea sa stie cum va fi economia peste cateva trimestre, dar pentru un economist este foarte important sa afle cum poate ajunge o economie de la o crestere economica-record la o recesiune profunda in cateva trimestre. Este recesiunea un fenomen monetar sau alte forte au “conspirat” la caderea PIB?

Din septembrie 2008 pana in mai 2010, masa monetara in sens restrans a scazut cu 20%. Chiar si astazi, la trei ani distanta masa monetara este mai mica decat in acea perioada. Mai mult, creditul intern a scazut in prima faza cu 6 procente. Creditul in lei pentru persoane fizice s-a redus continuu.Cel pentru corporatii a avut un reviriment in 2011, dar numai pentru scadente pana la un an, aratand ca nu se poate vorbi de credit pentru investitii. In acelasi timp, economia a scazut cu 6,6% in 2009 si cu 1,6% in 2010.

Situatia Romaniei este foarte asemanatoare cu a SUA din anii ‘30. Acolo o scadere a masei monetare, cum a aratat Milton Friedman, a dus la scaderea PIB si la somaj.

Cum se poate intampla acest lucru? Foarte simplu. O politica monetara restrictiva, care reduce masa monetara subit si cu o suma foarte mare, distruge canalul de transmisie al creditului. Atat in anii ’30, cat si in 2009 si 2010, in Romania creditul a inghetat. Problema nu a fost ca s-a oprit creditarea. Viteza si magnitudinea cu care s-a produs au afectat cererea interna si astfel au impins economia in recesiune.

Dar cum se poate ajunge aici? In primul rand, prin ignorarea importantei banilor in economie. In al doilea rand, prin acordarea de importanta prea mare unor modele bazate pe variabile ce nu pot fi masurate precum PIB potential. Si in al treilea rand, prin incercarea de a atinge obiective multiple cu un singur instrument: dobanda de politica monetara.

BNR a facut toate aceste greseli in 2008. Modelele bazate pe PIB potential au facut ca Banca Nationala sa creada, in decembrie 2008, ca in 2009 presiunile inflationiste sunt in continuare mari. In aceste modele nu exista o variabila explicita care sa reprezinte banii. Si, nu in ultimul rand, banca centrala a incercat sa obtina preturi stabile, curs stabil si stabilitate financiara doar prin controlul ratei de dobanda.

Insa totul face parte din procesul de invatare, BNR este inca o banca tanara. In 2002, Ben Bernanke si-a cerut scuze pentru rolul Fed din perioada anilor ‘30. In plus, reactia Fed din 2007 si 2008 a fost una in spiritul lectiilor invatate dupa episodul din anii ‘30.

11 thoughts on “Fara bani nu exista inflatie

  1. Ca sa-i ridic mingea la fileu cititorului Daniel, as adauga totusi ca reactia FED-ului in septembrie 2008, la prima sedinta dupa falimentul Lehman, a fost probabil gresita lasand rata nemodificata la 2%. Desi aici nu e neaparat vorba de NGDP targeting, ar fi fost suficient daca FED-ul ar fi tintit estimarile de inflatie aratate de piata bondurilor. In schimb, FED-ul a reactionat la evenimentele anterioare si la presiunea inflationista creata de pretul petrolului ajuns la maxime istorice in vara lui 2008. Si-au reparat insa rapid greseala cu doua taieri agresive care au dus dobanda la 0% pana la sfarsitul anului.
    Apropo de acea perioada a anului 2008, imi aduc aminte de conferintele lui J. C. Trichet, care a si rdicat dobanda la sedinta din iulie, si eternele “zee price stabeeleetee”.🙂

    1. Ma plictisesc sa tot spun – daca te uiti la rata dobanzii, n-o sa stii daca politica monetara e contractionara sau expansionara (evident, raportat la tinta aleasa).

      In vremuri deflationiste, rata ajunge la zero.
      In vremuri inflationiste, ratele sunt mari.

      Inclusiv Bernanke (inainte s-o ia razna prin 2003) a spus ca cel mai bun indicator al politicii monetare e traseul PIB-ului nominal.
      Si daca e sa ne luam dupa acest indicator – politica monetara (atat in SUA, cat si in UE) a fost contractionara.

      1. @Daniel
        Nu ai citit prezentarea mea, Money Matters. Eu plec de la rata dobanzii si pe urma ma uit la alti indicatori, masa monetara, credit etc. Exact in spiritul lui Milton Friedman care spunea ca dobanda mare poate sa indice o politica monetara relaxata iar dobanda mica una restrictiva. Normal el se referea la viitoar nu la trecut.

        In romania dobanda nu are nicio relevanta pentru ca din 2008 politca monetara tinteste cursul prin interventii directe pe piata monetara. In plus pe piata interbancara exista un “cap” impus de banca centrala in Ocotmbrie 2008.

        Referitor la SUA, nu te uita doar la acest indicator, dupa cum am spus mai sunt si altii.

      2. Ba chiar am citit prezentarea – cu atentie. Si mi-a placut (cred ca am lasat un comentariu).

        Pur si simplu nu sunt de acord cu afirmatia ca politica monetara si-a epuizat potentialul.

  2. Exista un aspect important pe care am vazut sa il mentionezi in articol: structura economiei private.

    Si anume:
    Daca un numar mare de firme si-au creat in perioada de boom un model bazat pe creditare si nu pe cash flow, sau un cash flow sustinut puternic de creditare, atunci firmele astea o sa aiba o problema. Le va fi foarte greu sa se adapteze la un mediu sarac in credit.

    De ex, stiu pe cineva care are o firma de transport persoane. Iar prin 2006-2010, s-au extins foarte mult. Iar extinderea au finantat-o din imprumuturi bancare. Si-au facut rost de inca 4 sau 5 masini de transport. Daca ar fi crescut bazat pe profituri, ar cumparat inca 2 maximum insa fara credite bancare.

    Si au mai facut si alte greseli de high lifestyle consumption: LCD-uri, telefoane smart, haine scumpe etc. Momentan trebuie sa munceasca pt. banca inca vreo 5-10 ani doar ca sa isi plateasca datoriile.

    Cu cat firmele si/sau statul depind mai mult de credit ca sa faca lucrurile sa se intample, cu atat economia e influentata mai puternic de variatiile masei monetare.

    Cum iti dai seama daca depinzi de credit ca faci lucrurile sa mearga? Pur si simplu daca nu poti sa faci o pauza de cel putin 1 an si sa traiesti din ce ai mentinandu-ti acelasi stil de viata/cash flow, inseamna ca modelul de lifestyle sau de business depinde de nivelul de creditare.

  3. “Eu cred ca in aceste cazuri politica monetara a facut tot ce putea face.”

    Si eu cred ca nu e deloc asa.
    Dupa cum am tot zis – vreau sa vad un exemplu de banca centrala care a incercat sa genereze inflatie si nu a reusit.

    “In plus, reactia Fed din 2007 si 2008 a fost una in spiritul lectiilor invatate dupa episodul din anii ‘30.”

    Da, de aia la sfarsitul lui 2008 s-a ajuns in deflatie.
    De aia deviatia de la “trend” arata asa

    In cazul BNR avem o scuza – la capitolul “gandire macro-economica”, nivelul din Romania e jalnic (persoanele de fata excluse, in mod evident)

    Dar ce scuza au americanii ?

  4. In foarte umila mea parere, constructia acestuia articol ( o constructie coerenta, dealtfel ) omite esentialul: poti sa ai ce cantitate de bani doresti, poti sa adopti cea mai adecvata politica monetara posibila, degeaba daca nu ai ce face cu banii. Romania nu are industrie, nu produce, toti banii se plimba pe deasupra, celebra crestere de acum cativa ani era fix speculativa, au crescut M1-4, nu a mai fost cazul de speculatii, a scazut M-ul etc. Poate sa adopte BNR-ul ce vrea si cum vrea, pana nu ai o bogatie palpabila pe teritoriul tarii ( pentru ca asta e nivelul si structura Romaniei; nu putem sa avem o economie postindustriala, unde banii plimbati sa aduca bogatie pentru cetatean si stat ), degeaba.
    Dar ca exercitiu de sustinere a unei idei, articolul e ok.

    1. @ergonautul
      Exact, banii nu dus la productie interna ci la importuri. Un rezultat normal pentru o economie in care inflatia este inca o memorie foarte vie. Este nevoie de multi ani de politica monetara responsabila pentru a recastiga increderea cetatenilor/corporatiilo in moneda si economie. Dar cum Romania vrea sa adopte euro in cativa ani nu exista niciun interes pentur asemenea politici economice si astfel politica monetara ramane un instrument prin prin care se tintesc obiective pe termen scurt: curs valutar si finantarea deficitului bugetar(indirect) de exemplu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s