Nivelul optim al inflatiei (prima parte)

Intr-un articol recent domnul Lucian Croitoru aduce in discutie nivelul optim al cresterii preturilor de conum pe care trebuie sa-l tintesca politica monetara. Concluzia principala este ca politica monetara ar trebuie sa tinteasca o inflatie moderata si stabila in locul unei saczute si stabile. De exemplu, in cazul SUA banca central ar trebui sa tineasca o inflatie mai aproape de 4% decat de 2% cum o face in prezent. Argumentul principal este aceala ca : “Economia va evita capcana lichidității sau depresia deoarece inflația, deși va scădea, va rămâne relativ mare și va sprijini cash-flow-urile.”

Sa le luam pe rand si sa incepem cu rata optima de inflatie. Domnul Croitoru ajunge la rate de 4% folosing urmatorul rationament:
“Pentru a arăta cum s-a corelat nivelul mediu al inflației înainte de o criză financiară majoră cu nivelul mediu al inflației în timpul crizei și imediat după, utilizăm exemplul SUA. În graficul de mai jos prezentăm inflaţia în SUA pentru perioada 1913-2011. În această perioadă (99 de ani), inflația medie anuală a fost de 3,24%, dar a fost influențată de condițiile excepționale ale Marii Depresii și ale crizei din 2008-2011.
Dacă neglijăm aceste perioade și alegem o periodă relativ normală, de exemplu 1940-2007, inflația medie a fost de 4,1%. Dacă eliminăm și perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, inflația medie în perioada 1946-2007 a fost de 3,95%. Acest nivel al inflației, de 3,95-4,1%, este mai relevant decât media pe 99 de ani, deoarece reflectă condiții relativ normale, când economia nu a fost afectată de capcana lichidității.
Probabil că acesta este nivelul care ar trebui țintit în mod implicit de Fed pentru a maximiza beneficiile inflației la spargerea unei bule. “
Desi pare logic acest gen de analiza este gresit pentru ca se uita la rezultatul politicii monetare dar nu spune nimic de tinta pe care a avut-o in vedere banca centrala pe parcursul acestei perioade si care a dus la aceste rezultate ale inflatiei. Pana sa faca publica tinta de inflatie in 2011 tinta implicita de infaltie a FED era aproape de 1%. De fapt FED intodeauna milita pentru o rata a inflatiei zero dar, in special datorita “bias”-ului indus de modul cum se masoara dinamica preturilor si de rezistenta salariilor la scadere, a acceptat o tinta implicita in jur de 1%. Asadar, inflatia medie de 4% a fost rezultatul unei politici monetara care tintea o inflatie mult mai mica (aprope de zero) . In aceste conditii care ar fi inflatia rezultata pentru o politica monetara care tinteste o inflatie de 4%? Cu siguranta mult mai mare.
Mai departe autorul sustine:
“Inflația joasă și relativ stabilă (2,43%) din deceniul premergător spargerii bulelor a contribuit la apariția anticipațiilor euforice pe baza cărora s-au format cele două bule.
O presupunere foarte puternica care spune ca succesul politcii monetare de stabilizare a preturilor a creat un efect secundar: aparitia bulelor speculative. Rationamentul, asa cum il inteleg, presupune ca actorii din economia de piata sa fi vazut scaderea inflatiei ca pe o scadere permanenta a dinamicii preturilor. Astfel, au prespus ca dobanzile vor ramane permanent la un nivel redus. Dar acest lucru nu era vizibil daca ne uitam la informatia pe care ne-o furniza curba randamentelor. De exemplu in 2006 aceasta curba avea o panta crescatoare pe termen scurt si una descrescatoare dupa aceea. Asta inseamna ca piata financiara vedea o crestere a dobanzilor si o incetinire a economiei.

La final domnul Croitoru mai aduce un argument:
“Ea a fost suficient de înaltă pentru ca, împreună cu politicile macroeconomice din perioada crizei, să prevină o scădere generalizată a prețurilor, inflația medie anuală în perioada 2008-2011 coborând la doar 1,47%.
Ea nu a fost totuși suficient de înaltă pentru a evita intrarea economiei SUA în capcana lichidității acum patru ani. Comparativ, în perioada 1918-1928, adică aproximativ un deceniu înante de criza din 1929-1933, inflația a fost de numai 1,3%. Acest nivel scăzut al inflației și politicile macroeconomice de atunci nu au putut împiedica scăderea prețurilor cu 2,07% în medie pe an în perioada 1929-1939. “
Dar din aceasta prezentare lipseste un lucru foarte important: reactia politicii monetare dupa ce a fost observat socul negativ (criza). Din punctul meu de vedere reactia politicii monetara explica mai mult evolutia viitoare a preturilor decat rata de inflatie la inceputul perioadei de criza. De exemplul, in 2007 politica monetara s-a relaxat (desi Scott Sumner ar spune ca nu sufficient)  (asteptari de crestere a preturilor) iar in 1929 s-a contractat (asteptari de scadere a dinamici de crestere a preturilor) (vezi Friedman si Bernanke).

Cu toate acestea, articolul ridica o problema foarte imporanta. Autorul se concetreaza pe SUA dar cred ca este foarte important sa ne punem intrebarea referitor la nivelul optim de inflatie si pentru Romania.

Este clar ca o rata a inflatiei de zero este si foarte greu de atins dar si prea costisitoare. Din pacate dupa ce eliminam zero ca tinta incep sa apara si discutiile. In ceea ce me priveste tinta optima de inflatie trebuie sa ia in calcul cum vor afecata alte valori ale tintei stabilitatatea si bunastarea economica. Asadar, politica monetara trebuie sa tintesca o rata a inflatiei care maximizeaza bunastarea populatiei. (va urma)

P.S.Lucian Isar are o varianta pentru tinta de inflatie in cazul Romaniei.

15 thoughts on “Nivelul optim al inflatiei (prima parte)

  1. Imi scapa ceva, de cand milita FED-ul pt o rata a inflatiei de 0%? Eu din cate stiu ei nu au iesit niciodata in public cu o rata tinta de inflatie, cu exceptia lui 2012.

    In ceea ce priveste analiza dl. Croitoru, dansul nu face altceva decat sa reproduca analize mai vechi facute de alti economisti americani (intre care Bernanke si Krugman), care, dupa ce au studiat situatia Japoniei din anii 90 au inceput sa militeze pentru o tinta de inflatie ceva mai inalta.

    1. @ddr
      Iti mai scapa ceva: eu am zis implicit. Si pe urma am zis ca s-a concentrat pe 1% tot implicit. Fed nu spunea explicit dar reactiona la rate de inflatie mai mafe de un anumit nivel. Mai mult exista foartr mukte lucrari de cercetare care pun tinta asa jos.

      1. Din cate stiu eu obsesia pentru rata de 0% ii apartine lui Greenspan si e specifica perioadei in care a fost presedinte FED. Predecesorii sai nu au mers pe aceleasi considerente ci au avut in vedere mandatul dual al FED-ului: stabilitatea preturilor si ocupare deplina a fortei de munca. Lucrarile de care vorbesti tu fac referire la perioada sa si nu la FED-ul sub Volcker, Burns sau Chesney.

      2. @DDR
        Perioada pana la Volker nu cred ca poate fi considerata ca o perioada in care politica monetara era interesata de inflatie. Perioada post Volker este, influenta lui Milton Friedman care a aratat ca nu exista curba lui Philips. este cea in care politica monetara a inceput lupta cu inflatia.
        Richard Dennis 2004 (federal reserve San francisco) a estimat o tinta de inflatie pentru perioada Volker_Greenspan de 1.4%.Daca scadem 1% cat se crede ca este marja de eroare a modului in in care se calculeaza inflatia ajungem la o tinta de 0.4%.

        Pentru perioda pre-Volker coeficientii care ar trebui sa arate tinta de inflatie nu sunt semnificativi din punct de vedere statistic. Tintirea inflatiei a fost introdusa exact pentru a elmina inflatia mare din anii ’70. Pana atunci bancile centrla credeau ca o inflatie mai mare ajuta reduce somajul deci nu ai cum sa estimezi ce inflatie tinteau.

        Ai dreptate, 0 era obsesia lui Greenspan dar nici Bernanke nu este foarte departe daca ne uitam la tinta de 2%.

      3. Asta incercam si eu sa transmit, istoria FED-ului e dominata de mandatul dual, nu de tintirea inflatiei.

        In ceea ce il priveste pe Bernanke, impresia mea este ca o tinta nominala de inflatie in acceptiunea sa este o alternativa “politically correct” la NGDP targeting, in sensul ca se poate interveni pentru a impinge inflatia catre 2% venind de jos, de la rate mai mici si nu neaparat venind doar de sus, de la rate ale inflatiei mai mari (precum predecesorul sau).

      4. @DDR
        Tintirea infaltiei iti da voie sa impingi inflatia in tinta daca la un moment dat te afli sub niveleul tintit(2002 RBNZ). Imi este greu sa cred ca Bernanke s-a gandit la asta (sau NGDP targeting ascuns) deoarece inflatia era mai mare de 2% (CPI sau PCE) atunci cand FED a adoptat formal tintirea inflatiei.

  2. lucian isar pe blogul lui argumenteaza 4%.

    “Romania ar trebui sa tinteasca nivelul de 4% in urmatorii ani pentru ca mixul de politici macroeconomici, in special politica monetara si de credit, sa permita economiei sa isi reia procesul de convergenta reala. In lipsa unei astfel de repozitionari a intregii arhitecturi economice, corifeii se vor “mira” in continuare, pastorind stagnarea economiei Romanesti.”
    cat priveste ce ai citat aici din dl croitoru, nu te supara ca nu am citit , e prea mult pentru mine.dar te intreb : despre care populatie vorbesti???ca nu e una singura populatia asta se imparte si ea in categorii.

  3. Cata vreme discutia se axeaza pe subiecte irelevante, n-o sa ajungem absolut nicaieri.

    Cu cat economistii scapa mai repede de atasamentul emotional pe care il au fata de “tintirea” inflatiei, cu atat va fi mai bine pentru toata lumea.

  4. Astept cu interes urmarea, dar parerea mea este ca nu exista o cifra unica privind inflatia care trebuie targetata. Uneori 2% poate fi o tinta foarte buna chiar daca se atinge 3%, iar alteori 4% poate fi o tinta chiar daca inflatia curenta este 2% si ca urmare a targetului se ajunge si la 10% ocazional.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s