Tintirea inflatiei vs tintirea preturilor

Tintirea Inflatie a fost o etapa necesara in ancorarea anticipatiilor inflationiste. Chiar daca unele tari au facut asta explicit, politica monetara de tintire a inflatiei, sau implicit, SUA, consensul intre economisti este ca inflatia mare este mai daunatoare decat inflatia redusa.

Acum, ca in ultima parte a anilor 80, politica monetara trebuie sa aleaga un nou regim. Tintirea directa a inflatiei a fost folosita cu succes dar nu este optima pentru urmatoarea perioada de dezvoltare, din punctul meu de vedere. Ca de fiecare data in aceste momente exista mai multe sugestii. Una, pe care o tot auzim este aceea de a implementa un regim de politica monetara care sa tinteasca nivelul produsului nominal brut. A doua, care nu prea este promovata, ar cere politcii monetare sa tinteasca nivelul general al preturilor din economie. Din punctul meu de vedere a doua solutie este superioara si duce la bunastarea cetatenilor pe termen lung.

In primul rand sa ne uitam la evolutia inflatiei in 4 tari dezvoltate. Canada si UK au deja un regim de tintire a inflatiei de aproape 20 ani, Germania este recunoscuta pentru lupta impotriva inflatiei iar din 2000 ECB tinteste o inflatie sub 2%. SUA tocmai a adoptat un regim de tintire a inflatiei.

Din grafic observam ca dinamica preturilor este corelata pentru cele 4 ceea ce inseamna ca tarile dezvoltate “beneficiaza” de socuri similare.

Urmatorul grafic prezinta nivelul preturilor din cele 4 tari, cu 2005=100. La fel, cam in toate 4 tarile vedem o panta mai mica in prima parte (inflatie scazuta) iar in perioada dupa 1990 vedem cum aceasta panta se accentueaza (dinamica preturilor a crescut). Foarte ciudat nu? De fapt perioada din 1990 si pana astazi este recunoscuta pentru o reducere a dinamicii inflatiei, lucru obsservat si in primul grafic.

Sa presupunem acum ca inflatia optima pentru o economie dezvoltata este de 2% pe an. Urmatorul grafic arata evolutia inflatie din cele 4 tari relativ la aceasta tinta. Este clar ca experienta perioadei de inflatie galopanta a avut efect in cazul Germaniei care chiar si fara o tinta explicita a incercat sa tina dinamica preturilor sub control. Iarasi foarte interesant este ca in anii 70 cand celelalte tari se confruntau cu o inflatie de peste 10% Germania era singura tara cu inflatie scazuta.

Totusi, chiar si in cazul Germaniei care a reusit sa mentina inflatia mai aproape de 2% am vazut ca nivelul preturilor a crescut accelerat in ultima perioada. Care ar fi explicatia? Mai intai sa ne uitam la graficul urmator care prezinta nivelul preturilor din fiecare tara relative la cat ar fi fost acesta daca preturile cresteau cu 2% in fiecare an.

Ce este evindent din acest grafic este departarea nivelului preturilor din economie de un nivel al preturilor care creste cu 2% pe an chiar in situatia in acare in ultimii 20 de ani inflatia a fost in jurul acestei cifre.

Aceasta este de fapt marea diferenta intre tintirea inflatiei si tintirea nivelului preturilor. In cazul tintirii infaltiei episoadele din anii 70 care au crescut nivelul preturilor nu au fost corecatate. POlitica monetara s-a multumit doar sa incerece sa reduca inflatia in viitor fara sa fie intersata de trecut. Dar dupa cum se vede treucutul este mult mai important si ramane permanent in nivelul preturilor.

Un regim de tintire a nivelului preturilor ar fi corectat aceste derapaje aducand preturile catre tinta de crestere cu 2% anual. De ce nu s-a facut acest lucru si de ce tintirea preturilor nu este inca o solutie pentru unii? Pentru ca bancile centrale ar fi trebuit sa produca deflatie ( o crestere negativa a preturilor) deliberat. Dar in istorie deflatia este asociata cu recesiunea sau cu franarea cresterii economice. Acest lucru este foarte vizibil daca ne uitam la anii 2008-2010 vedem o scadere a nivelului preturilor ca uramre a deflatiei observate in toate cele 4 tari.

Asadar, tintirea infaltiei nu poate sa corecteze pentru derapaje ale inflatiei din trecut si astfel nivelul preturilor creste mult mai rapid decat inflatia medie. Pentru a mentine puterea de cumparare salariile nu trebuiesc ajustate numai cu inflatia.

Revenind la tintirea nivelului produsului intern brut. Aceeasi problema va aparea in momentul cand nivelul PIB creste peste potential. Pentru aducce nivelul PIB la potential banca centrala va trebuie sa produca recesiune. Ceea ce eu cred ca va fi foarte greu de acceptat.

5 thoughts on “Tintirea inflatiei vs tintirea preturilor

  1. Vad 3 probleme cu tintirea nivelului preturilor :

    1. Daca aceasta crestere a preturilor provine din scaderea ofertei si nu din cresterea cererii ?

    2. Ce se intampla cu tehnologiile noi, pentru care nu exista standarde de pret ?

    3. Si daca printr-o politica incorecta la o banca centrala care tinteste nivelul preturilor, dar preturile cresc sa zicem cu 30% (sa zicem ca si din cauza ca politica monetara are intarzieri de 1-2 ani pana se vad efectele). Ce soc inseamna pentru conomie o deflatie asteptata de 30% ? Asta ar bloca unele sectoare ale economiei. M-as astepta ca mai ales ca sectoarele de economie pt bunuri de folosinta indelungata sa isi inchida activitatea pentru o perioada. (Daca ma astept ca o casa sau o masina sa fie mai ieftina cu 30% in 1-2 ani, toata lumea ar astepta ieftinirea). Firmele au niste contrangeri de buget, si in astfel de conditii multe firme ar da faliment. Capitalul odata distrus, se creeaza mult mai greu decat poate sa fluctueze politica monetara.

    Alte intrebare : in situatia actuala cum ar trebui sa reactioneze bancile centrale ? Cand ar trebui sa se considere anul de referinta pentru preturi. Daca consideram 2007 (an de boom) ar trebui urmata o politica expansionista. Daca am considera anul 2009 (de bottom) ar trebui urmata o politica deflationista.

    Eu nu inteleg de ce nu se considera ca politica monetara tintirea somajului (si eventual creditarea economiei direct de catre bancile centrale). Un fel de QE dar cu acordarea de resurse direct firmelor.

  2. Vad 3 probleme cu tintirea nivelului preturilor :

    1. Daca o crestere a preturilor se face din scaderea ofertei si nu din cresterea cererii ?

    2. Ce se intampla cu tehnologiile noi, pentru care nu exista standarde de pret ?

    3. Si daca printr-o politica incorecta la o banca centrala care tinteste nivelul preturilor, dar preturile cresc sa zicem cu 30% (sa zicem ca si din cauza ca politica monetara are intarzieri de 1-2 ani pana se vad efectele). Ce soc inseamna pentru conomie o deflatie asteptata de 30% ? Asta ar bloca unele sectoare ale economiei. M-as astepta ca mai ales ca sectoarele de economie pt bunuri de folosinta indelungata sa isi inchida activitatea pentru o perioada. (Daca ma astept ca o casa sau o masina sa fie mai ieftina cu 30% in 1-2 ani, toata lumea ar astepta ieftinirea). Firmele au niste contrangeri de buget, si in astfel de conditii multe firme ar da faliment. Capitalul odata distrus se creeaza mult mai greu decat poate sa fluctueze politica monetara.

    Alte intrebare : in situatia actuala cum ar trebui sa reactioneze bancile centrale ? Cand ar trebui sa se considere anul de referinta pentru preturi. Daca consideram 2007 (an de boom) ar trebui urmata o politica expansionista. Daca am considera anul 2009 (de bottom) ar trebui urmata o politica deflationista.

    Eu nu inteleg de ce nu se considera ca politica monetara tintirea somajului (si eventual creditarea economiei direct de catre bancile centrale). Un fel de QE dar cu acordarea de resurse direct firmelor

    1. @A
      1. aceeasi problema o ai si in regimul de tintire a inflatiei. Este rezolvata prin ignorarea de catre bancile centrale a efectelor din prima runda. Presupun ca aici te referi la socuri care vin din piata energiei sau a alimentelor. Altfel am vazut in 2008 ca un soc negativ generalizat la nivelul ofertei a scazut nivelul preturilor din economie. La socuri izolate precum cel al alimentelor sau energie cred ca banca centrala poate sa astepte sa vada ce inseamna pentru nivelul general al preturilor si pe urma sa intervina.
      2.Tehnologiile noi o sa fie luate in calcul de politica monetara atunci cand o sa fie incluse in indicele preturilor pentru economie.
      3. Ce spui tu arata o banca centrala backward looking. Dar exista anticipatii in economie si putem sa avem chiar o piata futures a preturilor care sa ne ghideze. Socuri asa mari de 30% ar fi rare dar nu imposibile.
      4.atunci cand incepi un regim de politica monetara nou il introduci trepatat. tocmai pentru a-ti ajustat instrumentele si obiectivele.
      Ca si in cazul tintirii infaltiei obiectivul de tintire a preturilor o sa aiba un orizont rezonabil de timp pentru a perminte bancii centrale sa isi aduca la zi informatia despre economie.

      Din punctul meu de vedere atat PIBN si somaj ca obiective ale bancii centrale sunt intersante numai ca in cazul preturilor relatia politica monetara – masa monetara-preturi relatia este directa.In celelalte cazuri mecanismul de transmisie este mult mai complicat si deci cu proabilitate mai mare de a da face greseli.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s