Este normal ca statul sa reprezinte 50% din economie?

Miscarea care pune stapanire pe Europa sustine cu tarie ca masurile de austeritate nu au ajutat. Solutia oferita este cresterea cheltuielilor publice si, unde se poate, iertarea datoriilor publice. Asadar, esecul politicilor economice din ultimii ani este aruncat in spatele celor care sustin economia de piata si un stat minimal.

Articol aparut in Finantistii

Dar acest lucru nu este adevarat. Nici economia de piata si nici cei care o promoveaza nu au avut niciun moment acces la “butoanele” politicilor economice din Europa in ultimii cinci ani. Solutiile oferite pana acum au fost clar dominate de o interventie a statului in economie, nemaivazuta in ultimii 100 de ani. In acest moment, cheltuielile publice din UE se ridica la 50% din PIB, iar curentul de gandire care prinde contur spune ca nu e de ajuns. E oare normal ca statul sa reprezinte mai mult de jumatate din economie?

Cum ar fi trebuit sa arate Europa daca am fi avut politici de austeritate? In primul rand ar fi trebuit sa vedem cheltuielile publice in scadere. Este foarte probabil ca in unele sectoare ale economiei statul a cheltuit mai putin, dar, daca ne uitam la imaginea generala, vedem ca in comparatie cu 2007 sau 2008 cheltuielile publice au crescut. Ca urmare, s-au majorat atat deficitele publice, cat si datoria publica. Toate acestea arata ca in Europa nu am avut parte de masuri de austeritate. Din contra, am asistat la o crestere a cheltuielilor. Mai rau, am avut parte de o cheltuire ineficienta a banilor publici.

Iar rezultatele sunt exact cele pe care le estimeaza teoria economica. Cand vorbeste de cresterea cheltuielilor economice, in afara de scoala economica conectata la Keynes, toate celelalte arata ca de fapt efectele sunt zero pentru cresterea economica. Studiile empirice ajung la concluzia ca dintr-un euro cheltuit de stat numai jumatate se vede in economie, si asta numai dupa ce politica monetara a fost relaxata doi ani la rand.

Iar un studiu recent, “Government Spending and Private Activity (V.Ramey, Ianuarie 2012)”, evidentiaza ca efectele cresterii cheltuielilor publice sunt mult mai nocive. Autoarea releva ca acest tip de politica economica duce la reducerea consumului in sectorul privat. Un efect vazut nu doar in Europa, ci si in Romania in ultimii ani. Si tot acest studiu dovedeste ca o crestere a cheltuielilor publice duce la o marire a numarului de salariati in aparatul public, nu in sectorul privat. Inca un efect observat atat in Romania, cat si in zona euro.

Si, cu toate acestea, Europa si Romania vor sa creasca cheltuielile publice pentru a sustine cresterea economica. Dar, mai mult, in zona euro exista voci care sustin din ce in ce mai apasat ca banca centrala ar trebui sa ajute acest efort printr-o relaxare si mai mare a politicii monetare.
Desi sunt sanse foarte mari ca aceste masuri de relaxare fiscala si monetara sa fie adoptate in Europa si Romania in urmatoarea perioada, vreau sa atrag atentia ca nu vor ajuta.

Din contra, vom observa o restrangere a sectorului privat in detrimentul statului. Asa cum am vazut in ultimii ani. Efect ce bineinteles duce la “o nevoie mai mare de interventie a statului pentru a sustine economia”. In acest ritm, probabil ca in urmatorul articol pe aceasta tema o sa ma intreb daca e normal ca statul sa reprezinte 70% din economie.

30 thoughts on “Este normal ca statul sa reprezinte 50% din economie?

  1. “Efect ce bineinteles duce la “o nevoie mai mare de interventie a statului pentru a sustine economia””

    Dacă cei care promovează acest curent de gândire ar fi consecvenţi, atunci ar trebui să ajungă la concluzia logică că, pentru a ne fi cu adevărat bine şi a nu mai exista “eşecurile pieţei” statul ar trebui să reprezinte 100% din economie. Doar atunci visul alocării “raţionale” a resurselor, după cum vor decidenţii politici ar fi cu adevărat înfăptuit. Pentru oamenii raţionali este evident faptul că nu are cum să ştie cineva de la “centru” ce e mai bine pentru fiecare individ în parte. Singurul mod raţional de alocare a resurselor astfel încât bunăstarea pe care o resimte fiecare individ să fie maximă se întâmplă doar atunci când fiecare individ este lăsat să hotărască pentru el.

    Toate politicile publice suferă de “broken window fallacy”, o eroare clasică a economiştilor care a fost relevată foarte frumos de Henry Hazlitt în a lui “Economia într-o lecţie”. Această lecţie ne învaţă faptul că statul nu are cum să creeze locuri de muncă sau să producă creştere economică, deoarece fiecare leu (euro, dolar, orice ar fi) cheltuit de stat reprezintă un leu mai puţin consumat de mediul privat. Statul doar redistribui, nu produce plus valoare.

    ” toate celelalte arata ca de fapt efectele sunt zero pentru cresterea economica”. De fapt efectele sunt negative. Chiar presupunând cazul ideal, când în aparatul de stat ar lucra îngeri şi sfinţi, valoarea bunurilor şi serviciilor aşa-zis publice oferite de stat este mai mică decât valoarea colectată fraudulos şi abuziv prin taxe şi impozite, deoarece trebuie finanţată operarea sistemului de colectare şi redistribuire. Trebuie să fie evident pentru toţi faptul că în sistemul public nu sunt îngeri şi sfinţi, deci pe lângă pierderea inerentă sistemului redistribuţionist mai există o mare parte care este furată, iar alta folosită complet inutil pe fel de fel de proiecte fanteziste.

    P.S. Încă aştept reply-ul dumneavoastră la vreo două posturi de ale mele, legate de etalonul-aur, rezerve fracţionare şi banca centrală.

    Cu stimă,
    Muad_Dib

  2. 10 milioane investite de Dacia Pitesti cred ca au un impact benefic mult mai mare in economie decat 1 miliard investit in sosele de centura. O investitie facuta de producatorul de automobile inseamna exporturi si comenzi lansate in industria orizontala.
    Ce vreau sa spun este ca ceea ce guvernele numesc investitii sunt de fapt consum. Investitia este cea care genereaza o activitate economica: mijloacele de productie, masini si utilaje, tehnologie, patente samd. Investita ajuta la crearea unor produse noi, cu valoare adaugata mai mare care apoi inseamna joburi noi, profituri si impozite, exporturi si diminuarea importurilor pentru segmentul in cauza.
    Romania cel putin nu face astfel de investitii. Cred ca investitie ar putea insemna si participarea impreuna cu companii inovatoare, de top, ale caror produse oricum se consuma in tara: medicamente, televizoare, smartphone-uri, procesoare samd. UE are obiceiul de a considera ajutoare astfel de initiative, dar cu siguranta se pot gasi si alte forme prin care statul s-ar putea implica in astfel de investitii. Ma gandesc cu siguranta la Samsung, marile companii farmaceutice, dar si la investitori strategici in industria energiei nucleare (de ce nu s-ar termina odata reactoarele de la Cernavoda si de ce nu s-ar face o noua centrala?).

    Pana la urma adevarata problema a Romaniei este dezechilibrul comercial. Statul ar putea sa investeasca exact in acele industrii care in prezent inseamna aproape in exclusivitate importuri si atunci nu cred ca ar mai fi o problema procentele sale. Daca va continua sa lanseze comenzi supraevaluate din banii publici, nu vom ajunge prea departe.

    1. Din pacate statul nu poate investi eficient. Recomand si eu tuturor Economie intr-o lectie de Henry Hazlitt. Statul nu va crea niciodata bunastare, statul doar poate sa ia de la unul si sa dea la altul pe criterii complet arbitrare.

      1. Dacă Florin îmi permite, vin cu un link unde poate fi citită această minunată carte: Economia intr-o lectie”. Este o carte fundamentală, care ar trebui predată în şcoli la economie (bineinţeles că statul nu o să ajute promovarea unor idei care îi subminează autoritatea). Cu ajutorul ei orice layman în economie face primii paşi pentru a-şi deschide ochii.

      2. Ei bine, am stat si am citit “Economie intr-o lectie”.
        Diferenta de dezvoltare dintre Romania si partenerii comerciali vestici nu prea este in masura sa permita reglajul automat dintre exportul autohton si importuri.
        Practic inapoierea tehnologica nu permite o productivitate care sa fie competitiva. Ma indoiesc ca agropensiunile, agricultura “bio” si industria textila (?) ar putea egala valoarea adaugata imensa a produselor electronice pe care noi le importam, de exemplu.
        Ce incercam sa speculez mai sus ar fi posibilitatea ca statul sa faca anumite investitii. Nu vad ce l-ar impiedica sa vanda Cernavoda, iar cu banii obtinuti sa termine reactoarele nefinalizate. Incercarile actuale de a atrage investitori pentru a finaliza reactoarele ramase sunt sortite esecului din simplul motiv ca un astfel de investitor ar putea construi reactoare practic oriunde (fara a mai fi nevoiti sa suporte un guvern atat de capricios). Ma indoiesc insa ca in lume sunt multe centrale nucleare (la standarde decente de siguranta) care sa poata fi cumparate.

    2. @Octavian:

      Nu doresc să par răutăcios, dar comentariul tău cade pradă unei erori foarte comune de logică, pe care am explicat-o şi în comentariul anterior.

      Tu spui că statul ar trebui să investească în acele industrii care acum se bazează pe importuri, pentru a scădea deficitul de balanţă de plăţi externe. Dar vreau să îţi atrag atenţia asupra următoarelor aspecte:

      – singurii care pot stabili în ce anume trebuie investit sunt consumatorii. Iar ei fac acest lucru prin ceea ce consumă. Dacă un anumit bun economic are căutare, fiind apreciat de consumatori în detrimentul altor bunuri (sau servicii), preţul său relativ la celelalte preţuri va creşte, ducând la creşterea profitului în acea ramură economică. Acest lucru este un semnal pentru antreprenori, care vor renunţa la proiecte din alte ramuri şi îşi vor reloca activele şi capitalul în acea ramură.

      – antreprenorii satisfac cel mai bine dorinţele consumatorilor fiind mânaţi de nimic altceva decât de interesul propriu. În măsura în care un antreprenor ghiceşte preferinţele viitoare ale consumatorilor, satisfăcându-le astfel dorinţele, el va fi mai profitabil.

      – muncitorii în sistemul public sunt oameni, şi fiecare om lucrează în primul rând în interesul propriu. Este cel puţin naiv să te aştepţi de la birocraţi să renunţe la interesul propriu şi să lucreze pentru binele public. Din această perspectivă statul nu are niciun interes, sau stimulent, să lucreze în interesul consumatorilor.

      De asemenea mai există o problemă: cum poate statul să ştie ce anume trebuie produs şi cât din acel bun trebuie produs? Deoarece orice creştere a cheltuielilor statului într-un anumit domeniu duce la o scădere corespunzătoare în alt domeniu. Cum poate calcula care este cel mai eficient mod de a cheltui (sau investi) banii publici? După cum a demonstrat Mises în “Imposibilitatea calcului economic în regim socialist”, NU are cum.

      Deci pentru a creşte bunăstarea fiecărui individ, statul trebuie să se retragă cât mai mult din activitatea economică şi să lase consumatorii să decidă ce anume trebuie produs şi cât.

      @florin: nu-i nicio problemă. Aştept în continuare răspunsul, când veţi avea timp.

      1. In 2009, Nokia producea mai mult de 1% din PIB (cam 600-700.000 Euro/salariat, fata de 20-30.000 cat reprezinta restul economiei). De ce? Avantajul tehnologic. Diferenta de productivitate este de 30/1.
        Daca vrei sa spui ca “antreprenorii” romani vor renunta la industria textila in lohn si vor produce de maine televizoare LCD sau citostatice, da-mi voie sa am mari indoieli.
        “Consumatorii” romani vor trebui sa coasa foarte multe costume Pierre Cardin sau sa decupeze foarte mult PAL melaminat pentru a cumpara ceea ce isi doresc.
        Dupa cum Nokia a venit datorita unor avantaje oferite de stat, sunt convins ca Samsung sau Pfizer nu ar veni in altfel de conditii, oricat ne-ar placea noua LCD-urile sau oricat de bolnavi am fi si cam acesta ar fi genul de antreprenori care sa poata asigura niveluri de productivitate care sa traga intreaga economie in sus.
        Investitorii aleg intre oportunitati, nu intre cat si-ar dori sa cumpere o populatie sau alta.
        Parcurile eoliene se construiesc in Romania pentru ca in Dobrogea chiar bate vantul. In plus, UE acorda si cofinantari pentru asta. Daca ar bate vantul mai tare in Germania, acolo le-ar face, nu la noi.
        Acum daca statul nostru acorda ajutoare minimis, cofinantari pentru agropensiuni sau mai stiu eu ce ajutoare in economie (stiu ca sunt finatari europene!), nu vad de ce s-ar concentra pe investitii care sunt intr-adevar accesibile oricum antreprenorilor autohtoni si nu unor parteneriate cu Samsung sau Pfizer.
        Dacia, Petrom, Combinatul Galati au fost investitii de stat la vremea lor. Au fost prost administrate de stat, dar detinute si administrate privat sunt profitabile.
        In rest ceea ce spui tu este perfect adevarat.
        Statul poate sa afle ce este profitabil luand de pe net lista celor mai profitabile companii din lume. Nu-i ramane decat sa se roage de ei pana cand ii va aduce aici.

        De ce prin investitii de stat trebuie sa ne gandim la planul cincinal si nu la avantajele oferite in urma cu nu prea multi ani firmei Nokia, care in fond tot investitii au fost.
        Daca in continuare eu gresec profund, imi poti spune, te rog, cum ar putea piata libera-libera si capitalismul neingradit sa reduca decalajul economic si tehnologic dintre noi si tarile dezvoltate? Accept si ideea ca Romania ar ajunge un producator de nisa cu o oferta total aparte, dar care ar fi ea?

  3. “Este normal ca statul sa reprezinte 50% din economie?”

    Mai degraba: “E normal ca statul sa redistribuie(fure) 50% din productia economica a tarii?”

    1. Adrian, sunt de acord cu ceea ce spui, dar vreau să vin cu o completare: statul fură tot ce colectează (deoarece impozitele şi taxele sunt plătite în mod coercitiv, nu voluntar), dar redistribuie către populaţie mult mai puţin decât colectează (diferenţa se se fură).

      1. @Muad_Dib
        Nu nu, tot se fura.

        Sa zicem ca luna asta iti ia RON 1000 statul. Nu conteaza ce face pe urma cu banii si cui ii da. Tu ramai fara ei, deci in cazul tau e un furt.

        Ca o analogie, imagineaza-ti ca ai un hot care ti-a furat o masina. Nu conteaza daca le lasa masina la copii sau la neamuri. Masina ta a fost oricum integral furata indiferent de cat a donat din furt.

        Diferenta ar fi furata doar daca tu ai primii inapoi banii tai. Insa, in Romania 4.2 milioane contribuabili tin 20 milioane. Asta inseamna ca contribuabilii primesc inapoi o fractie mica din cat dau la stat.

      2. @Adrian T:

        Exact asta am spus şi eu, dar nu cred că am fost suficient de clar. Toate veniturile statului sunt obţinute prin furt, a.k.a. taxare şi impozitare. De acord cu tine. Dar pentru cei care susţin ideea redistribuirii că, vezi Doamne, ar aduce echitate şi ar ajuta săracii, trebuie precizat faptul că nu tot ce colectează statul ajunge să fie redistribuit “săracilor”. O mare parte se sifonează.

  4. Uite un alt punct de vedere:
    1. nu a crescut ponderea cheltuielilor statului ci a scazut ponderea privatului in PIB de aici pare ca statul a crescut.
    2. la asta au contribuit si imprumuturile pentru sustinerea bancilor si cheltuielile care sa stimuleze cat se poate sectorul privat (construiesti ceva, materialele si sculele sunt date de privati)
    3. nimeni nu spune ce s-ar fi intamplat daca statul n-ar fi intervenit, toti spun ca nu e bine, ca e prea mult stat si prea putin privat. Ok, eliminam statul. Ce ramane? Cine ramane? La un moment dat cheltuielile statului vor atinge un prag limita sub care inchidem tara cu totul. O companie o inchizi, o tara n-ai cum. Cine plateste spitalele, armata, politia etc? Le privatizam si p-astea? Cat dureaza? E nevoie de solutii acum, pe termen scurt. Cat de putin stat e optim intr-o economie? Cat de minimal sa fie statul? 5%, 2%? Rezista toti cu aceleasi procente?
    4. statele nu fac altceva acum decat sa tina economiile sa nu cada pana isi revine sectorul privat, sa mentina consumul cat de cat, dupa care nu-si va reduce cheltuielile in PIB ci va creste ponderea privatului parand ca statul se retrage. Statul are ponderea asta o perioada limitata, e roata mica de rezerva pana ajungi la service. Si poate atinge si 90% daca e nevoie. O sa zici ca e anormal sau comunist, ok, dar care ar fi alternativa?

    Eu ma intreb cum ar fi daca n-ar fi agentiile de rating care sa urce dobanzile de finantare ale tarilor cu probleme. Asta nu face decat sa puna gaz peste foc. Cata vreme vor fi costuri de finantare mari nu iesim din labirint.

    “Autoarea releva ca acest tip de politica economica duce la reducerea consumului in sectorul privat.”
    – in perioada asta nimic nu stimuleaza sectorul privat pana nu se clarifica Grecia, euro si restul tarilor cu probleme. Orice politica economica ai promova pana nu stabilesti ce se intampla cu tarile si moneda din UE nu se-ntampla nimic.

    “Studiile empirice ajung la concluzia ca dintr-un euro cheltuit de stat numai jumatate se vede in economie, si asta numai dupa ce politica monetara a fost relaxata doi ani la rand.”
    – da pentru ca cealalta jumatate e pentru functionarea statului, adica pentru pentru cheltuirea celeilalte jumatati care se vede in economie, tot empiric vorbind.

    1. @grasutzu enigmatic: sunt atâtea exemple de fallacy-uri în postul tău, atât de multe fracturi logice, că nu are rost să încerc să le comentez pe toate. Îţi recomand cu căldură “Economia într-o lecţie” a lui Hazlitt, pe care o găseşti într-un comment de mai sus. După ce o citeşti o să îţi schimbi părerea asupra multor lucruri.

      1. Imi pare rau, carte aparuta in 1946 care incearca sa-mi spuna ce greseli se fac in anii 2000 sau cum ar trebui sa fie politica economica azi…nu prea cred. Eu vad ce se intampla din 2007 incoace, ce declara bancile centrale, ce declara investitorii mari azi (pentru ca ei misca economia) si ce consecinte sunt, azi nu in 1940. Tabloul e cu totul altfel. Cateva principii economice de baza au ramas, dar nu ajunge. Ceva trebuie schimbat undeva. Unii vor chiar eliminarea Fed sau a bancilor centrale ca fac numai rau. Oare?

      2. Îmi pare rău să văd că eşti atât de superficial. Acesta cred că este şi motivul pentru gravele erori economice pe care le-ai făcut în comentariul tău.

        Nu are rost să îţi spun că între 1940 şi 2000 nu s-au schimbat foarte multe lucruri în ceea ce priveşte modul în care funcţionează economia. Singura diferenţă notabilă este renunţarea completă la etalonul aur atunci când a picat sistemul de la Bretton-Woods în 1971, punct din care inflaţia globală a cunoscut culmi nemaiîntâlnite.

        Nu “câteva” principii au rămas, ci chiar toate din cele descoperite de şcoala austriacă de economie. Toate schimbările “progresiste” care s-au realizat în perioada aceasta au dus la un mai mare control al unora (statul şi băncile) asupra altora (populaţia) şi un transfer permanent de avuţie între ultimii către primii prin intermediul inflaţiei.

        Eliminarea FED-ului şi a băncilor centrale chiar ar duce la o îmbunătăţire considerabilă a vieţii economice. Dar e greu să explici de ce acest lucru s-ar întâmpla cuiva care nu are nişte principii de bază ale economiei. Deoarece fără cărămizile de la bază, nu poţi să construieşti nimic. Iar cartea lui Hazlitt reprezintă fix cărămizile de baza înţelegerii economiei.

        Dacă eşti interesat să vezi ce declară unii dintre exponenţii şcolii austriece, şi să compari cu ce au spus reprezentanţii băncilor centrale sau marii investitori pentru a vedea cine înţelege cu adevărat ceva din economie, îţi recomand cu căldură un scurt filmuleţ:

        Click aici

        De asemenea recomand şi acest film.

        Câteva minute şi poate observi cine are mai multă credibilitate în legătură cu modul în care funcţionează economia.

      3. Deci sa inteleg ca aparitia UE, a euro, globalizarea si interdependenta fara precedent intre economii, criza financiara si produsele derivate, razboiul din golf, atacurile din 11 septembrie, trecerea Chinei la un fel de economie de piata, caderea blocului comunist cu CAER si pietele aferente si trecerea la economie libera sunt neimportante din 71 incoace (nu neaparat in ordinea asta). Ok.
        Nu sunt un fan al Scolii austriece. Si nici al marilor conspiratii mondiale gen Bilderberg si masonerie. Am vazut polemica dintre Ron Paul si Krugman. E suficient.

  5. Daca statul ar investi prioritar in educatie ,sanatate,infrastuctura ,cofinantari mici afaceri care sa creeze locuri de munca ar fi ok.Daca da pomeni chipurile sa-si revina consumul atunci s-a ales praful de tot .Mediul privat o sa moara.

    1. sanatate- ok
      educatie- ok
      politie, pompieri, justitie – ok
      securitate sociala…iarasi ok? Cred ca drepturile la educatie, sanatate si securitate sociala trebuie intelese ca drepturi elementare, ca cel la libera circulatie, dreptul de a alege si a fi ales.

      infrastructura? -ok, dar discutabil… se pot face cai ferate, chiar si poduri si autostrazi din fonduri private, in exploatare privata. astfel de infrastructuri cand sunt rentabile economic pot fi si finantate.

      “cofinantari mici afaceri?” de ce? ca sa-i afecteze pe concurentii lor, la randul lor mici afaceri? o mica afacere nu are nevoie de un mare aport de capital, iar daca business-ul este viabil, ca principiu poate fi finantat prin surse proprii. Asta as numi o interventie brutala in economie, o distorsionare a concurentei loiale. Inseamna incurajarea unui sistem care nu este bazat pe compoetivitate, ci pe privilegii.
      daca este sa cofinanteze ceva, de ce sa fie ceva ce este virtual la indemana oricui sa dezvolte? De ce sa nu fie vorba de industrii care necesita o investitie initiala mare, cercetare sustinuta, inovatie, ceva ce micul intreprinzator nu poate face, dar in al carui siaj poate prospera.

      1. Octavian, drepturile elementare despre care vorbeşti trebuie înţelese în felul următor: dreptul tău la educaţie şi la sănătate nu înseamnă obligaţia mea de a-ţi asigura aceste lucruri. La fel cum dreptul tău la viaţă nu înseamnă că eu trebuie să te ţin în viaţă, ci doar să nu atentez la viaţa ta, la fel şi dreptul tău la sănătate şi educaţie înseamnă că eu nu trebuie să atentez la sănătatea sau educaţia ta, nu să ţi le plătesc eu.

        Asta nu înseamnă că nu ar trebui să ajutăm pe cei mai nevoiaşi, sau care nu se pot ajuta singuri, dar acest ajutor trebuie să fie voluntar. Ajutorarea cu forţa se numeşte sclavie.

  6. Are economia un scop in sine sau e doar un mijloc in atingerea scopului unui popor de a evolua spre o viata mai buna?Este o viata mai buna exprimata de indicatorul PIB in crestere fara spitale,fara scoli,fara valori adevarate?Ce rost are calculul economic fara scopuri adevarate bazate pe valori?Criza nu e economica e morala si nu spun cuvinte mari.Cum zicea Einstein , nu tot ce se poate numara conteaza si nu tot ce conteaza poate fi numarat.

  7. @Muad
    Eu personal am absolvit un liceu emerit, o facultate prestigioasa si in urma cu vreo 4 ani am fost operat de urgenta. Sotia mea a nascut o fetita minunata care este eleva intr-o scoala cel putin decenta. Parintii mei au oferit exact aceste servicii concetatenilor nostri din sala de operatii si de la catedra timp de 35-40 de ani.

    Ma plang de banii cheltuiti prost de guvern din cei aproximativ 60-70% pe care ii colecteaza din veniturile facute direct de mine.

    Insa nu mi se pare nici un fel de problema ca si tu si familia ta mergeti la scoala, la spital si ca o parte din taxele mele se duc pe ajutoare sociale.

    Vrei sa spui ca TOT ceea ce ai tu ti se datoreaza exclusiv tie si nimic serviciilor (cat de proaste or fi ele) ale sistemului educational? Ca nu conteaza ca in principiu nu iti este frica sa fii talharit in plina strada?
    Ca nu te linisteste totusi gandul ca pe o raza de cativa kilometri in jurul tau sunt mai multe spitale in care sunt medici adevarati care au totusi acces la o sala de operatii sterila, ca exista un tomograf, un roentgen? Ca cei de la SMURD au uneltele potrivite de a te scoate din masina facuta praf? Ca daca iti ia foc casa vin totusi pompierii? Ca din cand in cand politia retine permisele de conducere ale soferilor bauti? De faptul ca totusi 90% din populatie este alfabetizata?

    Atentie, nu discut aici de cat de eficient sunt cheltuiti banii si de cat de inalt sau nu este nivelul acestor servicii, ci pur si simplu de existenta lor! Eficienta si standardele de calitate sunt alta discutie.

    Din nou, nu discut de patinoarele din sate, de cel mai scump si mai prost asfalt din lume, ci la siguranta relativa oferita de existenta acestor servicii.

    Cred ca ma poti considera cam comunist, insa prin universalitatea acestor drepturi eu nu inteleg sclavagism, ci egalitatea sanselor. Iar egalitatea sanselor este un principiu pur liberal.

    Eroarea pe care o faci consta in aceea ca interpretezi ad literam cazurile ilustrate in acea carticica. 1946 era totusi anul in care nu existau computere personale, roboti industriali, iar cele mai performante medicamente erau totusi aspirina si penicilina.
    In acele conditii decalajul intre tarile dezvoltate si cele sarace consta doar in densitatea unor capacitati de productie si accesul la materia prima. Adevarul este ca nu era nevoie de un efort prea mare pentru a fabrica in casa un redioemitator sau un telefon. Practic orice economie putea produce otel, sticla, becuri si generatoare electrice cu aburi. Orice economie putea obtine penicilina.

    Decalajul actual este insa science-fiction! Pe pamant traiesc acum oameni in epoca de piatra in acelasi timp cu societatile postindustriale moderne. Diferenta de productivitate nu se mai masoara demult in harnicia pe camp, ci in tehnologii inalte, scumpe, imposbil de replicat.

    Nu mai discutam de paine, ci de microprocesoare: exista poate 10 producatori mondiali de microprocesoare, In timp ce tehnologia la care realmente au acces miliarde de oameni nu poate produce nimic mai sofisticat decat tranzistori. Cele mai dezvoltate state din lume nu au ajuns aici datorita economiei de piata, ci a unui trecut imperialist (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, Franta, Germania, Olanda, Spania, Italia, Japonia ba chiar si China). Pozitia lor se datoreaza unui trecut in care au exploatat virtual aproape orice resurse, de oriunde, oricand.

    Ca au consumat aceste resurse intr-un mod etatist sau privat e mai putin important. Celelalte state dezvoltate isi sprijina economia privata, companiile strategice. cele mari au dus toate politiclei protectioniste atunci cand au vrut si au fortat liberalizarea atunci cand le-a convenit.

    Asta nu spune cartea din care citezi cu nesat, ca tehnologia este adesea prohibitiva si ca valoarea adaugata enorma adusa de ea schimba radical regulile pietei. In plus aceleasi state au bancile care preseaza pe de o parte economia monduiala dupa ce au ametit ducand totul intr-un carusel al groazei.
    Romania este inapoiata din cauza unor razboaie provocate de ei si a aruncarii sale intr-o zona sinistra a istoriei. Iar capacitatile sale tehnologice sunt secatuite de administrarea experimentala din start.

    In cartea din 1946 nu scria nimic de alegerile de la 6 martie din Romania, de nationalizare, persecutii, de omul nou, de interzicerea avorturilor , de persecutiile politice si religioase, de disoperarea care nu e mai termina niciodata.

    1. @Octavian: încep cu comentariile legate de cartea respectivă: mi se pare cea mai bună carte cu care să începi documentarea în domeniul economic, deoarece îţi formează un mod de gândire în profunzime, care să nu fie superficial. Cu lecţia aceea de economie în minte poţi trece mai departe la alte probleme mai concrete şi mai abstracte, cum ar fi ce este moneda, cum a apărut ea sau cine ar trebui să o emită. Dacă nu ai lecţia de economie spusă simplist de Hazlitt şi demonstrată prin exemplele pe care le dădea el atunci, problemele abstracte duc la teorii de genul celei propuse de keynesişti, care văd în cheltuielile guvernului panaceul ieşirii din criză. Dar ei nu văd faptul că, pentru fiecare leu cheltuit de guvern, există un leu mai puţin de cheltuit la privat.

      Înainte de a continua cu o analiză şi comentarii a ceea ce ai spus tu, ţin să precizez că mă bucur să te am ca partener de discuţie, deoarece eviţi calea foarte facilă a atacului la persoană şi mergi pe argumentaţie logică. Apreciez asta şi mă bucură că mai există asemenea persoane, care nu resping o idee din prima ci încearcă să o demonteze cu argumente.

      Dar să continui. Problema cu sistemul actual, din perspectivă libertariană, o constituie agresiunea instituţionalizată a statului, pri intermediul taxării. Drepturile omului pot fi concepute doar ca drepturi de proprietate. Acestea derivă cu necesitate din raritatea unor resurse naturale. Dacă resursele nu sunt rare, nu constituie bunuri economice şi nu este necesară delimitarea drepturilor de proprietate (de exemplul aerul). Pentru bunurile rare, există doar 4 metode prin care cineva poate deveni proprietar în mod legitim, adică universal valabil pe baza unor criterii obiective şi intersubiectiv valabile. Acestea sunt: aproprierea originală a unor resurse anterior nedeţinute (prin “amestecarea muncii cu pământul”), prin producţia proprie folosind resurse anterior nedeţinute şi muncă proprie (de ex foloseşti un copac nedeţinut de nimeni pentr a face un scaun, scaunul devine în mod automat proprietatea ta), prin schimb voluntar între proprietarii legitmi (fiecare atribuind o valoare mai mică bunului pe care îl cedează faţă de cel pe care îl obţine) şi, în ultimul rând, prin moştenire.

      Orice alt mod de intrare în proprietate asupra unor resurse reprezintă o agresiune. Acum, de ce drepturile omului pot fi perceput doar ca drepturi de proprietate? Deoarece tu ai dreptul de proprietate asupra propiului corp. Asta îţi dă dreptul la viaţă, deoarece nimeni nu poate în mod legitim să solicite un drept asupra corpului tău, cu autorul căruia să te omoare. Dreptul la liberă exprimare derivă din dreptul de proprietate asupra corzilor vocale. Poţi să spui ce vrei, în mod legitim, dar nu oriunde vrei. Pe proprietatea ta poţi să spui ce vrei, dar să vii la mine în casă invocând dreptul la liberă exprimare nu mai este posibil, deoarece îmi violezi mie dreptul la proprietate. Şi exemplele pot continua.

      Toate aceste “drepturi” sunt drepturi naturale, universal valabile şi care nu au nevoie de consimţirea vreunui organ de autoritate. Pot fi aplicate în orice timp, în orice loc şi pentru orice om.

      Acum, statul, pentru a exista, are nevoie să taxeze şi să impoziteze. Acest lucru reprezintă o agresiune, deoarece el devine proprietar asupra unor resurse într-un mod nelegitim, prin coerciţie. Statul chiar reprezintă monopolul violenţei instituţionalizate asupra unui teritoriu. Din acest motiv existenţa sa este nelegitimă şi viciată de la început. Indiferent de acţiunile ulterioare pe care le întreprinde, nu se poate justifica etic sau moral existenţa lui. Nu există binefacere cu forţa.

      Legat de serviciile pe care acum le monopolizează statul şi care par a fi necesare (datorită percepţiei că sunt bunuri publice, care nu pot fi produse de o piaţă liberă) teoreticienii libertarieni au demonstrat de mult timp superioritatea pieţei libere asupra monopolului de stat. Asta din punct de vedere economic. Din punct de vedere etic, eu zic aşa: decât să fiu nevoit să contribui, împotriva voinţei mele, la diverse sisteme de ajutorare (salvare, pompieri, etc), aş prefera să mi se ofere posibilitatea să aleg dacă vreau sau nu să beneficiez de aşa ceva. Dacă eu consider că resursele mele ar fi mai bine cheltuite pe altceva, producându-mi o satisfacţie mai mare, atunci să existe posibilitata să aleg aşa ceva.

      “Vrei sa spui ca TOT ceea ce ai tu ti se datoreaza exclusiv tie si nimic serviciilor sistemului educational?” Nu. Dar aş fi vrut să mi se ofere alegerea (de fapt părinţilor mei, nu mie) dintre sistemul public sau sistemul privat de învăţămând. Dintre învăţământ obligatoriu sau homeschooling sau unschooling. Nu să mă oblige cineva să fac ceva împotriva voinţei mele. Deoarece este imposibil ca o persoană să ştie ce e mai bine pentru altă persoană, chiar presupunând că ar vrea. Doar tu poţi decide ce e mai bine pentru tine şi trebuie să ţi se lase alegerea asupra a ce vrei să faci.

      Dacă eşti interesat să vezi cum s-ar justifica dar mai ales cum ar funcţiona o societate în absenţa statului (mult mai bine decât acum) îţi recomand cu căldură literatura libertariană. Site-ul Institutului Mises oferă o gamă largă de cărţi. Poţi începe cu “Economia în 7 lecţii” a lui Mises, apoi “Calculul economic în societatea socialistă” de acelaşi autor.

      Cartea de căpătâi a şcolii austrice este “Acţiunea umană” tot a lui Mises, pe care o găseşti pe site, continuată de elevul său cel mai bun, Rothbard, în “Etica libertăţii”. Dar pentru astea îţi trebuie timp şi voinţă. Eu recunosc că încă nu le-am terminat, acum sunt în procesul de documentare, dar deja gândesc complet diferit decât o făceam în urmă cu un an.

      Te aştept şi cu alte comentarii pe site-ul meu, dacă te interesează, pe care îl poţi accesa dând click pe nick-ul meu.

      1. Oamenii au inventat diviziunea muncii si cooperarea. Succesul nostru de aici porneste. Daca tu nu vrei sa vina pompierii sa-ti stinga casa nu ar fi o problema daca incendiul tau nu s-ar putea intinde si la casa vecinului, apoi la tot cartierul.
        Daca tara s-ar umple de analfabeti, toti am fi in pericol datorita faptelor pe care niste oameni fara speranta ar fi dispusi sa-l faca pentru a supravietui: sa talhareasca, sa fure, sa omoare.
        Lipsa asistentei sanitare si lipsa educatiei sunt cheile pentru a avea o populatie care ar putea cel mult sa supravietuiasca, dar nu sa prospere.
        Asigurarea privata de sanatate este un concept foarte interesant, insa asigurarile se incheie in functie de riscul fiecarui individ in parte. La 30 de ani nu esti in situatia de a fi bolnav, insa la 60 cu siguranta vei fi. Sunt curios daca din banii pe care un libertarian ar reusi sa-i stranga toata viata si-ar permite o asigurare dupa 60-70 de ani. Sunt curios daca un bolnav cronic (diabetic, de exemplu) ar avea acces la o asigurare privata in conditiile in care complicatiile bolii cronice inseamna o sumedenie de alte boli fatale.
        In cartea care tie ti-a placut atat de mult, autorul vorbeste despre erori si le si arata cauza: ignorarea consecintelor fie pe termen lung, fie pe termen scurt.
        Ceea ce faci tu acum este exact una dintre erorile de care vorbea scriitorul: aceea de a nu privi imaginea de ansamblu. Pe termen scurt mi-ar fi extraordinar de bine daca nu as mai plati nici un impozit, dar nu si pe termen lung.
        Pe termen scurt am sari multi in sus de bucurie daca nu ar mai trebui sa platim nici un impozit! De a doua zi as castiga cel putin dublu, ca sa nu vorbim cat de atragatoare ar parea onorariile mele fara 24% TVA!
        Si eu, si tu…..de fapt cred ca aproape toata lumea suntem nemultumiti de felul in care statul cheltuie fondurile publice. Asta ne da voie sa cerem schimbarea sa, a oamenilor din politica si administratie. Dar sa punem in discutia necesitatea educatiei si sanatatii doar ca suntem frustrati este cu totul si cu totul altceva.

  8. Domnu’ F.C. stiti de ce exista asa de multi politicieni care vor interventia statului in economie, stiti si de ce au succes la public ?
    Pentru ca cetateanul de rind e informat in asa hal in privintaeconomiei incit decit sastea sa piarda ani de zile pinasa inteleaga ce scriu “expertii” prefera sa renunte si sa lase aceasta problema pe mina “specialistilor”.
    Trebuie sa se spuna clar peste tot sa stie si copiii de gradinita:
    INTERVENTIA STATULUI IN ECONOMIE DUCE IN TIMP LA FALIMENTUL STATULUI.
    Nu exista alternativa comparabila macar cu piata libera.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s