Miracolul asteapta alegerile

Imi este greu sa inteleg cum gandeste clasa politica. Ce planuri se urzesc in spatele discursului public. Imi este de neinteles de ce toti se feresc de a lua decizii acum si le amana dupa alegeri. Aceasta atitudine am observat-o si la vechiul guvern, care a functionat dupa principiul:” Mentinem stabilitatea macroeconomica pana la alegeri. Acesta este obiectivul guvernului nostru”. Dar realitatea economica este cu totul si cu totul alta. Companiile nu-si permit sa astepte alegerile. Cetatenii au nevoie de locuri de munca in prezent, nu dupa ce voteaza.

Iar pe langa acest scurtcircuit intre economia reala si viata politica mai exista si alte probleme. De pilda, stabilitatea macroeconomica s-a deterioarat. Toti indicatorii macro s-au inrautatit. Prognoza de crestere economica a fost revizuita in sens negativ. Inflatia s-a reaprins. Deficitul public a crescut, la fel ca datoria publica. Costul cu datoria publica s-a majorat. Somajul a avansat, dupa s-a intamplat si cu dobanzile la leu. Moneda nationala care de altfel s-a depreciat. Asa ca singurul obiectiv al guvernelor din acest an nu a fost indeplinit.

Si atunci apare intrebarea: Daca exista o solutie miraculoasa, care sa readuca cresterea economica si care este pregatita pentru perioada de dupa alegeri de ce nu se implementeaza astazi? Poate ca daca este atat de buna, toate partidele politice vor cadea de acord sa fie implementata imediat. Raspunsul este simplu: nu exista solutie miraculoasa. Fiindca lipseste o viziune coerenta pentru dezvoltarea Romaniei in urmatorii 20 de ani.

Cate ceva din ce ni se pregateste a “transpirat” totusi in spatiul public. In baza a ceea ce s-a vehiculat si adaugand o doza mare de parere personala ma astept la urmatoarele schimbari. Taxe mai mari pe proprietate. Impozit progresiv pe venituri, unde, dupa parerea mea, 16% va reprezenta cea mai redusa cota, iar 32% cea mai mare. O lege a denuntatorului intr-o forma autohtona. Si bineinteles salarii mai mari pentru sectorul public, deoarece urmeaza alegerile prezidentiale. Toate sunt masuri care nu ajuta cresterea economica pe termen lung, iar pe termen scurt depind foarte mult de politica monetara. Din punctul meu de vedere aceste masuri sunt gresite, dar au cea mai mare probabilitate sa fie adoptate in 2013 de actualul guvern.

Dar asta este parerea mea. Daca un guvern crede ca prin marirea impozitelor poate sa “produca” crestere economica, nu are niciun rost sa astepte. Romania are nevoie de crestere economica acum, indiferent de ce strategie miraculoasa ne asteapta dupa alegerile de la sfarsitul anului. S-ar putea ca multe dintre firmele din Romania si multi dintre cei cu credite sa nu mai reziste pana in 2013. Asadar oricare ar fi strategia prin care acest guvern crede ca va genera crestere economica, ea trebuie implementata astazi. Sau nici domniile lor nu cred in propria solutie?

Articol Publicat in Finantistii.

22 thoughts on “Miracolul asteapta alegerile

  1. Domnule Citu, clasa politica nu are ca obiectiv maximizarea profitului pentru societati, sau a venitului pentru angajati.

    Obiectivul clasei politice este obtinerea si pastrarea puterii. Prin urmare este irelevant daca Romania va inregistra sau nu crestere economica, ori cat de mare va fi ea.

    Important pentru clasa politica este castigarea alegerilor si apoi distribuirea persoanelor care au ajutat partidul in functii cheie.

    Cat timp vor exista oameni care sa voteze actuala clasa politica acest lucru nu se va schimba si din pacate cei care sustin intregul sistem economic al Romaniei merg intr-un numar foarte mic la vot.

    In ceea ce priveste predictiile dvs. eu as zice:
    taxe pe proprietate mai mari, cota unica de impozitare a veniturilor nu se va modifica in sus in actuala forma de existenta a USL si nici nu vom avea legislatie functionala referitoare la denuntator pentru ca nu exista resurse tehnice sau umane pentru administrarea ei.

    1. @ddr
      Sunt doua obiective: cel declarat si explicit si cel implicit. Pana la urma votantii ar trebui sa judece clasa politica in functie de obiectivele explicite. Problea apara cand votantii depind de clasa politica. In Romania votul nu poate sa fie independent atata timp cat persoane fizice si majoriatea companiilor depind de transferurile de la buget. Dar eu ma incapatanez sa aduc mereu in discutie ce au promis din punct de vedere economic politicienii si ce au reusit sa faca.

      In ceea ce priveste taxele in 2013, eu nu am spus niciodata ca USL o sa ramana coalitie si dupa alegeri. Am spus doar ca o sa creasca taxele (IMF looooves higher taxes ):)

      1. Poate ca va suna ciudat, dar IMF + low fiscal deficits = love.
        Acel low fiscal deficit poate fi atins prin incasari mai mari la buget, cheltuieli mai mici ori ambele. Alegerea apartine Guvernului, nu FMI-ului. FMI-ul isi va da ok-ul pe oricare dintre masuri, cu conditia sa atinga obiectivul de a avea deficite reduse (fiscal, comercial).

      2. @ddr
        Adevarat, dar more often than not FMI recomanda taxe mai mari pentru reducerea deficitului fiscal.

        DDR si pt tine si pentru toti cei care vin pe blog, va rog sa-mi spuneti Florin.

      3. Oriunde bugetele sunt de 30-40% din PIB, oriunde statul este foarte important prin faptul ca lanseaza comenzi publice si este si cel mai mare angajator.
        Nu statul in sine este o problema, ci viziunea guvernantilor, oricare si oriunde ar fi ei.
        Conceptia noastra in general despre lume este oarecum in urma fata de avansul stiintei, tehnologiei si informatiilor. Asadar si orientarile politicienilor, dar si votul nostru sunt confuze, fara directie.
        Este irelevant ce au promis, pentru ca au promis tot felul de lucruri care nu ar trebui nici cerute, nici promise. Important este ca nu au propus nimic, nici nu li s-a cerut sa propuna ceva.
        Oricum, din tot ceea ce se cere, practic singurul lucru ramas realmente pe tapet este cel legat de cat de mult se fura din bugetele astea enorme.
        Singura promisiune de luat in consideratia ar fi aceea cu “buna guvernare” dar care vai!

    2. Mda si americanii se ingrozesc cand aud de noi cresteri de taxe sau eventual introducerea TVA. Noi ce sa mai zicem… Cota unica e o minciuna, povara fiscala pe munca este imensa. Asa e de inteles ca majoritatea depind de stat, ceea ce si este in interesul politicienilor (cei care depind de stat sunt mai usor de manevrat decat cei care nu depind).

  2. Impozitul asta progresiv este sustinut mai mult ca “ba pe-a ma-tii” in lupta politica si nu cred ca a convins de-adevaratelea pe cineva (inafara de cei care-si construiesc o cariera in a-l promova). In privinta taxei pe proprietate, din cate stiu acestea sunt taxe in care deja consiliile locale au anumite libertati in a-i stabili cuantumurile, iar acesti bani nu ajung in bugetul de stat, ci in cele locale.
    Cel mai probabil nici unii, nici altii nu au nici o idee, nici o solutie. Acum 8 ani, 16% reprezenta o solutie, o idee, asa ca intreaga lor campanie s-a axat pe ea. Faptul ca nu este nimic public inseamna exact ceea ce pare: ca nu exista nimic.
    Practic singura idee prezentata de PSD-PNL este “buna guvernare”, tradusa prin sifonari ceva mai mici.
    Ceea ce spui tu, probabil “pe surse”, sunt mai degraba idei disperate ale unei anumite paturi tehnice de finantisti guvernamentali, nu neaparat elemente disparate ale unei conceptii inchegate.
    Tu ii suspectezi pe nedrept ca ar avea vreo viziune, ceva, or ei pur si simplu nu au. Tabara cealalta nu are nici ea, asa ca, pur si simplu asteapta greselile useliste. Care nici nu vin, pentru ca nu fac nimic, asa ca se toaca doar pe chestii total idioate ca incompatibilitati, deodorante si in ce conditii un arbore poate sau nu sa fie romantic!
    Viziuni ar putea sa aiba doar daca persoane ca tine ar oferi cumva o solutie, alta decat austeritatea. Atunci pur si simplu ar prelua ideile si ar incerca sa le aplice pe cat de prost pot ei.
    Cota unica nu a fost inventata de politicienii damboviteni acum 8 ani. Au citit pe undeva ceva, le-a spus cineva ceva. Daca o introducea Nastase, PD-ul si chiar si PNL-ul s-ar fi opus cumva. In dezbaterile de atunci, pesedistii o contraziceau desi nu trecusera decat vreo doi ani de cand cochetasera si ei cu ideea.

    1. @Octavia

      Solutia e simpla: mai putin stat. Insa politicienii vreau sa isi consolideze statul si puterea. Altfel, nu au ce lasa mostenire si nici nu au unde sa isi angajeze neamurile.🙂

  3. Cum au trecut 4 luni, politicienii spera sa mai treaca inca doua.

    Cica urmeaza sa reduca platile in numerar intre persoanele fizice. Limita va fi de 1000 lei. Adica daca vreau sa cumpar un Ipad sau ceva mai scump cu cash, nu o sa pot sa o fac intr-o singura zi.

  4. Domnule Cîţu,

    Clasa politică gândeşte într-un mod foarte simplist şi mă întristează faptul că nu a-ţi sesizat asta până acum: cum să pună mâna pe cât mai multă putere şi bani de la contribuabili. Ei amână luarea unor decizii deoarece toate deciziile la care se gândesc ei implică costuri suplimentare pentru mediul privat, atât în termeni monetari cât şi în termeni ne-monetari (reglementări).

    “stabilitatea macroeconomica s-a deterioarat. Toti indicatorii macro s-au inrautatit (…) Inflatia s-a reaprins.” — De ce sunt atât de importanţi indicatorii macro? Oricum modul în care sunt calculaţi este deficitar, neavând nicio relevanţă pentru individ, deoarece nu îl afectează. Cât despre inflaţie, normal că a crescut, deoarece masa monetară a crescut! Deşi nu sunt adeptul şcolii monetare, masa monetară are o influenţă asupra preţurilor. Numai că nu cred în conceptul de “nivel al preţurilor”, deoarece este absurd.

    “aspunsul este simplu: nu exista solutie miraculoasa” — Ţin să vă contrazic. Soluţia miraculoasă există, demonstrată teoretic (praxeologic) dar şi practic (emipiric, deşi nu cred în empirism) şi este eliminarea statului din economie! Lăsarea pieţelor libere de reglementări şi de intervenţia coercitivă a statului. Asta ar permite o reajustare a procesului de producţie la ceea ce doresc de fapt consumatorii. Eliminearea statului din domeniul monetar ar duce la apariţia şi dezvoltarea unor monezi concurente şi stabile (din care cred că va reieşi aurul ca monedă unică la nivel global, după cum s-a întâmplat ori de câte ori statul nu a mai impus o monedă fiat) ce nu ar mai falsifica calculul economic prin expansiunea creditului.

    Cauza crizei o reprezintă intervenţia statului în domeniul monetar, prin setarea legal tender a monedei pe care statul o emite şi acordarea de privilegii sistemului bancar, în speţă permiterea operării cu rezervă fracţionară. Acest lucru a fost explicat de pe vremea lui Mises, în 1920, dezvoltat de Hayek şi definitivat de Jesus Huerta de Soto în a lui tratat de monedă “Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice”.

    Dar ţinând cont de faptul că nu mi-aţi mai răspuns la comentariul legat de posibilitatea creşterii preţurilor într-o economie cu masă monetară constantă, mă îndoiesc că veţi accepta ideea că expansiunea masei monetare cauzează, în mod endogen, crizele economice recurente.

    Deşi sunt perfect conştient că sunteţi o persoană ocupată, vă recomand cu multă căldură cartea lui Murray Rothbard, “Power and Market”, care face parte din tratatul său de economie “Man, Economy and State”. Power and Market are doar câteva sute de pagini (cam 250 dacă ţin bine minte) şi cu siguranţă că va avea o influenţă pozitivă asupra dumneavoastră.

    Cu stimă,
    Muad_Dib

    1. @Muad
      Ce articol mai scriam daca spuneam ca :in Romania clasa politca ca peste tot este corupta si isi vede propriul interes?🙂 In plus cred ca este mai bine ca de ficare data sa aratam ce au promis si ce au oferit.

      Referitor la cresterea preturilor intr-o economie cu masa monetara constanta, sigur ca putem sa asistam la cresteri de preturi. Pe termen scurt unele preturi cresc altele scad. In plus pot sa existe socuri temporare din parte ofertei care sa duca la cresteri de preturi. De exemplu, in Romania pana in 2004 cred preturile au crescut mult mai rapid decat masa monetara. In plus au crescut inaintea maseai monetare.

      DAR pe termen lung nu poti sa ai cresteri de preturi generalizate decat daca o sa creasca si masa monetara. de aceea Friedman a propus o regula de crestere a masei monetare constante.

      DAR aici vorbim de masa monetara in sens restrans, cea care este controlata de BNR. Masa monetara in sens larg creste oricum. Acum o sa aduci in discutie rezervele fractionare. Dar chiar si cu 100% rezerve eu cred ca vom vedea cresterea creditului.

      Problema cu masa monetara constanta este ca daca economia beneficiaza de un soc de productivitate s-ar putea sa nu poata sa-l foloseasca la maximum.

      Discutia nu este despre cum sa creasca sau nu masa monetara.Pe mine ma intereseaza cat de mult distorsioneaza prezenta bancii centrala piata monetara si ca nu avem o competitie reala a diferitelor forme de bani.

      1. Cum o distorsioneaza din punctul cui de vedere? Al bancilor comerciale? Al economiei in ansamblu? Al exportatorilor? BC poate crea pe moment niste distorsiuni dar pentru a indrepta ceea ce forteaza altii, voit sau nu. Nu poti sa lasi piata la mana oricui. Si o banca centrala are dreptul sa ia orice masuri trebuie ca sa tina economia pe sine atat cat poate. Competitia si libertatea pietelor, a banilor sunt subsidiare. De fapt tu nu esti de acord cu ce spun ei mai mult decat cu ce fac. Dar probabil iar n-am inteles ce vrei sa spui😀

  5. “Ce articol mai scriam daca spuneam ca :in Romania clasa politca ca peste tot este corupta si isi vede propriul interes? In plus cred ca este mai bine ca de ficare data sa aratam ce au promis si ce au oferit.”

    — Este evident că fiecare om îşi urmăreşte propriul interes. Este o axiomă a praxeologiei. Conceptual este imposibil ca un om să nu îşi urmărească propriul interes. Tocmai din acest motiv, oamenii ar trebui să conştientizeze faptul că cei de la putere nu au cum să facă ceva pentru “binele public”, deoarece le lipseşte stimulentul. Privatul are grijă de dorinţele şi preferinţele consumatoriului tocmai pentru că îşi urmăreşte propriul interes, şi anume profitul. Cu cât reuşeşte să satisfacă mai bine dorinţele consumatorilor, cu atât profitul este mai mare.

    “Pe termen scurt unele preturi cresc altele scad. ” — Atunci inflaţia, definită ca o creştere generalizată a preţurilor nu este posibilă. Dacă preţurile cresc ca urmare a schimbărilor datelor pieţei, ori ca urmare a modificării ofertei or ca urmare a modificării preferinţelor indivizilor, atunci acel lucru nu mai reprezintă inflaţie, ci reprezintă ajustarea la o nouă stare de fapt. Şocul din partea ofertei apar concentrat, pe anumite produse în anumite momente în timp. Doar în cazul unei catastrofe naturale pot toate produsele (sau o majoritate a acestora) să sufere o scădere a ofertei şi, implicit, o creştere a preţurilor (presupunând preferinţele indivizilor nemodificate).

    “DAR pe termen lung nu poti sa ai cresteri de preturi generalizate decat daca o sa creasca si masa monetara. de aceea Friedman a propus o regula de crestere a masei monetare constante.”

    — Exact. Mă bucur că până la urmă aţi recunoscut faptul că masa monetară influenţează (pe termen lun spuneţi dumneavoastră) toate preţurile, în sensul creşterii acestora. Iar în lipsa creşterii masei monetare nu este posibil ca toate preţurile să crească.

    Legat de Friedman, teoria lui suferă de multe lacune, evidenţiate de Walter Block în articolul Etalonul-aur: critica lui Friedman, Mundell, Hayek şi Greenspan din perspectiva filosofiei liberei întreprinderi. Eu punctez doar atât: cum se poate stabili rata de creştere a masei monetare, altfel decât într-un mod pur arbitrar? Ce rată de creştere a masei monetare este cea mai bună? 2%? 3%? 5%? Şi cine să crească această masă monetară? Banca centrală?

    Şi nu numai atât. Cine să fie recipienţii banilor proaspăt creaţi? Deoarece intră în scenă efectul Cantillon (despre care sunt convins că aţi auzit). În cazul în care aurul reprezintă banii (iar banii sunt aur), dacă se observă o creştere a cererii pentru aur, firmele care activează în domeniul extracţiei aurului vor avea profituri relativ sporite, fapt care va genera o creştere a masei monetare. Dacă oamenii nu mai vor să deţină aur, firmele care extrag aurul înregistrează pierderi iar producţia de aur nou încetineşte. Piaţa rezolvă în acest fel nevoia suplimentară de bani pe piaţă.

    Dacă banii sunt fiduciari, singurul mod de a creşte masa monetară e prin emisiune monetară. Iar acea emisiune întotdeauna va intra mai întâi în mâinile anumitor oameni, care vor avea o putere de cumpărare relativ sporită ce le va permite să achiziţioneze active de pe piaţă fără să fie nevoiţi să ofere ceva la rândul lor.

    “Dar chiar si cu 100% rezerve eu cred ca vom vedea cresterea creditului.”

    — Dacă rezervele sunt de 100%, atunci creditul creşte şi scade în funcţie de schimbările preferinţei de timp a indivizilor, respectiv a gradului în care aceştia aleg să economisească sau să consume. Dacă la un moment dat oamenii aleg să economisească mai mult, atunci oferta de credit va creşte, fapt ce va impulsiona creşterea economică prin scăderea ratelor dobânzii. Dacă oamenii aleg să consume mai mult, atunci creditul se contractă iar structura de producţie se aplatizează, ca urmare a creşterii ratei dobânzii. Dar acestea sunt efecte naturale, ce apar în piaţă ca urmare a schimbărilor indivizilor. Cu rezerve 100% nu se poate expanda creditul, adică crearea de bani ex nihilo prin intermediul rezervei fracţionare.

    “Problema cu masa monetara constanta este ca daca economia beneficiaza de un soc de productivitate s-ar putea sa nu poata sa-l foloseasca la maximum.”

    — Cine este “economia” asta? este o entitate de sine stătătoare, cu gândire şi voliţie proprie? Eu cred că nu. Ea este formată din indivizi care îşi urmăresc propriile interese. Dacă “economia” suferă de un şoc de productivitate (ceea ce e foarte bine), atunci antreprenorii vor avea grijă să se folosească de asta în cel mai bun mod posibil. Cum ar putea cineva (bancă centrală sau altcineva) să ştie ce au nevoie indivizii? Doar indivizii pot alege calea pe care o vor urma în cazul unei creşteri a productivităţii.

    “Pe mine ma intereseaza cat de mult distorsioneaza prezenta bancii centrala piata monetara si ca nu avem o competitie reala a diferitelor forme de bani.”

    — Aici sunt de acord cu dumneavoastră (ceea ce, ţinând cont de comentariile mele, poate părea suprinzător). Banca centrală creează efecte puternice în economie, şi întotdeauna (subliniez, ÎNTOTDEAUNA) negative, din punctul de vedere al indivizilor. Iar sugestia dumneavoastră de competiţie în domeniul monetar, sau eliminarea privilegiilor legale (legal tender laws) este un pas uriaş spre libertatea indivizilor. Cu acest lucru sunt perfect de acord cu dumneavoastră.

    @grasutzu enigmatic:

    “Nu poti sa lasi piata la mana oricui”. — Piaţa înseamnă mâna oricui. Prin definiţie. De asta se numeşte piaţă, deoarece acolo diferiţi indivizi efectuează tranzacţii reciproc avantajoase în mod voluntar. Dacă nu ar fi reciproc avantajoase atunci nu ar mai efectua tranzacţiile.

    “Si o banca centrala are dreptul sa ia orice masuri trebuie ca sa tina economia pe sine atat cat poate” — Banca centrală nu are niciun drept, deoarece ea a apărut şi continuă să existe ca urmare a coerciţiei sistematice din partea puterilor statului. Dacă ar fi o entitate privată, în concurenţă cu ceilalţi indivizi de pe piaţă şi fără să impună în mod agresiv anumite lucruri, atunci da, ar avea şi ea drepturi. Până atunci banca centrală nu are DREPTUL să facă nimic, decât să îşi înceteze existenţa.

    “Competitia si libertatea pietelor, a banilor sunt subsidiare” — NU! Libertatea pieţei (adică a indivizilor) este fundamentală şi reprezintă un scop în sine. Din această libertate apare prosperitatea pentru întreaga societate, iar utilitatea socială este maximizată. Orice îngrădire a libertăţilor indivizilor reprezintă o agresiune ce face ca utilitatea socială să scadă, să fie mai mică decât ar fi fost în lipsa coerciţiei.

    1. @Muad
      “Este evident că fiecare om îşi urmăreşte propriul interes.” Din pacate nu este asa de evident. Din ce in ce mai multe analize aplicate arata ca oamenii sunt foarte influentatabili si de multe ori iau decizii care nu sunt in interesul propriu. Cel mai mult imi place ca toate studiile arata ca majoritatea investitorilor cumpara sus si vand jos, de exemplu. Noi presupunem ca oamenii iau decizii in interes proporiu ca sa putem sa rezolvam mai usor matematic problemele din economie. Dar modul cum informatia este transmisa sau perceputa conteaza foarte mult.

      Daca toti am actioana in interes propriu nu am mai observa ca se iau decizii de vanzare a unui activ pentru ca au vandut ceilalti sau de cumparare a unui activ (bun de durata indelungata) pentru ca au cumparat si vecinii. Simplificarea este buna dar din pacate nu ajuta la explcarea a multe fenomene economice pe care le observam. De exemplu de ce nu economisesc oamenii din proprie initiativa pentru pensie?

      Intodeauna am spus ca pe termen lung inflaia este un fenomen monetar. Te rog sa-mi spui Florin.

      Hmm, chestia cu economia este interesanta. Sunt multe definitii si modalitati de a delimita un spatiu economic. Chiar si la nivel global. Fara o crestere a masei monetare era mai greu de trecut de la o faza de dezvoltare la alta. Sigur sunt exagerari si bubble-uri dar eu nu cred ca putem sa evoluam intr-un mod ordonat. Mereum vom avea o anumita volatilitate a dezvolatarii care este indusa de socuri exogene: clima, explozie demografica, dezaastre naturale, tehnologie etc.

      @grasutzu

      “Nu poti sa lasi piata la mana oricui.” Sa zicem ca sunt de acord cu tine. Dar de ce sa o las pe mana unor oamenii care nici nu sunt alesi de electorat, nici nu au lucrat in sectorul privat si nici macar nu au avut o istorie de practicieni sau teoreticieni ai economiei monetare (de exemplu) ? de ce ei si nu tu, eu sau Muad?

  6. Electoratul n-are ce cauta in numirea unui guvernator de banca cetrala. Acolo nu e politica sau nu trebuie sa fie. BNR in particular s-a nascut dupa 50 de ani de comunism, cine sa fi fost guvernator in primii ani? Aduceam nemti? Nu stiu daca ar fi rezistat pentru ca noi nu prea intelegeam dupa revolutie ce e aia piata libera si unii nici nu prea voiau sa stie. Americani, japonezi, unii care stiau ce e aia o banca centrala? Pe de alta parte conducerea BNR n-a venit din agricultura sau din service-uri auto. Atunci care ar fi criteriul sa fii guvernator? Sa fi lucrat 30 de ani intr-o banca comerciala? Sa fi facut bani in privat si daca da care ar fi suma etalon? Sa ai peste 30 de ani de finante-banci? Sa fi citit un numar de carti sau sa apartina unui curent anume? Iti garanteaza asta un comportament cum il vrei tu in piata? Sigur, unii ii considera comunisti pe cei din BNR, dar vezi ce discutii sunt in Europa intre bancheri si bancheri centrali si FMI si intre tari. Eu vad rezultatele, efectele. Asa comunisti cum sunt, n-am vazut mari “distorsiuni” de-a lungul vremii, afara de spikeurile inevitabile. Poate vei ajunge guvernator sau macar vice si as fi curios daca ai face si atunci ce spui acum. Sa simti greutatea economiei unei tari (asta insemnand in principal oameni) cand iei decizia sa scazi cu 0.25 dobanda de referinta.
    PS. Nu sunt fan BNR dar nici nu sunt in tabara celor care tot spun ca aia nu stiu ce fac acolo, ca-s comunisti, c-au stat destul si ar fi mai bine cu altii. Poate c-ar fi, dar poate c-ar fi si mai rau. Stie cineva?

    1. @grasutu
      Ce important este subconstientul. Eu nu am spus nimic de BNR. Eu vorbesc de un regim de politica monetara optim. Mai bine zis de un mod de administrare al banilor in econonomie optim. Este optim sa existe banci centrale? Daca da care sunt beneficiile care sunt costurile? este un pareto optim doar existenta lor sau se poate aduce iimbunatati politica monetara prin introducerea de tinte precum nivelul preturilor, sau un guvernator ales, sau un guvernator din mediul privat etc. Eu la asta ma refeream nu la BNR.

  7. Nu trebuia sa spui explicit, subconstientul doar mi-a amintit de o emisiune de la Soviani cand erai cu Isar si cand au fost spuse exact argumentele astea despre cei de la BNR: ca n-au lucrat o ora in privat, ca nu stiu ce inseamna piata libera, ca franeaza economia si au agravat criza etc. Si chiar si fara asta, referindu-te la bancile centrale in general, ai inclus si BNR deci te-ai referit implicit si la BNR. Eu m-am referit explicit. Si da, bancile centrale cred ca sunt necesare. Asa imperfecte cum le considera unii cred ca asigura un echilibru intr-o economie libera. Nu cred in autoreglementarea pietelor libere, din cauza psihologiei umane. Omul este elementul imperfect si de aici apare si riscul.

    1. @Grasutu

      Trebuie sa faci o separare clara intre participarea la emisiune si mesajul colegului de platou. eu nu comentez persoanele, comentez politcile economice si estimez/identifica impactul lor pentru economie.

      Revenind la imperfectiunea omului. ce vrei sa spui prin asta? ca va lua decizii care sunt contrare propriilor interese? daca da va lua aceste decizii pentru ca are toata informatia sau pentru ca are doar o parte din informatie? Politcile economice au rolul de a face procesul economic mai transparent sau de a introduce volatilitate in sistem.

      Si acum explicit despre BNR. Institutia, nu ma refer la persoane, a recunoscut ca nu a estimat corect in 2009 etc.. Crezi ca deciziile pe care le-au luat au avut rolul de a face stabiliza economia sau de a introduce volatilitate?

      Si exemplele sunt multe. Si nu doar de la BNR.

      Daca pietele gresesc pentru din cauza psihologiei umane de ce nu ar gresi si o banca centrala a carei politici monetare este implementata de om? Sau crezi ca o greseala se corecteaza prin alta greseala?

  8. Imperfectiunea omului rezida in comportament, in psihologie, asta face ca economia si comportamentul sa fie imprevizibile. La asta m-am referit. Fiecare va lua decizii potrivit intereselor lui, dar care s-ar putea sa fie contrare intereselor unui grup si care ar putea avea efecte negative asupra grupului. O banca mare intr-o tara mica daca face bazaconii iti cam zguduie economia daca o lasi de capul ei, de exemplu.
    Da, BNR a si recunoscut erorile ante-criza. Care banca centrala a prevazut criza? Criza n-a aparut tocmai din cauza ca supravegherea a esuat? Adica n-a fost cumva exact un exemplu de piata lasata (prea) libera? De ce crizele revin periodic cand se presupune ca ar trebui sa invatam din trecut? Spuneai ca FED a invatat din trecut si face ce trebuie. Oare? Cate pareri sunt contrare si cate voci spun ca Bernanke exagereaza cu QE (inclusiv bancheri centrali nu numai investitori sau analisti). Nici bancile centrale nici privatii nu sunt perfecti (nu repari greseala cu alta), diferenta dintre ei e ca unii incearca sa-si maximizeze profitul, iar ceilalti sa mentina un echilibru macro, uneori cu costuri mari, dar spre binele general. Iar daca si bancile centrale si privatii fac greseli, diferenta e (din nou) din interesele diferite de mai sus. Nici o banca centrala nu face greseli intentionat, in plus, ele au legi pe care trebuie sa le respecte, investitorii privati fac greseli din asumarea riscurilor. De ce avem legi? De ce avem legea concurentei? De ce avem arbitri la sporturi? Orice activitate umana necesita o supraveghere. Oare de ce? Sigur, asa imperfecta cum e…cum ar fi fara?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s