Fara competitie consumatorul roman nu va simti ca a iesit din comunism

Exista o mare confuzie acest moment, in Romania, referitor la ce inseamna capitalism. Si cei care sunt impotriva si cei care il sustin vorbesc, cum este si firesc, de stat minimal si de un sector privat mai mare. Aceasta este doar o conditie necesara a capitalismului sar nu suficienta. Doar transferul de la stat la privat al resurselor nu inseamna capitalism, nu insemana crestere economica, nu insemana bunastare. Inseamna ce am observat in Romania in ultimii 22 de ani: un monopol al resurselor gestionat de cativa oameni in sectorul privat. Cu alte cuvinte profitul execsiv asociat cu produse si ervici proaste normal pentru un monopol nu mai este in mainile statului ci in numele a catorva privilegieati- fosti angajati la stat. Desi acestia actioneaza in privat asta nu inseamna ca suntem intru-un sistem capitalist bazat pe o economie de piata.

Ce lipseste atunci? COMPETITIA. Sistemul pe care il vedem acum in Roamnia, in mare parte in Europa si partial in SUA nu este un sistem economic bazat pe competitie. Sistemul economic actual nu incurajeaza competitia la niciun nivle. Pornind de la cel mai simplu lucru cum ar fi infiintarea unei firme care presupune o licenta si pana la a incerca sa intri intr-un sector economic cu rente mari (bancar, distributia de combustibil, servicii medicale, avocatura, notariat, etc) peste tot vor exista bariere. Aceste bariere au rolul de a mentine marja de profit a celor care sunt deja in sistem intacta. Costul acestor bariere este suportat de consumator care nu beneficiaza nici de preturi mai mici dar nici de calitate mai buna. Ganditi-va cat de neputinciosi sunt consumatorii romani in fata costurilor mari relativ cu tari similare din regiune ale serviciilor financiar bancare, ale notarilor, ale serviciilor medicale (dupa ce am inclus si spaga). Toate aceste costuri sunt unui sistem economic care nu este competitiv.In mare parte este privat dar sectorul privat plateste bani grei statului (accize) pentru a nu elimina barierele.

Pe langa accesul greoi la piete o alta parte a economiei de piata a fost total eliminata si adauga la costul pe care il platesc consumatorii: falimentul (pentru persoane fizice este imposibil sa de faliemtn in Romania ceea ce este o discriminare majora sustinuta de staul roman in favoarea corporatiilor). Intr-o economie in care proprietate privata domina si exista competitie ar trebui sa fie foarte usor petnru oricine sa intre in competitie dar sa si iasa. In acest fel, resursele, forta de munca, capitalu, pamant, nu sunt tinute captive in proiecte finantate doar prin subventii directe sau indirecte (transfer de la cei care au success la cei care nu au success).

In acest moment Romania nu are un sistem politic/economic economie competitiv care sa ajute consumatorul. A facut doar un transfer partial al resurselor din mainile statului in mainle catorva prieteni din ”sectorul privat”. Mai mult in toate cazurile sectoarele transferate catre „privat” au fost projate de competitie prin legi, reglementari si tarife. Chiar si sectorul financiar bancar asa de mult promovat ca un sector competitiv nu este decat un mare oligopol (nu numai in Romania). Testul poate sa-l faca oricine si este foarte usoar. Incercati sa deschideti o banca? Veti vedea ca nu este la indemana oricui si atunci nu trebuie sa ne mire ca pretul platit de consumator inlcude si o marja mare de ”protectie”. Sitemul bancar este protejat atat la intrare prin bariere uriase dar si la iesire, prin elimarea institutie falimentului din aceasta industrie (nu vorbesc de clientii bancilor aici, acestia dau faliment in fiecare zi). ”Salvarea” sistemului financiar bancar a fost posibila pentru ca decidentii impreuna cu sistemul au decis ca sistemul bancar ofera o functie viatala in economie un fel de serviciu public. Normal ca nu este adevarat si este doar o scuza. Dar daca ar fi adevarat de ce salariie din sistemul financiar bancar nu au fost reduse la nivelul functioanrilor publici?

Sistemul actual politic si economic din Romania, dar si din majoritatea tarilor din lume nu este unul capitalist. Nu pentru ca sectorul privat nu reprerezinta majoritatea ci pentru ca nu exista COMPETITIE. Competitia este trasatura suficienta a capitalismului pentru reduce costurile de productie, duce la inovatie dar mai ales reduce preturile pentru consumator. Chiar si pentru comunism competitia a fost benefica. Fara competitia cu sistemul capitalist mai ales in tehnologie sistemul comunist ar fi fost mult mai inapoiat. Promovarea competitie este elementul cheie care lipseste din discursul economic din Romania.

Am sa vorbesc cu alta ocazie despre capitalism, corporatii si forma de proprietate a acestora.

Florin Citu a infiintat FLORIN CITU ADVISORY , firma independenta de servicii financiare care ofera analiza economica si consultanta pentru institutii publice, private si investitori. Mai multe detalii pe site-ul firmei.

5 thoughts on “Fara competitie consumatorul roman nu va simti ca a iesit din comunism

    1. @Supermario
      Ele nu se exclud.Nu poti sa astepti pana cand toata economia este in sectorul privat, garantat, aparat cu o justitie care functioneaza si pe urma sa introduci competitia. De fapt pe asta mizeaza si cei ce se opun economiei de piata. Ei transfera proprietate in mainile unor prieteni si o garanteaza. Pe urma spun: uite vezi, nu funtioneaza. Preturile sunt tot mari si serviciile tot proaste.

  1. Domnule Cîţu,

    Îmi place acţiunea pe care o întreprindeţi în vederea explicării faptului că sistemul actual nu este unul capitalist, dar am câteva comentarii punctuale la anumite chestii pe care le spuneţi în articol, dacă îmi este permis.

    Spuneţi la începutul articolului “[…]cum este si firesc, de stat minimal[…]”. De ce este firesc statul minimal şi nu este firesc statul inexistent? Şi cât de minimal să fie? Ce atribuţii ar trebui să aibe?

    Mai jos spuneţi foarte corect “peste tot vor exista bariere”. De acord. Dar cine ridică aceste bariere? Cine îţi oferă licenţă pentru a putea să faci cu proprietatea ta privată ceva anume? Cine îţi interzice să faci anumite lucruri pe care alţi oameni le consideră utile (din moment ce ar fi dispuşi să ofere bani pentru produsele şi serviciile pe care le ai de oferit)? Bineînţeles STATUL. Celelalte firme nu au nicio putere asupra ta în lipsa coerciţiei statului. Tocmai pentru că statul are o asemenea putere de a impune decizii coercitive împotriva unor cetăţeni non-agresivi, firmele mare (în special sistemul bancar) a cumpărat şi a dorit să controleze în permanenţă statul, tocmai pentru a putea limita competiţia. În lipsa statului, oricine şi-ar putea deschide o afacere în orice domeniu, singurii care pot controla afacerea fiind consumatorii, prin cumpărarea sau abţinerea de la a cumpăra serviciile furnizorului respectiv.

    “In mare parte este privat dar sectorul privat plateste bani grei statului (accize) pentru a nu elimina barierele” Aici nu sunt deloc de acord cu dumneavoastră. Privatul nu plăteşte accize pentru a menţine (şi chiar impune noi) barierele. Privatul plăteşte şpăgi şi comisioane şi chiar îşi pune proprii oameni în fruntelea aparatului statului, în scopul de a limita competiţia.

    “Mai mult in toate cazurile sectoarele transferate catre „privat” au fost projate de competitie prin legi, reglementari si tarife. ” Perfect de acord. Dar repet întrebarea, nu atât pentru dumneavoastră cât pentru alţi cititori: cine are puterea de a emite legi, a impune reglementări şi tarife? Statul.

    “[…]sistemul comunist ar fi fost mult mai inapoiat”. Sistemul comunist este înapoiat din cauza factorilor endogeni. Din punct de vedere teoretic sistemul socialist (indiferent dacă este comunist sau fascist) nu are cum să reziste sau să se dezvolte, deoarece îi lipseşte posibilitatea calculului economic, al profiturilor şi a pierderilor, din cauza faptului că lipseşte proprietatea privată asupra factorilor de producţie. Acest lucru a fost demonstrat magistral de Ludwig von Mises în 1912, în cartea sa “Calculul economic în regim socialist”, disponobilă aici: http://mises.ro/265/

    Revenind la ideea statului minimal de la începutul articolului, contradicţia acestui concept este insolubilă (pentru a-l cita pe Rothbard). Conform teoriei, statul minimal al trebui să fie garantul proprietăţii private de pe teritoriul acelui stat. Dar, în vederea asigurării protecţiei, statul trebuie să fie mai întâi agresor şi să ia impozite de la cetăţeni, încălcându-le astfel tocmai proprietatea pe care se presupune că ar trebui să o protejeze. De asemenea, statul mai deţine şi monopolul acestor servicii asupra unui teritoriu, deoarece nimeni nu are voie să aleagă să nu mai beneficieze de serviciile pe care statul le oferă, respectiv să nu mai plătească pentru aceste servicii pe care nu le doreşte. Iar dacă cineva doreşte să aleagă o firmă de la care să beneficieze de aceste servicii, şi care să îl protejeze inclusiv de agresiunea statului.

    Deşi sunt conştient că aveţi foarte multă treabă şi puţin timp liber, vă recomand cu căldură capitolul 10 din Man, Economy and State de Murray Rothbard (disponibil aici: http://mises.org/rothbard/mes.asp ) şi care este legat de monopol şi competiţie. El e primul care elaborează o analiză praxeologică a conceptului de monopol şi arată cum, în lipsa coerciţiei statului care să impună bariere la intrarea pe o anumită piaţă, monopolul este imposibil.

    Cu stimă,
    Mircea Burduşa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s