Singura reglementare care functioneaza: frica de faliment

Exista doua directii mari la nivel global spre care ne indreptam: reglementare mai puternica a pieteleor si relaxare fiscala. Astazi o sa ma concentrez pe pericolele care vin dinspre acest tip de reglementare mai puternica.

Intr-un articol publicat acum o saptamana Profesorul Daianu prezinta motivul pentru care reglementarea, in viziunea sa, a esuat: a fost prea relaxata (light touch regulation). In articol sunt prezentate in detaliu si ce tipuri de regrlementari trebuiesc introduse: “ Limitarea leverage-ului, cerinte de capital si lichiditate augmentate (Basel III si Solvency II), regandirea modelelor de risc, despartirea operatiunilor speculative (trading) de cele comerciale obisnuite, limitarea operatiunilor de trading, transparentizarea pietelor prin obligarea la tranzactii la vedere, includerea activitatilor din “umbra”, extrabilantiere (shadow), si a operatiunilor fondurilor de risc si fonduri private de investitii, legarea veniturilor din industria financiara de performanta pe termen lung, penalizarea celor care incalca relatia de incredere intre agent si investitor, etc, fac parte din reforma necesara.”.

Toate aceste “restrangeri” sunt restrangeri ale pietei. Din pacate acest tip de restrangeri nu o sa functioneze NICIODATA. Pentru oricine lucreaza in sistemul finaciar-bancar este foarte clar ca nu exista nicio reglementare care sa stea in fata unui profit potential mare. De fapt acest tip de reglementari au efectul pervers de subventiona “creativitatea” actorilor din piata financiar –bancara pentru a le putea ocoli. Cel mai simplu si usor exemplu il gasim pe piata bancara din Romania. In dorinta de a pune o frana creditului in valuta BNR a crescut rata rezervelor minime obligatorii (RMO) la 40%. Ce inseamna acest lucru? Pentru fiecare euro din depozite bancile depuneau 40 de eurocenti la BNR si imprumutau catre clienti numai 60 de eurocenti. Efectul nu a fost cel dorit de BNR, din contra. Pentru ca cererea de credite in euro era foarte mare si pentru ca profitul era pe masura (mai ales cel asteptat) bancile comerciale au fost fortate sa atraga mai multe imprumuturi din exterior, decat ar fi facut-o in cazul unei rate a RMO de 20%, astfel contribuind la deficitul contului curent si la apreciearea excesiva a leului fata de euro. In plus bancile comerciale au folosit toata inteligenta interna pentru a ocoli aceasta prevedere si astfel au aparut tot felul de contracte de finantare pe termen lung, doar pe hartie, sau tot felul de produse financiare care sa ascunda depozitele din bancile din Romania. Concret, reglementarea a esuat dar mult mai important a dus la efecte negative pentru economie si a distorsionat informatia din piata.

La un efect similar ar trebui sa ne asteptam si de la propunerile Profesoului Daianu, pe care de fapt le regasim astazi pe masa tuturor reglemenatorilor la nivel global. Din pacate in pachetul propus nu gasim o singura reglementare: institutia falimentului. Frica de faliment, CREDIBILA, este singura care ii va indemna la prudenta pe actorii din piata. Orice alta bariera impusa intre institutia financiara si profit o sa fie ocolita la un moment dat. Exact lipsa unei perspective credibile a falimentului a dus la situatia din 2008 in care s-au acumulat dezechilibrele din sistemul financiar si nu “light touch regulation”. Frica de faliment a fost eliminata din piata financiara in 1996 cand administratia Clinton la sfatul lui Rubin (venit din sistemul financiar bancar si mai tarziu intors tot in sistemul financiar) a salvat de la faliment Mexic. Au urmat Coreea de Sud in 1997, Thailanda, Indonesia, Brazilia in 1998, LTCM etc. In toate aceste “bailout” uri au fost implicate banci comerciale ca finantatori, banci care au inteles ca falimentul nu mai este o amenintare. In 2007 programul TARP (troubled assets relief program) a avut rolul de a le garanta acestor banci ca falimentul nu este o amenintare pentru sistemul financiar bancar.

“Cauzele” crizei financiare prezentate de profesorul Daianu nu sunt rezultatul unui sistem de reglementare “light touch”. Sunt efectul unui sistem de reglementare coruptibil si de unde a fost eliminat singurul motiv pentru care o institutie financiar /bancara ar fi prudenta: FALIMENTUL.

Rolul reglementatorului in viziunea mea este foarte simplu:
1) De a mentine tot timpul FALIMENTUL ca pe o amenintare CREDIBILA
2) De a se asigura ca actorii pietei nu lucreaza impreuna impotriva consumatorului.

In viziunea mea piata nu trebuie regelementata. O piata reglementata duce la ce foarte bine surprinde profesorul Daianu” In Romania pietele financiare sunt relativ nesofisticate si lipsite de adancime. “. Dar dupa cum spuneam in Tipul Regelementatorului Conteaza si dupa cum vedem in jurul nostru o tara cu piete financiare PRIMITIVE este o tara care nu se dezvolta. Din pacate perspectivele nu sunt foarte bune atunci cand continuam sa ne concentram eforturile pe reglementarea pietei si nu incercam sa vedem cum piata poate ajuta consumatorul.

16 thoughts on “Singura reglementare care functioneaza: frica de faliment

  1. Si care ar fi sansele ca “frica” de faliment sa se manifeste doar in cazul celor mai slabi de inger, si cei mai multi sa aleaga varianta Enron?
    In sistemul financiar mai intai se emit bani din rect si abia apoi se constituie rezerve, mai intai se acorda bonusul anual si abia apoi se preocupa, in general alt CEO, de… recuperari.
    In absenta reglementarilor nu vom avea decat bule si mai gogonate, si victime tot mai napastuite, urmate de o iminenta disparitie a conceptului de “banking”.🙂
    Dar si eu sustin eliminarea reglementarilor. E mai educativ.😀

  2. Eu nu am spus fara regelmentare. Sunt foarte constient de “crony capitalism” . Nu piata trebuie reglementata,actorii pietei sunt cei care trebuie reglementati. Reglementarea trebuie sa asigure competitia si sa elimine abuzurile si corputia.

    Nu cred in puterea unor functionari publici de a controla pietele. Este o iluzie care ne costa foarte mult. Pe termen scurt in salariile acestor functionari, pe termen lung costul cu bailout.

    1. Fractional reserve banking inseamna reglementare, gold standard inseamna reglementare, spanac-backed money inseamna reglementare. Si n-are nicio relevanta ce parere am eu (sau ionut) despre asta. Atat timp cat USA/China/EU agree, avem o… reglementare (o piata reglementata).😀

      Nici eu nu cred in capacitatea lui Daianu de a-si selecta informatiile din presa libera, si de asta spun ca reglementarea trebuie sa fie cat mai simpla, pe intelesul lui Daianu.
      Dar sa pretinzi dereglementare in cadrul unui sistem care functioneaza doar pe baza reglementari aduce a… scam.
      In plus, daca Glass-Steagall act a aparut urmare a experientei unora, acumulate in timpul… marii depresiuni, in mod normal, cei care au denaturat aceasta reglementare trebuie sa se odihneasca la racoare, iar dupa inceputul celei mai mari depresiuni s-ar presupune ca au mai aparut si alte minti limpezi care s-o readuca in prim plan si sa-i aduca adnotari.

  3. A avea o piata reglementata care pana acum nu a reusit decat sa-i imbogateasca pe reglementatori si pe cei pe care ii reglementeaza in detrimentul consumatorului nu inseamna ca modelul trebuie perpetuat.
    Mai mult a prezenta situatia din 2007 ca pe un efect al unor relgemenari prea relaxate este periculos si nu are nico legatura cu realitatea.

    Romania a avut una dintre cele mai reglementate piete bancare. Efectul pentru economie in 2009 a fost mult mai dur decat in alte tari cu dezechilibre similare dar consumatorul local nu a beneficiat de perioada premergatoare crizei ca in tarile respective. Reglementarea si mentinerea pieteleor primitive nu au “protejat” Romania si nici alte tari. DAR tarile cu piete dezvoltate si mai putin reglementate , in termeni relativi, au potentialul de a reveni mai repede pe plus.

    Repet, nu piata trebuie reglementata, actorii pietei este nevoie sa fie reglementati.

    De cele mai multe ori acumularea excesiva de risc este efectul unui manager sau trader care se crede invincibil, care are inside information de la regelmentator, sau care isi foloseste ppozitia dominanta pentru a transfera din propriile costuri asupra consumatorului.

    O piata dezvoltatata, transaparenta si competitiva reduce numarul acestui tip de “actor” in piata financiara.

  4. Dupa parerea mea exista o legatura bolnavicioasa intre guverne si sistemul bancar. Guvernele sunt in goana dupa imprumuturi, sistemul bancar este la dispozitie sa le serveasca( mizind si pe doza de imunitate pe care o dobandeste ) iar in momentul in care guvernele devin insolvabile iese la lumina aceasta cardasie si se nasc tot felul de programe se salvare a sistemului bancar.
    Cine plateste ? Se stie foarte bine.

  5. Daca continuati asa, cu siguranta limba romana va da faliment inainte de economie.

    Domnule Citu, sunteti un specialist in materie, ar trebui sa stapaniti mai bine limba romana.

    1. @Samuel Benza

      Aveti dreptate. O forma usoar cred eu de dislexie impreuna cu lipsa unui spell-check in romana duc cateodata la un rezultat ca cel de astazi. Am refacut parti din text si sper ca acum ofera o lectura mai buna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s