Despre interventii in piata valutara

Exista un mit care este vehiculat referitor la interventiile bancii centrale din Octombrie 2008: noi nu am fortat pe nimeni sa cumpere valuta. Sau dintr-un articol aparut astazi “Dar cui a vândut BNR valută? Desigur, băncilor care urcau dobânzile în cer. Apoi au ţipat că au rămas fără lei.”

O astfel de propozitie arata ori ca nu se intelege cum functioneaza o piata ori ca nu se vrea transparenta.

Sunt cateva precizari care trebuiesc facute. Bancile nu cumpara valuta sau lei in nume propriu decat in sume foarte mici. Trezoreriile din Romania nu au departamente de tranzactionare in nume propriu. 99% din tranzactiile pe care le fac bancile sunt in numele clientilor. Clientii sunt corporatii si persoane fizice dar si alte banci de afara care la randul lor au in spate corporatii si persoane fizice. Este posibil ca printr-e corporatii sa existe si hedge funds, mutual funds etc.

Atunci cand un dealer primeste un ordin de a cumpara/vinde lei/euro de la un client acel ordin nu vine cu eticheta “pentru a specula pe o valuta”. Nu, clientul spune ce vrea sa faca si dealer-ul executa.Fara emotii fara implicatii sentimentale.

Este adevarat ca in relatia cu banca centrala nu se vede cine este in spatele acestor ordine, doar se vad bancile care le executa. Este si normal asa, informatia fiind confidentiala.

Ca sa recapitulam aceasta parte, bancile sunt intermediar si nu cumpara in nume propriu. De aceea corect este sa spunem ca bancile au cumparat euro in Octombrie 2008 in numele clientilor.

Revenind la sintagma: nimeni nu le-a bagat euro pe gat. Banca centrala are mai multe modalitati de a interveni in piata valutara. Poate sa o faca prin vanzarea/cumpararea de active denominate in eur/usd sau prin interventie directa in piata valutara unde cumpra/vinde eur/usd contra lei.

BNR foloseste a doua metoda. Aceasta la randul ei poate sa fie transparenta, banca centrala cere pretul la vanzare si cumparare de la toti actorii pietei in acelasi timp sau ascunsa situatie in care banca centrala tranzactioneaza doar prin anumite banci “prietene”. Ambele metode sunt folosite de bancile centrale la nivel global.

Cum functioneaza. Sa luam metoda transaprenta. Dealer-ul (persoana care executa tranzactia) BNR trimite o cerere pentru un pret la toate bancile care lucreaza cu BNR in acelasi timp. Cerera de pret niciodata nu spune daca BNR vrea sa cumpere sau sa vanda astfel ca bancile trebuie sa ofere un pret de vanzare si unul de cumparare. In functie de pret BNR DECIDE daca cumpara sau vinde EUR/USD contra RON. Aici decizia este a bancii centrale.

In cazul metodei netransparente, BNR trimite ordin de vanzare/cumparare si suma catre cateva banci. In aceasta situatie dealer-ii bancilor respective beneficiaza de o informatie privilegiata pentru ca BNR este transparenta in ceea ce priveste intentia sa de cumparare sau vanzare. Avand aceasta informatie bancile “prietene” pot ma intai sa cumpere/vanda in nume propriu si pe urma sa cumpere/vanda pentru BNR astfel asigurandu-se de un profit sigur. Este de fapt “comisionul” oferit de BNR acestor banci in schimbul tacerii acestora. In acest caz, iar nu este corect sa spunem ca bancile (clientii acestora mai précis) au initiat tranzactia deoarece ordinul de vanzare/cumparare este initiat de BNR si nici nu este transparent. De fapt, piata nu stie de prezenta BNR decat daca observa o miscare suspecta a pretului EUR/RON in directia in care se presupune ca BNR ar vrea sa miste acest pret. Dar cu siguranta nu stim niciodata.

Ramane un singur lucru de explicat, afirmatia ca atunci cand vrei sa cumperi euro trebuie sa ai lei. Raspunsul la aceasta afirmatie face parte dintr-un capitol special al studiului meu despre interventii pe piata valutara.

 

4 thoughts on “Despre interventii in piata valutara

  1. o mica intrebare: o banca ce are 10-20% din active in numerar si echivalent, nu face tranzactii pe cont propriu, cel putin cu o parte din banii astia? nu cred ca are nevoie de asa sume pentru operatiunile curente…

    1. @Ovidiu
      Tranzactiile in nume propriu se fac pe baza unor limite de tranzactionare aprobate intern. In primul rand ai nevoie de un desk dedicat si trader specializat. Ai nevoie de “book” propriu. Orice tranzactie pe cont propriu cere capital sau finantare . De cele mai multe ori costurile sunt prea mari pentru a avea proprietary desks in Romania. Dar existau, numai ca pozitiile pe care aceste banci puteau sa le ia in nume proriu erau minuscule. la cele mai mari banci din sistem vorbim de maxim 6o de milioane euro. Ca sa va faceti o idee in vara lui 2007 o tranzactie se facea in minim 5 milioane euro.

      1. mersi. eram curios ce se intampla cu lichiditatile astea mari pe care le tine o banca…

  2. — To Do ——————-
    Ramane un singur lucru de explicat, afirmatia ca atunci cand vrei sa cumperi euro trebuie sa ai lei.

    — Contextul ——————-
    Sunt cateva precizari care trebuiesc facute. Bancile nu cumpara valuta sau lei in nume propriu decat in sume foarte mici. Trezoreriile din Romania nu au departamente de tranzactionare in nume propriu. 99% din tranzactiile pe care le fac bancile sunt in numele clientilor. Clientii sunt corporatii si persoane fizice dar si alte banci de afara care la randul lor au in spate corporatii si persoane fizice. Este posibil ca printr-e corporatii sa existe si hedge funds, mutual funds etc.

    Atunci cand un dealer primeste un ordin de a cumpara/vinde lei/euro de la un client acel ordin nu vine cu eticheta “pentru a specula pe o valuta”. Nu, clientul spune ce vrea sa faca si dealer-ul executa.Fara emotii fara implicatii sentimentale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s