In apararea rolului preturilor. Explicatii pentru economistul Mugur Isarescu

Mereu m-au surprins tendintele interventioniste ale unor economisti educati si cu experienta in campul muncii inainte de 1989. M-au surprins pentru ca acestia ar fi trebuit sa stie cel mai bine ca un control al preturilor din economie duce la penurie si aparitia unei piete “la negru”. Dar si mai mult ma surprinde faptul ca acestia sunt economisti care dupa 1989 au acceptat provocarea oferita de societate de introduce o economie de piata in Romania. In ultimii 25 de ani am inteles ca unele reflexe dobandite in perioada comunista nu o sa dispara niciodata chiar daca discursul public incearca sa le mascheze.

Pietele au un singur mod de a comunica: preturile. Intr-o economie de piata preturile transmit informatii producatorilor despre cererea din partea consumatorilor si astfel resursele sunt alocate in asa fel incat sa –i satisfaca atat pe consumatori cat si pe invesitori. Intr-o piata libera preturile sunt rezultatul tranzactiilor voluntare si nu al unor decizii arbitrare luate de functionari publici. Cu cat este mai libera piata, o prezenta cat mai mica a statului in relatia consummator producator, cu atat preturile reprezinta mai bine comportamentul consumatorilor. In general competitia pe o piata libera duce la preturi mai mici si la o calitate a produselor mai buna.

Si ce spun eu aici nu este doar teorie. Pentru romani exista o realitatea care a demonstratat ca preturile determinate arbitrar de functionarii statului aloca ineficient resursele in economie. De aceea sunt foarte surprins ca economistul Mugur Isarescu spune ca si-a schimbat opinia tocmai cand a avut sansa sa actioneze intr-o economie in care o mare parte din preturi sunt determinate de piata. Domnia sa sustine aproape in fiecare interventie publica rolul bancii centrale de a determina direct cursul valutar pe langa influenta indirecta pe care o are fiecare decizie de politica monetara. Cursul valutar reprezinta tot un pret si este modul prin care comunica piata valutara.

De fiecare data cand il aud pe economistul in functia de guvernator Mugur Isarescu vorbind despre beneficiile interventilor directe pe piata valutara imi aduc aminte de ce spunea Milton Friedman despre rolul politicii monetare: “…politica monetara poate face ca banii sa nu fie o sursa majora de volatilitate in economie.” Iar interventiile in piata valutara tocmai asta fac: introduc volatiliatea in alte parti ale economiei.

Cum actioneaza intereventiile bancii centrale? De exemplu, interventiile pentru deprecierea cursului valutar, subminarea valorii leului relativ la alte valute, ofera un venit nominal putin mai mare pentru exportatori, pentru fiecare euro vandut se incaseaza mai multi lei. Astfel, o firma care exporta si are costuri in lei devine mai profitabila daca isi mentine costurile constante chair daca nu vinde mai mult sau chiar daca nu este mai productiva. Dar totul este o iluzie. Mai mult aeasta iluzie nu este inofensiva. Veniturile mai mari din deprecierea artificiala a cursului de schimb duc la o cerere mai mare pentru resurse in acest sector desi in realite nu este nevoie de ele si pentru societate ar fi mai eficient sa fie folosite in alte sectoare.

In acelasi timp un curs de schimb apreciat ofera produse de import mai ieftine, reduce inflatia, creste puterea de cumparare. Este adevarat ca pentru firmele care exporta inseamna venituri mai mici. Si probabil este adevarat ce spune economistul Isarescu ca exista un impact asimetric asupra preturilor din miscarile de curs valutar: o apreciere de curs se transmite mai putin in preturi decat o depreciere. Acest efect depinde atat de cum este construit IPC (cate bunuri de import fac parte din IPC) dar si de experienta prin care au trecut cetatenii Romaniei in ultimii 25 de ani:BNR a preferat o depreciere continua si controlata a cursului de schimb pentru a sustine o politica fiscala arbitrara si a creste competitivitatea produselor Romanesti pe pietele externe.

Totusi datele arata cu totul altceva. Preturile au scazut in 2005-2006 cand leul se aprecia puternic de la o dinamica anuala de 10% la 5%. Mai mult au scazut preturile produselor alimentare (productie interna dar si competitie internationala) si nealimentare (importuri). In schimb preturile pentru servicii care in sunt produse autohtoneau crescut datorita in special unei piete interne necompetitive si suprareglementeate.

Economistul Isarescu ne induce in eroare si atunci cand spune ca un leu mai puternic ar putea sa inchida o fabrica. Pentru economie si din punctul de vedere al BNR unde economistul Isarescu are functia de guvernator conteaza efectul net asupra economiei si nu efectul asurpa unui sector. Atat aprecierea cat si deprecierea valutei natioanale inseaman atat efecte poztive cat si efecte negative dar pentru economie conteaza care dintre ele domina.

BNR despre rolul cursului de schimb: “Cursul de schimb influenţează preţul relativ al bunurilor interne faţă de cel al bunurilor tranzacţionate pe pieţele externe. Un exportator va câştiga mai mult dacă preţul obţinut în valută din vânzarea bunurilor sale pe pieţele externe este transformat în lei la un curs de schimb mai ridicat (moneda naţională este mai depreciată). Pe de altă parte, un importator va câştiga mai mult dacă bunurile vândute pe piaţa internă sunt achiziţionate în valută la un cost mai mic exprimat în lei, echivalent al unei monede naţionale mai apreciate. Cursul de schimb transmite astfel (prin intermediul canalului exporturilor nete, sau canalului indirect al cursului de schimb) cu un anumit decalaj în timp, impulsurile iniţiale ale ratei dobânzii de politică monetară asupra activităţii economice (sintetizată prin deviaţia PIB real).”

Banca centrala trebuie sa implementeze politica monetara pentru toata economia. Ce conteaza este efectul asupra economiei toatale si bunastarea generala. Astfel, efectul cursului de schimb trebuie analizat prin prisma intregii economii si nu numai prin ce observam intr-un anumit sector. Cand economistul Isarescu se arata ingrijorat de efectele aprecierii implicit spune ca implementeaza politica monetara doar pentru o parte din economie iar COSTUL este transferat partii din economie ignoarta de politica monetara.

Ca sa fie foarte clar economistul Isarescu se referea la deciziile de politica monetara care prin interventii directe asupra peitei valutare decid intr-un mod arbitrar pana unde se poate aprecia sau deprecia moneda nationala. Dar cursul valutar este deja influenat indirect de deciziile de politica monetara asupra dobanzii cheie. De exemplu o dobanda mai mare care ar trebui sa reduca dinamica preturilor peste o anumita perioada duce la o apreciere a cursului de schimb DACA dobanzile interne sunt mai mari decat cele dina alte tari pentru ca asa sunt atrase capitalurile straine. In acest caz evolutia ratei de schimba chiar amplifica efectul deciziei de politica monetara si face ca dinamica preturilor sa scada mai repede.

Din pacate ce nu spune economistul Isarescu este ca interventiile directe au efecte colaterale, foarte greu de anticipat si pe termen lung in economie. Economistul Isarescu din pozitia de guvernator nu influenteaza cursul valutar doar prin puterea mintii. Pentru a aprecia rata de schimb (a o aduce la o valoare mai deparatata decat cea pe care o vede piata dar mai apropiata de viziunea economistului guvernator Isarescu) BNR trebuie sa reduca cantitatea de lei din piata (BNR nu decide dobanda ci cantiatea de bani). Acest lucru duce la o crestere a dobanzilor in primul rand in piata interbancara si mai apoi prin intermediul bancilor si in restul economiei. Unele companii isi permit noile preturi (dobanzi) altele nu. Cele care nu-si permit pot sa devina mai productive, sa gaseasca alte forme de finanare mai ieftine, sa transfere costul catre clienti prin preturi daca cererea este inelastica sau sa-si inchida portile. Numai ca in acest caz nu vorbim doar de companiile care actioneaza pe piata de comert extern ci vorbim de toata economia. O aprecierea sau depreciere influenteaza economia prin intermediul sectorului exporturi SAU importuri. O apreciere sau depreciere de pe urma interventiei bancii centrala inflluenteaza economia prin canalul ratei de schimb dar si prin cel al dobanzilor. Efectele fiind mult mai dure.

Cel mai simplu este sa ne uitam la efectele aprecierii leului in perioada 2005-2007 versus efectele aprecierii lerului n perioada Octombrie 2008. Aprecierea leului din perioada 2005-2007 actiona ca o frana naturala pentru o economie care functiona la capaciate maxima, reducea preturile si scadea costul cu datoria externa. In schimb aprecierea impusa de BNR in numele “stabilitatii” in Octombrie 2008 de exemplu a dus la cea mai grava criza economica dupa 1989 si a inchis cele mai multe fabrici.

Dar efectele interventiilor nu se opresc aici. “stabiliatea” artificial impusa si sustinuta public de economistul Isarescu din functia de guvernator are efecte dramatice pe termen lung: elimina perceptia de risc din mintea populatiei. Deciziile de investitii si economisire din economie nu mai tin cont de riscul valutar real pentru ca exista o banca centrala care intodeauna va rezolva aceasta problema. Revenind la tema acestei opinii, rolul preturilor este acela de a semnala ce se intampla cu anumite produse pe anumite piete. Interventiile arbitrare chiar si in numele “stabilitatii” distorsioneaza aceasta informatie dar si mai grav distorsioneaza alocarea de resurse din economie. Interventiile statului in piete, nu doar cea valutara, au efectul morfinei pentru un corp unde toate oasele sunt rupte. Dispare durerea dar corpul nu se vindeca. In plus daca cineva incearca sa ne spuna ca totul este ok si putem sa alergam o sa o facem pentru ca nu simtim nicio durere. Dar asta nu inseamna ca nu vom accidenta si mai rau.

3 thoughts on “In apararea rolului preturilor. Explicatii pentru economistul Mugur Isarescu

  1. Iara fluierati in biserica dle Citu….Asa a invatat tov Isarescu asta stie sa faca. Felu lin care arata economia Romaniei i se datoreaza in mare parte. Avem un PIB comparabil cu cifra de afaceri a unei companii medii, cu 3-4000 de angajati. Asta spune multe unei persoane care are bun stimt economic minim; tovarasului guvernator ii lipseste, de aceea este un supravietuitor al regimurilor.

  2. Imi permit sa te contrazic, chestia cu preturile e chiar teorie. Nicaieri nu gasesti conditiile prezentate de tine astfel incat preturile sa fie feed-backul perfect al pietei despre un produs sau altul. Nicaieri nu gasesti conditiile ideale pentru o piata libera asa cum sustin cartile. Si nu neaparat din cauza statului sau interventionismului, ci pentru ca producatorii nu au aceeasi putere si consumatorii la fel, conditiile nu raman aceleasi perioade indelungate, apar fenomene si crize care dau peste cap toate ecuatiile, economiile sunt legate intre ele, deciziile pot fi bune sau proaste, exista fonduri care risca etc. Cred ca lumea nu intelege ca atata vreme cat omul va fi, si va fi mereu, imperfect, trebuie ca cineva sa-i contrabalanseze actiunile si deciziile. Si acel cineva e, da, alt om. Asta e sistemul, imperfect ca altul nu e. De ce toate sporturile au arbitri? Ca sa nu intervii deloc intr-o economie ca a noastra sau oricare alta, e un risc pe care nu stiu cine si l-ar asuma. SNB a pus stop joc la 1.20 la CHF si au zis ca-l tin cu orice pret, sunt comunisti si aia? Pe de alta parte nu BNR face ca economia sa mearga cum merge, uiti mereu de MF si de CF care se schimba la 6 luni in rau, nu in bine. De 25 de ani toti au bagat taxe noi, nimeni n-a scos nimic, singura miscare a fost taxa unica. Care nu mai e unica. Investitori mari vin si pleaca sau au probleme si care-ti misca PIB-ul. Iar interventionismul BNR nu face parte din vechile mentalitati comuniste, ci doar din obligatia de a-si apara activul principal, moneda. Nu mai ai taxe vamale, nu mai ai bariere tarifare, esti descoperit, protectia e limitata. Nu te joci cu o economie fragila si mica.

    1. Corect, feed – backul nu este perfect, dar interventiile arbitrare si de multe ori in interes politic fac situatia mai dificila nu mai usoara.
      Sistemul este imperfect iar interventiile statului il distorsioneaza si mai tare.
      Elvetia: nu stim inca care sunt efectele pe termen lung ale acestei decizii. Eu am auzit foarte multe voci impotriva chiar si din interriorul SNB.

      Da, nu te joci cu economie fragila si mica. Oare cine a contribuit foarte mult la fragilitate si la marime? Oare cine o fi responsabil pentru aceste piete mici, fara lichiditate care pot sa fie miscate cu cateva zeci de milioane? oare numai politica fiscala este de vina pentru situatia economiei de azi? chiara asa politica monetara a fost perfecta? daca era perfecta nu ar fi trebuit sa corecteze excesele politcii fiscale? Finantarea indirecta a tampeniilor de politica fiscala nu trebuie penalizata?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s