RMO – instrument de politica monetara

RMO= rezerve minime obligatorii

Volumele creditelor in valuta si lei au evoluat in acelasi ritm pana la jumatatea lui 2007. In acel moment apare o schimbare si clientii romani prefera din ce in ce mai mult creditele in valuta in detrimentul creditelor in moneda nationala.  In acest articol identific mai multe cauze care au accelerat dinamica creditarii in valuta.

Deja in perioada 2004-2005 dinamica creditarii ridica semne de intrebare. Este adevarat ca nivelul de pornire era foarte jos dar in 2005 deja se ajunsese la o dinamica anuala de 40% pentru amble tipuri de credite.

Politica monetara nu tinteste dinamica creditarii si nu trebuie sa raspunda direct oricare ar fi dinamica in acest sector. Singurul motiv pentru interventia BNR de a atenua dinamica creditarii ar fi fost cresterea preturilor de consum peste tinta de inflatie ca rezultat al cresterii creditarii.  Pentru anul 2007 si prima parte a lui 2008 aceasta corelatie este usor de identificat (desi pentru o onfirmare ferma este nevoie de teste de cauzalitate). Avand in vedere aceasta relatie banca centrala ar fi trebuit sa inaspreasca conditiile monetare pentru a reduce dinamica creditarii si a readuce infaltia la tinta.

Teoretic BNR dispune de un singur instrument: rata dobanzii de politica monetara. Este normal sa aiba doar un instrument pentru ca in statut banca centrala are doar un obiectiv pe termen mediu: stabilititatea preturilor exprimata prin tinta de inflatie.

Dar BNR nu urmareste un singur obiectiv, pe langa inflatie tinteste o dinamica care nu este publica a cursului valutar, si de aceea situatia dupa 2004 a fost una complicata. De fapt BNR se afla in 2005/2006 in fata aceleasi trileme cu care s-au confruntat majoritatea bancilor centrale din tari in curs de dezvoltare care voiau in acelasi timp: politica monetara independenta, curs valutar fix si circulatia libera a capitalului. Un obiectiv imposibil de atins. BNR a relaxat oarecum conditiile initiale ale trilemei in sensul ca a acceptat un curs valutar administrat si nu unul fix.

Presupununand ca BNR voia sa readuca inflatia la tinta pe termen mediu atunci ar fi trebuit sa creasca dobanda de politica monetara. Pentru ca BNR dorea sa controleze si evolutia cursului de schimb in acelasi timp, cresterea dobanzii de politica monetara nu era o optiune. O crestere de dobanda ar fi dus la o apreciere si mai mare a monedei nationale, lucru nepermis de BNR.  Totusi, pentru tinta de inflatie pe termen mediu cresterea de doband ar fi fost politica monetara optima deoarece aprecierea cursului ar fi redus cresterea economica pe termen mediu.

BNR a ales astfel sa creasca RMO pentru pasivele (depozitele la banci) in incercarea de a incetini dinamica creditarii in valuta Este posibil ca BNR sa fi incercat sa reduca si dinamica economiei prin aceasta crestere de RMO dar nu avem cum sa aflam acest lucru pentru ca BNR nu publica minutele sedintelor CPM. Totusi, momentul ales de BNR ridica alte semne de intrabre deoarece in 2004, 2005 si 2006 dinamica creditarii in valuta era in scadere. Totusi BNR a crescut rezervele minime de la 25% in 2004 la 30% in 2005 si 40% in 2006.

Prin aceasta masura BNR se astepta, bazat pe experienta altor tari in special din America Latina dar si din teorie, ca o crestere a rezervelor minime pentru pasivele in valuta sa fie transferata catre client printr-un pret mai mare al creditelor.  Un pret mai mare (dobanzi mai mari ) ar fi redus cererea pentru aceste credite si implicit dinamica creditarii in valuta. Dar nici dinamica creditarii in valuta nu a scazut si nici pretul creditlor nu s-a schimbat. Ce s-a intamplat”mrrvolfx

mrrfxyoy

Explicatii:

1) Majoritatea bancilor au transferat acest cost catre clienti, in perioada 2004-Octombrie 2008, prin reducerea dobanzilor la depozitele clientilor. Astfel, dobanzile la credite au continuat sa scada si cererea pentru acest tip de credite a ramas ridicata.

2) Bancile au reusit sa transfere acest cost doar prin dobanzile la depozitele clientilor pentru ca au avut acces la finantare ieftina. O parte din finantare venea din exterior dar o mare parte se facea pe piata interbancara locala.

3) BNR tintea in acea perioada o anumita dinamica a cursului valutar. Astfel, pentru a stopa aprecierea leului BNR a intervenit in piata valutara cumparand eur si vanzand lei. Nu a sterilizat aceste interventii si astfel dobanzile in piata interbancara au scazut pana aproape de 1% in timp ce dobanda de politica monetara a ramas la 7% si pe urma a urcat pana la 10.25%. Dobanzi mici pe piata interbancara, un excess de lichiditate, a permis bancilor sa finanteze imprumuturi in euro/franc elevtian/dolar folosind leul ca moneda de schimb (piata SWAP)

4) Relaxarea conditiilor de creditare aprobate de BNR in 2007. Mai multe aici “Contributia BNR la exagerarea dinamicii creditarii, inca o dovada de politica monetara prociclica”

Referinte: Citu, Florin (2015) “Reserve Requirements as a monetary policy instrument in Romania”, forthcoming

2 thoughts on “RMO – instrument de politica monetara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s