Politica monetara si economia reala

Spatiul public, si chiar academic, din Romania este inundat de analize ale politicii fiscale. Foarte rar gasesti o opinie, un studiu academic, o analiza care sa evalueze politica monetara si mai ales care sa nu fie publicata de BNR. Din pacate oricat de independenta ar vrea sa para banca centrala este imposibil, in acest moment, sa publice analize care sa nu sustina “linia oficiala”. Totusi, asa cum publicul are parte de analize ale politicii fiscale din exterior este nevoie si de analize ale politicii monetare care sa nu sufere de “institutional bias” sau de “nu vreau sa am o opinie contrara cu cea a BNR pentru ca s-ar putea intr-o buna zi sa am nevoie de ei bias”. Din pacate cei care se comporta ca in exemplul 2 fac un deserviciu bancii centrale dar mai ales fac un mare deserviciu societatii.

Aceste analize sunt importante pentru ca deciziile de politica monetara, din punctul meu de vedere, atunci cand deviaza de la obiectivul politicii monetare pot sa fie devastatoare pentru economie. De exemplu, teoria monetara conventionala ne spune ca politica monetara influenteaza rata reala a dobanzii pe termen scurt (r = R-i). In teorie, banca centrala incearca sa impinga rata reala catre rata reala de echilibru din economie. Dar in economie sunt foarte multe dobanzi. La care sa  ne uitam?

Economia Romaniei este o economie in curs de dezvoltare. Lipsa capitalului autohton si veniturile scazute au facut, natural, ca o mare parte din dezvoltarea observata in perioada 2000 -2008 sa fie finantata prin credite. Astfel, o politica monetara care ar creste dintr-o data dobanda reala peste dobanda reala de echilbru introduce un cost real in economie si actioneaza ca o frana de mana trasa in timp ce masina (economia) alearga pe autostrada. In aceasta situatie se pierde controlul asupra directiei si masina (economia) se opreste intr-un punct independent de vointa decidentului.

Asa au stat lucrurile in 2008. Economia crestea cu o dinamica anuala care astazi pare exagerata. Banca centrala a decis dintr-o data sa creasca dobanzile din piata interbancara iar acestea au fost transferate in economie prin canalul de transmisie al politicii monetare la dobanzile pentru creditele in sold si pentru credite noi. In ambele cazuri dobanzile reale au crescut dintr-o data la valori cu mult mai mari decat rata reala de echilibru din economie. Raspunsul economiei a fost cel pe care il estimeaza teoria atunci cand banca centrala creste surprinzator si agresiv dobanda de politica monetara: PIB nominal si real scad brusc dupa care daca nu mai urmeaza alte socuri negative efectele socului negativ dispar. In functie de duritatea socului efectele negative se pot vedea 8, 12 sau ca in cazul Romaniei 24 de trimestre.

Teoria monetara, si modelele neo-keynesiste folosite de BNR, arata ca PIB-ul nominal si real scad atunci cand banca centrala decide brusc sa creasca dobanda reala. O retragere de capital sau chiar o depreciere fara un soc monetar care sa cresca dobanda reala nu duc la o asemenea evolutie a PIB nominal si real. De aici si surpriza pentru ca BNR ar fi trebuit sa stie ce inseamna un soc negativ de crestere a dobanzii reale pentru economie.

In aceasta analiza arat ca economia s-a comportat dupa 2008/2009 ca si cum ar fi suferit un soc monetar negativ (crestere de dobanda reala). Provocarea pentru banca centrala este sa arate ca o astfel de evolutie putea sa fie efectul unui alt soc negativ si in acelasi timp sa arate de ce socul negativ al politcii monetare nu a contat.

ratarealacrsold

ratarealacreditenoi

pibrmilron

pibnpibr

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s