Dezbaterea nu ar trebui sa fie despre CNSM sau stat minimal ci despre efectul interventiilor

Legea de functionare a Comitetului National pentru Stabilitate Macroprudentiala (CNSM) inca nu a fost aprobata dar proiectul de lege a trecut de guvern. Discutiile din ultimele zile au la baza diferenta dintre comunicatul guvernului si proiectul de lege pe baza caruia s-a redactat acest comunicat. In comunicat nu este mentionat faptul ca nu se intampla nimic in cazul in care destinatarii recomandarilor acestui comitet , BNR, ASF si guvern nu implementeaza aceste recomandari, desi au obligatia conform limbajului din proiectul de lege.

Este foarte probabil ca in legea care o sa fie votata de parlament sa nu se mai regaseasca “obligatia”. Doar si pentru acest lucru si dezbatarea despre rolulul unui astfel de organism in societatea noastra este benefica.

Din pacate, ca de foarte multe ori, dezbatarea este exclusa pe baza unor argumente subiective. Este o institutie europeana si nu facem decat un “update” pentru sistemul financiar autohton. Cei ce se opun sunt niste extremisti adepti au statului minimal care nu inteleg beneficiile interventiilor reglementatorului direct in economie.

Exista contrargumente solide sustinute de realitatea observata in jurul nostru pentru ambele.

In primul caz, din nou Romania adopta selectiv institutii si directive europene. Este inca proaspat in memorie, sper, modul in care legea de functionare a ASF si conducerea ASF au suferit modificari pentru a fi cat mai aproape de ce obeservam in alte tari. Din pacate nici pana astazi legea de functioanre a BNR nu are printre conditiile impuse celor care fac parte din board cel putin experienta in piata bancara (pe care o reglementeaza) sau macar experienta teoretica, daca nu practica, in domeniul politicii monetare. LA BNR board-ul se califica la locul de munca. Intr-o lume normala intai am corecta problemele din interiro si ne-am asigura ca la ASF si BNR nu se mai fac numiri politice iar dupa aceea aparitia unui supra-comitet ar ridica mai putine semne de intrebare.

Pentru mine, si ar trebui sa fie si pentru dumneavoastra, mult mai importanta este a doua argumentatie impotriva celor care se opun unei astfel de institutii. CNSM este o institutie care se muleaza perfect pe activitea institutiilor de stat din ulitmii ani-suprarelgementare a pieteleor si cat mai multe interventii. Obiectivul principal al acestei institutii este apararea stabilitatii financiare. Implicit aici exista presupuenerea ca in absenta acestei instituii, in absenta interventiei bancilor centrale, in absenta reglementarilor pietele ar ramane instabile. O astfel de gandire neaga realitatea observata dupa criza din 1930. Statul a intervenit din ce in ce mai mult, a reglementat din ce mai mult si tot nu a putut sa fie evitat un eveniment ca cel din 2007/2008.

Din contra exista ample dovezi care arata ca politicile fiscale si monetare prociclice au contribuit la instabilitaea din pietele financiare. Aici cred ca si sustinatorii interventiilor statului sunt de acord. Totusi, ar spune ei interventiile bancilor centrale si ale statului dupa 2008 au salvat sistemul financiar de la dezastru. Daca ne uitam la rezulatate nu am putea spune ca este adevarat. Interventiile statului au transferat datorii ale sectorului privat in sectorul public raspandind acest cost asupra fiecarui platitor de taxe. Desi nu era foarte clar ce urmareau aceaste interventii dupa 6 ani cele mai puternici economii ale lumii inca se zbat cu cresteri econmice aproape intre 0 si 1%. Pana si interventiile din China se pare ca nu mai ajuta si asistam la o corectie pe care multi o estimau dar la care putini mai sperau.

De fapt aici este o mare problema a interventiilor. Nu se spune clar de la inceput ce se asteapta, care sunt efectele. Relaxarea cantitativa din SUA a fost introdusa de Ben Bernanke ca un instrument care nu functioneaza in teorie dar functioneaza in practica. Dar cum stim daca a functionat in practica? Da, rata somajului a scazut in SUA dar nu mai rapid decat istoria ne arata ca ar fi facut-o in absenta interventiilor. In ceea ce priveste inflatia aceasta ramane in continuare mult sub tinta iar rata de crestere economica este reviziuita in jos la fiecare estimare noua. Situatia din Europa este si mai clara. Interventiile dupa 2008 nu au eliminat problemele pentru tarile PIIGS din 2010 si 2012 si nici amenintarea foarte reala cu Grexit in 2015. Ultima aprope ca s-a materializat intr-un moment in care BCE intervenea direct in piata financiara pentru a stimula economia zonei euro (nu este clar care este obiectivul interventiilor BCE).

Acestea sunt doar cateva exemple recente. Interventiile nu au eliminat nici riscurile apariiei unei crize financiare si nici nu au atenuat efectele acestora. Datele arata ca in majoritatea cazurilor interventiile au accentuat atat perioada de “boom” cat si perioada de “bust”.

Sunt sigur ca multi sustinatori ai interventiilor statului in economie vad altfel lucrurile in ceea ce priveste influenta acestora pe termen scurt. Dar nu cred ca exista dubii in legatura cu efectul indirect si pe termen lung al interventiilor si reglementarilor in economie. Interventiile si aparitia institutiilor de tipul CNSM influenteaza comportamentul agentilor in economie. Influenteaza comportamentul meu, al dumneavoastra, al investitorilor, al consumatorilor. Teoretic interventiile, reglementarile, CNSM au rolul de a elimina volatitlitatea din piete. In acelasi timp tocmai interventiile, reglementarile si CNSM actioneaza ca o asigurare impotriva riscului pentru noi cei care actionam in economie in fiecare zi. Efectul pervers este ca noi ne vom asuma mai multe riscuri intr-un sistem in care stim ca orice s-ar intampla o sa fim salvati de o interventie a statului. Aceste interventii actioneaza pentru noi ca o subventie pentru a ne asuma mai mult risc.

Am vazut acest comportament in cazul creditelor in valuta. Promisiunea implicita facuta de BNR, dupa ani si ani de interventii in piata, ca deviatii majore ale ratei de schimb nu o sa fie tolerate a facut ca atat sectorul privat, inaine de 2008, si sectorul public, dupa 2009 , sa-si asume un risc valutar din ce in ce mai mare. Intr-o economie unde cursul de schimb era liber si banca centrala nu ar fi intervenit niciodata atat sectorul privat cat si sectorul public s-ar fi gandit mai mult inainte de asumarea unui risc valutar. Sigur, ar fi existat un segment al creditarii in valuta dar nu ar fi fost atat de important ca in cazul in care a existat o promisiune de “bail out” din partea bancii centrlale.

Nu este singurul exemplu. In acese zile se dezvolta foarte puternic creditarea in lei dar pentru un segment anume – sectorul impobiliar pentru acele icare se califica in programul prima casa Cine are curiozitatea poate sa se uite ca acest sector a inceput sa prinda viata in momentul in care programul prima casa a fost aprobat pentru credite in lei.

Acestea sunt exemple din Romania. Sunt mai usor de inteles pentru ca toti le- am trait pe propria piele. La nivel global lista este foarte mare. Poate cel mai important exemplu este promisiunea implicita facuta de bancile centrale sistemului bancar ca nu o sa dea faliment in cazul unei crize viitoare dupa criza din Mexic (1994). Si nu cred ca trebuie sa descifrez mesajul transmis catre tarile din zona euro de modul in care a fost “administrata” criza din Grecia de institutiile statului.

Dar exista o differenta foarte mare intre reglementare si interventii. In cazul interventiilor cred ca este foarte clara opinia mea. Sunt impotriva. Interventiile pot sa fie folosite politic mai ales in tarile slab dezvoltate ca Romania. Exagereaza ciclul economic. Si mult mai nociv influenteaza pe termen lung deciziile de invetitii, economisire prin faptul ca introduc falsa impresie ca orice s-ar intampla statul ne va salva.

In ceea ce priveste regelementarile acolo lucrurile nu sunt la fel de clare. Prin reglementari vad un set de reguli pe care sa le respecte toata lumea. Atat statul cat si sectorul privat. Ca sociatetate decidem care sunt aceste reguli. Concret pentru piata cred ca esentiale sunt doua reguli -atat intrarea cat si iesirea din piata sa fie cat mai usoara. In special cred ca trebuie sa fie foarte clar ca iesirea din piata, falimentul, este parte din regulile jocului. Am mai scris despre asta aici.

Este pacat ca ne ascundem din nou in spatele unei prevederi din “afara” si pierdem oportunitatea sa dezbatem ce sistem monetar ar fi cel mai bun pentru Romania. Sau despre ce institutii are nevoie Romania ca sa se dezvolte. Dezbaterea nu ar trebui sa fie despre stat minimal versus stat maximal. Ar trebui sa ne intrebam serios care sunt efectele in economie pe termen lung al interventiilor discretionare ale institutiilor statului. Cat explica acest mod de lucru faptul ca suntem cea mai saraca tara din Europa alaturi de Bulgaria?

Daca la BNR, guvern si pe unde se mai iau decizii (CSAT?) deja s-au predat armele macar ca exercitiu intelectual ar trebui sa ne punem intrebari despre un sistem optim pentru Romania. Un dram de egoism atunci cand este vorba de viitorul nostru nu strica. Mai ales cand vedem ca sistemul monetar actual, ma refer la cel global, nu livreaza nimic din ce promite. Tot timpul este prins pe picior gresit. In acest sistem monetar bancile centrale ba joaca rolul pompierului ba al piromanului. Pentru oricine un astfel de sistem nu poate sa functionze la nesfarsit. La un moment dat pompierul ne va ineca pe toti sau piromanul ne va arunca in aer.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s