Relatia politica monetara -politica fiscala

F Scott Fitzgerald: “The test of a first-rate intelligence is the ability to hold two op­posed ideas in the mind at the same time and still retain the ability to function.”

Sistemul economic actual ofera statului doua instrumente puternice cu care sa intervina: politica monetara si politica fiscala. Politica fiscala interventionista ca instrument este noua. Introdusa de JM Keynes care sustinea ca intr-o recesiune unde dobanzile sunt aproape de zero politica monetara nu mai are cum sa ajute. Mai tarziu discipolii lui Keynes au dus lucrurile asa de departe incat au prezentat politica monetara ca pe un instrument impotent in mana statului. Nu exista niciun pericol de la o politica monetara expansionista (sau prociclica), doar beneficii si anume un somaj mai mic, spuneau acestia.

In 1968 Milton Friedman a explicat in doar 17 pagini ca folosind politica monetara ca sa reduci somajul fara sa te intereseze efectele banilor ieftini nu faci decat sa produci inflatie in viitor. De fapt Milton Friedman vorbea despre un moment in economie foarte disputat astazi la noi: prociclicitatea politicilor economice. Cand ai o politica fiscala prociclica, expansionista, ajutata si de o politica monetara prociclica, expansionista, rezultatul final este inflatia. Economistii spun ca in acel moment monetary policy accommodates fiscal policy. In traducere, derapajele politicii fiscale sunt sustinute de politica monetara prin cresterea masei monetare. Pana la urma nu ai cum sa ai inflatie fara bani. Desi pare simplu acest lucru trebuie foarte bine inteles. Pentru ca atat infuziile cat si reatragerile discretionare de bani din economie produc efecte negative. Infuziile duc la inflatie pe termen mediu si lung retragerile la recesiune pe termen scurt.

Ambele situatii au fost observate in Romania. Recesiunea din 2008 -2010 a fost accentuata de restrangerea masei monetare (si implicit cresterea dobanzilor). Am scris prea mult despre acest efect asa ca astazi o sa ma uit la situati in care banca centrala injecteaza bani in economie fara sa tina cont de efectele pe termen lung.

In perioada 1990-2005 politica monetara a sustinut derapajele polticii fiscale. Deficitele au fost finantate prin cresterea masei monetare si deprecierea controlata a monedei nationale. In acele momente politica fiscala domina politica monetara, sau monetary policy accommodated discretionary fiscal policy. Recomand celor care vor sa inteleaga mai bine fenomenul T. Sargent, N. Wallace (1981), “Some unpleasant monetarist arithmetic”.

Astfel nu exista dubii atat in literatura de specialitate dar mai ales in ce observam ca se intampla in realitate referitor la efectul unei combinatii politica fiscala prociclica sustinuta de o politica monetara expansionista – inflatie galopanta.

Sper ca deja va intrebati de ce daca rezultatul este inflatie galopanta nu face nimeni nimic. Dupa cum am prezentat mai sus pana prin 1970 economistii adoptasera ideile lui Keynes iar acest rezultat nu aparea in modelele acestora. Dupa 1970 s-a inteles ca aparitia inflatiei galopante depinde de gradul de independenta al bancii centrale. Prin independenta bancii centale nu intelegem “vana” sau puterea de actiune. Nu. Nici pe departe. Independenta bancii centrale reprezinta indepedenta de politica atat de jure dar mai ales de facto. Daca vreti, independenta bancii centrale masoara vointa unui guvernator de a-si risca o numire viitoare in schimbul preturilor stabile in economie. O banca centrala independenta se comporta ca un politician care risca sa nu mai fie ales pentru ca implementat masuri nepopulare la un moment dat : privatizari, taieri de cheltuieli de personal, deficit bugetar mic etc. Acesta este spiritul independentei bancii centrale, sa pui interesele societatii asupra propriilor interese. O banca centrala indepedenta in acest sens (de facto) nu este dominata de politica fiscala.

Relatia politica monetara independenta – politica fiscala

Sistemul actual cu politica monetara si politica fiscala nu este optim din punctul meu de vedere. Dar pe acesta il avem si ar fi bine macar sa intelegem cum functioneaza. Intelegerea relatiei dintre cele doua politici este un lucru esential pentru oricine vrea sa devina un macroeconomist serios. Altfel, se vede imediat. In acest sistem nu orice politica fiscala expansionista este daunatoare. Asa cum nici orice politica monetara expansionista nu este negativa pentru economie. Exista momente cand ambele pot sa ajute o economie. Chiar si impreuna. Este de preferat, totusi, ca ambele sa intervina cat mai putin sa fie cat mai transparente. Sa nu ne trezim ca banca centrala creste dobanda peste noapte in “ceruri” sau ca politica fiscala dubleaza salariile din sectorul bugetar in doar cateva zile. Astfel de surprize au efecte negative pentru economie indiferent de unde vin.

Sa presupunem ca un guvern vrea sa stimuleze economia folosind politica fiscala. Poate sa o faca prin cresterea cheltuielilor sau scaderea de taxe. Sa mai presupunem ca este un guvern de dreapta si reduce taxele. Ce se intampla? Sarind peste cateva etape o reducere de taxe creste cererea agregata din economie, creste produsul intern brut. Pozitiv nu-i asa?

Dar ce se mai intampla in acelasi timp? Sa presupunem ca de la scaderea de taxe pana la cresterea cererii agregate trece foarte putin timp. Asta inseamna ca producatorii nu au timp sa-si ajusteze productia si astfel efectul cresterii cererii agregate este atat cresterea PIB cat si cresterea nivelului preturilor fara cresterea ofertei.

polmonpolfisc.001

Deja avem o problema. Creste PIB dar cresc si preturile. Ce facem?
In primul rand ar trebui sa ne punem doua intrebari. De ce nu raspunde oferta din economie la o cerere mai mare? Ce se intampla cu politica monetara din moment ce preturile au fost lasate sa creasca?

Cel mai usor este sa raspundem intai la a doua intrebare. O banca centrala independenta reactioneaza pentru ca stie ca inflatia este inamicul puterii de cumparare. Cum? Foarte simplu. Prin reducerea masei monetare (se traduce in cresterea dobanzii) care duce la scaderea cererii agregate. Banca centrala independenta are puterea sa elimine efectele din economie ale unei relaxari fiscale. Este foarte adevarat elimina atat cresterea de PIB dar si cresterea de preturi.

In realitate lucrurile sunt mai complicate, pentru ca o banca centrala independenta are credibiliatate si de multe ori nu are nevoie sa intervina direct. Dar nu are sens sa complicam lucrurile.

Acest grafic simplu arata ca atunci cand politica monetara se ocupa doar de indeplinirea mandatului, preturi stabile, multiplicatorul fiscal este aproximativ zero.

Uitam ceva? Da, prima intrebare de mai sus. De ce nu raspunde oferta din economie? Daca oferta ar raspunde atunci am avea o economie in care creste PIB si scad preturile. (curba ofertei se deplaseaza spre dreapta). Sau in cel mai “rau” caz preturile nu se schimba.

Sa ne uitam la un exemplu care este mai aprope de sistemul nostru din Romania. Sa presupunem ca banca centrala pe langa stabilitatea preturilor beneficiaza si de o tinta clara care sa o ajute sa inteleaga ce inseamna preturi stabile. De exemplu in acest moment in Romania preturi stabile inseamna o rata a inflatiei pe termen mediu de 2.5% Atunci cand inflatia este peste tinta sau sub tinta mai mult timp politica monetara nu-si face treaba sau cum spune economistii, desi nu stiu cati inteleg ce inseamna, politica monetara este sub -optimala (am explicat si aici). Astfel, politica monetara reactioneaza atunci cand propriile estimari pentru inflatie deviaza de la tinta. Daca banca centrala estimeaza ca inflatia ramane sub tinta pe termen mediu atunci politica monetara ar trebui sa reactioneze pentru a aduce inflatia la tinta.

Revenim la exemplul nostru in care un guvern decide dintr-o data sa reduca taxele. Nu exista dubii ca aceasta relaxare fiscala va creste cererea agregata. Dar acum introducem doua repere noi, PIB potential si tinta de inflatie. Aici conteaza foarte mult unde ne aflam cand se ia aceasta decizie. Daca ne aflam cu economia sub PIB potential avem deficit de cerere iar relaxarea fiscala nu duce la crestere de preturi peste tinta pentru ca in economie sunt resurse care stau nefolosite. Aceste resurse pot sa fie foarte usor si foarte ieftin folosite pentru a creste oferta care sa satisfaca cererea mai mare. Preturile nu trebuie neaparat sa scada dar nici nu o sa creasca peste tinta de inflatie. Daca ne aflam peste PIB potential o relaxare fiscala duce la crestere preturi si ne aflam in cazul explicat mai sus in care oferta nu poate sa raspunda imediat. In acest scenariu preturile cresc peste tinta de inflatie si banca centrala independenta intervine pentru a aduce rata inflatiei la tinta.

polmonpolfisc.002

Concluzii

  • Combinatia politica fiscala expansionsta sustinuta de politica monetara expansionista produce doar inflatie pe termen mediu si lung.
  • Politica monetara independenta elimina efectele de multiplicare ale unei politici fiscale discretionare. Politica monetara independenta= politica monetara care livreaza preturi stabile pe termen mediu.
  • Politica monetära nu reactioneaza la soc, oricare ar fi acesta-reducere de taxe, scadere pret petrol, depreciere moneda nationala, relaxare politicii monetare in zona euro etc. Politica monetara reactioneaza doar la efectele acestor socuri care fac ca estimarile bancii centrale pentru inflatie sa devieze de la tinta pe termen mediu. Atunci banca centrala reactioneaza pentru a aduce inflatia la tinta.
  • O banca centrala care livreaza o inflatie care ramane mult timp peste tinta sau sub tinta este o banca centrala care duce o politica monetara inadecvata pentru conditiile economice sau sub-optimala.

Cateva cuvinte despre situatia din Romania

In acest moment rata inflatiei se afla sub tinta de doi ani de zile. Nu stim de ce exact dar pana acum banca centrala nu a reusit sa aduca inflatia la tinta. Exista loc atat pentru reducerea de dobanda cat si ale ratelor rezervelor minime obligatorii daca se doreste ca inflatia sa ajunga la tinta. Dupa cum spuneam, nu exista inflatie fara bani.

Scaderile de taxe de pana acum au dus la o scadere si mai mare a ratei de inflatie. De fapt au dus la deflatie-scadere de preturi. Deflatia se refera la preturi mediul deflationist se refera la economie. In continuare banca centrala estimeaza ca preturile vor scadea pana la mijlocul anului viitor ca urmare a socului fiscal. Asta inseamna ca in continuare inflatia ramane sub tinta in urmatoarele trimestre chiar daca politica fiscala se relaxeaza. Sa intelegem ca socul fiscal o sa produca inflatie doar dupa 2016?

In acest context politica monetara ar trebui sa faca tot ca sa duca inflatia la tinta. Dar asta ar insemna ca politica monetara sa urmareasca doar un obiectiv- stabilitatea preturilor. Daca ar face acest lucru banca centrala ar trebui sa relaxeze si mai mult conditiile monetare- sa creasca masa monetara, sa lase cursul liber. Astfel, un soc negativ asupra inflatiei dinspre politica fiscala relaxata discretionar ar fi eliminat de o politica monetara care ar creste dobanzile. Dar dobanzile ar creste de la un nivel foarte scazut, cel mai scazut din istorie. Aceasta reactie a bancii centrale nu depinde de natura socului. Banca centrala restrange masa monetara atunci cand inflatia estimata depaseste tinta pe termen mediu (8 trimestre) indiferent de unde vine socul. Asta face o banca centrala independenta-livreaza preturi stabile conform mandatului cu care a fost investita de cetateni.

Referinte:

Lawrence Christiano, Martin Eichenbaum, and Sergio Rebelo, When is the Government Spending Multiplier
Large?

Milton Friedman, 1968, The role of Monetary Policy

Eric M. Leeper† Nora Traum‡ Todd B. Walker, Clearing Up the Fiscal Multiplier Morass

T. Sargent, N. Wallace (1981), “Some unpleasant monetarist arithmetic”.

Lars e. o. Svensson,Sveriges Riksbank and Stockholm University,Practical Monetary Policy: Examples from Sweden and the United States

Michael Woodford, Columbia University, Simple Analytics of the Government Expenditure Multiplier∗

P.S. Nu cred ca exista ceva mai trist ca un om care ramas fara argumente intr-o discutie despre o idee, un principiu sau efectele unei politici economice recurge la atacuri la persoana. Chiar daca nu o face direct ci doar raspandind zvonuri sau atacuri indirecte in conferinte de presa. Norocul nostru este ca in aceste momente de suparare se spun adevaruri care altfel erau ascunse sub pres de “studii” facute la comanda.

One thought on “Relatia politica monetara -politica fiscala

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s