Deflatia, dincolo de semantice

Bancile centrale sunt terifiate de deflatie. Inteleptii nostri nu fac exceptie. Este ridicol din punctul meu de vedere efortul depus pentru a gasi modalitati alternative de a comunica o scadere a preturilor masurata de un indice. Prin definitie deflatia este doar scaderea preturilor in economie masurata de un indice.

Asa cum inflatia reprezinta cresterea preturilor. Cand preturile cresc cu 0.01% nu exista o problema pentru comunicatorii bancilor centrale, angajati direct sau indirect, sa spuna ca inflatia a fost de 0.01%. Dar cand preturile scad cu 0.01% se apeleaza la tot felul de trucuri. Scaderea preturilor nu reprezinta deflatie pentru ca deflatia este o stare de sprit. Sau, scaderea preturilor nu arata deflatie arata inflatie negativa. S-a ajuns pana acolo incat sa se puna conditii speciale pentru putea numi scaderea preturilor deflatie. Sa fie o scadere care persista in timp, cel putin un an, si sa fie incorporata in asteptarile cetatenilor. Ridicol. Este acelasi tip de efort propagandistic pe care il vedem ca il fac oficiali cand incearca sa explice o scadere a dinamicii produsului intern brut.

Eu prefer lucrurile simple. Scaderea preturilor in economie masurate de un indice sa numeste deflatie iar opusul inflatie. Nu ar trebui sa ne fie frica de cuvinte si nu ar trebui sa complicam lucrurile. Deflatia nu este neaparat un lucru rau. Depinde cum s-a ajuns la deflatie, prin cresterea ofertei sau scaderea cererii.

Sa luam cazul nostru. In 2015 preturile au inceput sa scada de la o luna la alta incepand cu Iunie. Au scazut asa de rapid in cateva luni incat masurate la aceeasi perioada a anului precedent s-a ajuns la o scadere de aproape 2%. Rata anuala a deflatiei de 2%. In 2015 am ajuns la o rata lunara a deflatiei de 0.2%. Dupa ce eliminam toate produsele volatile, reglementate si pe cele accizate, pretul celor ramase a scuzut in 2015 fata de 2014 cu aproape 4%.

Nu intru in discutia despre puterea de cumparare. Sigur o va face cineva din guvern. Problema pentru inteleptii nostri este ca nu stiu, nu pot, sa comunice foarte clar scaderea de preturi. Da, in luna Iunie este explicata de reducerea TVA. Dar in luna Iulie relativ la Iunie? Dar in August relativ la Iulie? Dar de ce scad pretutile si pentru bunurile nealimentare cand TVA a fost scazut doar pentru bunuri alimentare? Acestea sunt intrebari la care nu exista raspunsuri clare imediat. Este de preferat ca scaderea preturilor sa fie efectul cresterii ofertei. Alternativa, scaderea cererii, ar fi un dezastru pentru politica economica. De aici introducerea in discurs a mai multor conditii pentru a defini ceva ce este foarte simplu si clar, scadere de preturi egal deflatie.

Avem totusi cateva puncte de pornire. De exemplu, din 2013 rata inflatiei a continuat sa scada ramanand sub tinta. Dupa ani de zile in care surprindea banca centrala cu rate de inflatie mai mari decat estimarile institutiei respective, economia livreaza acum rate de inflatie din ce in ce mai mici. Bineninteles ca au fost o surpriza pentru BNR de fiecare data. Nu ne intereseaza de ce estimarile BNR nu sunt foarte aprope de realitate. Este o problema pentru banca centrala, speram doar sa nu implementeze politica monetara doar pe baza acestor estimari. Ne intereseaza ca rata inflatiei a scazut constant dupa 2013. In vara lui 2015 cand economia a “primit” primul soc al reducerilor de TVA inflatia se afla cu mult sub tinta. Astfel, a fost foarte usor ca rata inflatiei sa scada si sa ajunga la deflatie in urma scaderilor de taxe. In lumea ideala in care BNR isi facea treaba si inflatia era la tinta ar fi fost mai greu sa se ajung la deflatie.

Scaderea preturilor nu este o asa surpriza pentru oricine urmareste ce se intampla in economie. Rata inflatiei scade de cativa ani. Chiar si fara scaderea taxelor rata inflatiei a ajuns foarte aproape de zero. Rata inflatiei de astazi prezinta informatii despre politica monetara din trecut. Inflatie sub tinta 2 ani la rand, estimata sa ramana acolo in urmatorii 2 ani, alaturi de dobanzi aproape de zero arata doar ca politica monetara a fost prea restrictiva in trecut. Altfel spus, cererea agregata a fost sugrumata de politica monetara in trecutul apropiat.

Preturile au scazut in Iunie pentru ca a scazut TVA pentru produse alimentare. Dar inflatia sub tinta de 2 ani si deflatia care s-a instalat in economie de trei luni nu poate sa fie explicata doar de scaderile de taxe. In loc sa pierdem timpul ascunzandu-ne de cuvantul deflatie ar trebui sa vedem de ce inflatia scade de 2 ani si de ce deflatia a continuat si in lunile Iulie si August. Ar trebui sa vedem totusi ca preturile pentru productia industriala sunt in deflatie de aproape un an in timp ce dinamica productiei industriale a continuat sa scada. Nu prea arata ca preturile scad de pe urma cresterii ofertei.

Nu am raspunsul clar, si nu la mine trebuie cautat. Exista institutii cu oameni platiti foarte bine pentru a descoperi ce se intampla. Sa vedem ce spun. Sper sa vina cu explicatii mai bune decat “inflatie negativa” in loc de deflatie.

5 thoughts on “Deflatia, dincolo de semantice

  1. Ma scuzati, in afara de statistica oficiala, unde vedeti dumneavoastra scaderi? Eu as zi ce ca dimpotriva, parca nici nu se simte scaderea TVA la alimente mai ales cum urmeaza iarna iar legumele o sa fie din import.
    Oamenii de la statististica cred ca traiesc cu aer nu intrain magazine, farmacii…E adevarat ca nu prea au mai crescut preturile dar nici salariile nu au crescut decat marginal.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s