In apararea volatilitatii

Criza economica din 2008 a fost irosita. Toata aceasta convulsie globala nu a produs nicio idee noua. Ramanem cu aceleasi institutii populate de aceiasi oameni. Chiar daca au demonstrat cu fiecare criza ca nu pot sa faca nimic sa elimine volatilitatea ciclului economic acestia se simt indreptatiti mai mult ca oricand sa incerce din nou. O fac in numele macrostabilitatii, in numele sustenabilitatii. Cum poti sa te opui cuiva care intervine cu bocancii in economie in numele macrostabilitatii ?

Cum poti sa-i explici unui tehnocrat sau politician care justitica politici fiscale si monetare interventioniste, care schimba comportamentul in economie cand spune ca o face in numele sustenabilitatii? Nu poti. Esti imediat etichetat dusman, economist irational si chiar extremist. Iar cand ii rogi sa explice ce inseamna macrosabiiltatea, sustenabilitatea te iau peste picior. Apoi iti recita aceeasi poezie despre deficitul bugetar sustenabil, datoria publica ca procent din PIB sustentabila, rata de inflatie, rata somaj si bineinteles dinamica nici prea prea si nici foarte foarte a PIB.

Tehnocratii nostri nu sunt diferiti. O relaxare fiscala prea abrupta nu este buna pentru ca nu este sustenabila. Cand intrebi ce inseamna prea abrupta nu stiu ce sa-ti raspunda. Nu ar spune ca nu exista niciun standard, nicio regula. Nu ii auzi spunand ca efectul depinde de cum raspunde economia de exemplu si ca ei nu au cum sa stie acest lucru inainte. Nu, ei se opun pentru ca asa simt ei. Pentru niste oameni care lucreaza cu cifre se bazeaza prea mult pe sentimente. Chiar daca le aduci exemple si le arati ca ce au simtit ei timp de 25 de ani a facut din Romania cea mai saraca tara tot nu te asculta. Ei stiu cel mai bine si mai ales mai bine decat inteligenta colectiva.

Oricum am da-o macrostabilitatea si sustenabilitatea pot sa fie atinse doar prin interventii. Asa ne spun tehnocratii si politicienii. Piata , deciziile noastre colective pe care le luam in interesul propriu nu pot sa duca economia catre acel nexus al economiei unde legaturile dintre toate sectoarele sunt stabile. Suntem irationali, nu stim ce vrem cu adevarat si exageram. Altfel spus suntem oameni. Dar nu si tehnocratii. Ei sunt speciali. Ei stiu mai bine care este nivelul optim pentru rata de schimb. Acestia stiu cel mai bine ca este optim ca statul sa cheltuieasca cea mai mare parte din taxe pe salarii, pensii si ajutoare sociale – de exemplu

Consumul reprezinta o tinta favorita a atacurilor in numele macrostabilitatii si sustenabilitatii. Ca orice altceva in lumea acestor specialisti consumul este bun dar cu masura. Intodeauna ne spun ca analizeaza cu atentie, fac calcule si sunt gata sa intervina in cazul in care cosnumul devine un pericol pentru obiectivul maret al macrostabilitatii. Degeaba le explici ca in orice economie consumul reprezinta cel mai important motor. Da, ne spun acestia, dar cu moderatie. Cand incerci sa afli ce inseamna moderatie iti arunca tot felul de cifre care ar trebui sa arate ca peste un anumit nivel consumul devine periculos pentru stabilitate. De obicei cifrele sunt legate de experiente din trecut si legaturi netestate empiric intre aceastea si dinamica produsului intern brut.

Acest mod de lucru al tehnocratilor nu este nou. Se uita la dinamica variabilelor macro, la deficite si cum acestea depasesc un prag ales arbitrar intervin ca sa restabileasca ordinea in economie. Totul trebuie temperat. Luat cu moderatie. Sa nu exageram. Nu ne grabeste nimeni. Si multe altele de acest gen. Numai ca in ciuda acestor interventii si a vigilentei tehnocratilor ciclul economic isi vede de dinamica proprie ignorand incercarile disperate ale tehnocratilor de a-l imblanzi.

Exista si o alta abordare. In primul rand ar insemana ca tehnocratii sa nu se mai creada superiori. Sa pastreze o doza sanatoasa de umilitate. Dupa aceea ar insemna o schimbare de abordare. In loc sa intervina agresiv in toate sectoarele economiei ar trebui sa construiasca un sistem economic puternic dar flexibil. Ar trebui sa inteleaga ca nu o sa poata niciodata sa estimeze corect urmatoarea criza economica. Nici momentul si nici sectorul economica in care va avea loc. A merge pe aceasta strategie inseamna doar resurse irosite. Este mult mai eficient sa foloseasca resursele pentru a construi un sistem economic care sa poata sa absoarba orice soc negativ foarte usor. Optim ar fi sa poata sa construisca un sistem economic care sa beneficieze de pe urma unui soc negativ.

Un sistem economic puternic si felxibil este un sistem economic in care exista cat mai putine bariere. Capitalul si forta de munca se pot misca foarte rapid dintr-un sector care nu performeaza catre altele din economie care au nevoie de aceste resurse. Acest lucru inseamna ca sunt eliminate barierele de intrare si de iesire. Poti sa intri pe o piata usor ca antreprenor sau ca angajat dar esti eliminat si foarte usor ca angajat si antreprenor. Doar pentru ca nu exista bariere te poti muta intr-un sector unde exsita oportunitati.

Elimina aceasta abordare volatilitea din sistemul economic? Nu. Dar aceast tip de structura beneficiaza de pe urma volatilitatii. In orice sector exista rata a randamentelor care scade in timp. In acest sistem este mult mai usor sa elimini acele parti din economie care nu sunt profitabile. Astfel alocarea resurselor este eficienta si nu se cheltuiesc resurse pe proiecte moarte. In acest sistem nu raman in picioare proiecte, indiferent de sector, doar pentru ca au o legatura speciala cu clasa politica.

Romania nu are nevoie de mai multi bani sau capital pentru a prinde din urma tarile dezvoltate. Are nevoie de o schimbare de mentalitate si de idei noi.

2 thoughts on “In apararea volatilitatii

  1. Inteleg punctul dvs de vedere.Scrieti asta :”Cum poti sa-i explici unui tehnocrat sau politician care justitica politici fiscale si monetare interventioniste, care schimba comportamentul in economie cand spune ca o face in numele sustenabilitatii? Nu poti. Esti imediat etichetat dusman, economist irational si chiar extremist.” Dar, pana una alta, parerile tehnocratilor, ale FMI sau BNR au fost complet ignorate de clasa politica, vezi adoptarea Codului Fiscal si propunerile de majorare a salariilor functionarilor publici. Mai mult, prin legea unica a salarizarii, se propune o crestere media a salariilor de circa 70%. Nu trebuie sa fii tehnocrat pentru a intelege ca aceasta va genera deficit si trebui sa fii iresponsabil sa nu te gandesti cum se va finanta acesta. Acestea sunt tot interventii asupra mediului economic si stimuleaza consumul, venind dinspre stat, mai exact dinspre oameni politici.Acestea nu schimba comportamentul din economie ? Sugerati ca interventiile acestea sunt bune cand stimuleaza consumul si nu s bune cand il restrictioneaza? In alta ordine de idei, sugerati ca tehnocratii sa nu se mai bazeze atat de mult pe date macroeconomice si calcule de sustenabilitate ci sa lase lucrurile in voia sortii. In acest caz tehnocratii ar fi complet inutili.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s