Politica monetara isi stabileste sa atinga o tinta de inflatie in viitor. Motivul este simplu. Politica monetara are efecte dupa perioade lungi de timp, pana la 2 ani. Astfel, rata inflatiei de astazi este o combinatie intre deciziile de politica monetara din trecut, socuri cu efecte temporare prezente si asteptarile populatiei despre evolutia viitoare a preturilor.
Din luna iunie a acestui an preturile au inceput sa scada. Am intrat intr-o perioada de deflatie. O mare parte din scaderea preturilor s-a datorat scaderii de TVA pentru bunuri alimentare. Acesta este socul care are efecte in mare parte tranzitorii. Teoretic ar trebui sa ignoram efectele acestui soc si tot teoretic efectele acestui soc dispar dupa 12 luni. Spun teoretic pentru ca o parte din acest soc se transfera in evolutia preturilor viitoare prin asteptarile pe care le creeaza in economie. Acest este al doilea element despre care spuneam ca influenteaza rata curenta a inflatiei. Ramane cel de-al treilea, deciziile de politica monetara din trecut.
Pentru a identifica efectul politicii monetare este nevoie de o introducere.
Evolutia inflatiei a surprins mereu banca centrala. Pana in 2013 inflatia masurata depasea mereu estimarile BNR. Dupa 2013 inflatia observata a fost mereu mai mica decat estimarile BNR. In iunie 2015 rata inflatiei a devenit negativa. In acel moment BNR a venit cu o explicatie partial adevarata. Preturile scad pentru ca au scazut taxele. Foarte adevarat. Dar BNR vine si spune ca scaderea este temporara iar in spatele acestei scaderi exista presiuni inflationiste.
In primele comunicate dupa intrarea ratei inflatiei in teritoriul negativ BNR ne spunea ca rata inflatiei “ecraneaza” presiuni inflationiste. Dupa cateva luni ne anunta ca rata inflatiei “poate sa ecraneze” presiuni inflationiste. In ultimul comunicat BNR a renuntat la aceasta poveste cu ecrantul.
Apare totusi un semn de intrebare. Desi spune ca efectele reducerilor de taxe sunt temporare BNR a estimat 8 trimestre de inflatie sub tinta. In acest moment au mai ramas 6 trimestre in esimarile BNR cu o rata a inflatiei sub tinta.
Nu este clar de ce BNR accepta o rata a inflatiei mult sub tinta aprope 4 ani la rand. Mandatul BNR este clar, preturi la tinta in maxim 8 trimestre. De aceea spun ca nu este clar ce face BNR. Oricare ar fi motivul BNR transmite in acest moment semnale mixte. Pe de-o parte spune implicit ca nu crede in tinta de inflatie sau ca o ignora mai ales pentru ca nu intereseaza pe nimeni daca BNR nu-si indeplineste mandatul. Nu au existat niciodata, de exemplu, costuri pentru BNR sau pentru conducerea acestei institutii de pe urma faptului ca mandatul de a livra preturi stabile nu a fost atins. Pe de alta parte BNR stie ca inflatie sub tinta pentru o perioada asa lunga de timp inseamna conditii monetare mult prea restrictive in economie in trecut (crestere economica mai mica decat in conditiile in care inflatia era la tinta). Astfel, faptul ca BNR nu livreaza preturi stabile in conformitate cu mandatul ne duce la concluzia ca BNR urmareste alt obiectiv. Un alt obiectiv care pe termen scurt si mediu domina obiectivul de preturi stabile. Ar mai exista un alt treilea semnal, politica monetara nu influenteaza dinamica preturilor, dar atunci ar insemna ca nu exista rol pentru politica monetara in economie si activitatile bancii centrale ar trebui reduse doar la rolul de reglementator.
Sa ne uitam mai atent la relatia rata inflatiei – poltica monetara. In anii in care rata inflatiei ramanea cu mult peste tinta banca centrala prezenta in fiecare comunicat si rata inflatiei pentru asa numita inflatie de baza (CORE2 ajustat)*. Inflatia de baza este ce ramane din indicele pretului de consum dupa ce sunt eliminate preturi pentru bunuri volatile si care nu pot sa fie controlate direct de politica monetara. Ramanem cam cu 60% din produsele din IPC. In toti acesti ani BNR ne spunea ca acest indicator este cel pe care il INFLUENTEAZA politica monetara DIRECT.
Astfel in 2010 sau in 2013 BNR arata spre inflatia de baza care nu era la fel de volatila ca cea masurata de IPC si ne spunea ca politica monetara livreaza preturi stabile in conformitate cu mandatul. Numai ca din noiembrie 2013 fara sa explie de ce nu a mai inclus informatia despre inflatia de baza in comunicatele publicate dupa decizia de politica monetara. Misterul este simplu de rezolvat. Din noiembrie 2013 inflatia de baza intra in teritoriul negativ. Aici aparea problema pentru BNR. Exact acele preturi pe care sustinea ca le influenteaza prin politica monetara scadeau si erau cel mai departe de tinta.
In 2015 rata inflatiei masurate de IPC a intrat in teritoriu negativ in iunie ca urmare a reducerilor de taxe. BNR a explicat ca este doar o perioada de tranzitie si rata inflatiei va reveni in teritoriul pozitiv in 2016 si la tinta in 2017. Ce ar fi trebuit sa se intample cu inflatia de baza? Inflatia de baza dupa cum am spus exclude preturile pentru exact acele produse influentate de scaderea de TVA. Astfel inflatia de baza nu ar fi trebuit sa fie influentata de scaderile de taxe. Sau ar trebui sa fie influentata foarte putin . De exemplu daca preturile masurate de IPC scadeau cu 3% fata de anul anterior preturile masurate de CORE2 ajustat ar fi trebuit sa scada cu mai putin. In realitate lucrurile stau exact invers. Preturile masurate de CORE2 ajustat au scazut mai mult decat cele masurate de IPC. (vezi inflatia versus CORE2 ajustat in 2010 si 2013 pentru exemplul in care preturile volatile au crescut)
Surprizele nu se opresc aici. BNR estimeaza si in perioada urmatoare o scadere a preturilor masurate de CORE2 ajustat. In plus scaderea o sa fie mai mare in comparatie cu scadera preturilor masurate de IPC. Altfel spus dupa ce scoate efectele reducerilor de taxe preturile scad mult mai mult.
Ce inseamna acest lucru? In primul rand inseamna ca povestea cu presiunile inflationiste a fost falsa de la bun inceput. Daca situatia preturilor se inrautateste cand eliminam preturile afectate de scaderile de taxe este clar ca suntem intr-un mediu puternic deflationist. Mediul economic deflationist care este rezulatul politicii monetare dar si al asteptarilor despre preturile viitoare.
Mai clar. Evolutia ratei inflatiei de baza este o dovada ca in anii precedenti BNR a tinut politica monetara mult mai restrictiva decat trebuia. A supraestimat sanatatea economiei sau a avut alte obiective pe langa cel de stabiliate a preturilor. Ambele sunt reale dar din punctul meu de vedere al doilea motiv explica mai mult.
Dar problema nu este cu trecutul. Ce conteaza acum este ca asteptarile in economie sunt pentru o dinamica in scadere a preturilor masurate de inflatia de baza. Astfel de asteptari nu arata incredere foarte mare in viitorul economiei. In mare parte acest pesimism vine pe canalul evolutiei sectorului industrie. Evolutia preturilor din acest sector este explicata in mare parte de o cerere mica nu de cresterea ofertei.
Rata inflatiei pe care o observam astazi este in cea mai mare parte explicata de decizii de politica monetara din trecut. In cazul nostru deflatie si inflatie sub tinta 4 ani la rand arata ca in trecut banca centrala a mentinut conditiile monetare mult prea restrictive pentru situatia economiei din acel moment. Reducerile de taxe explica scaderile de preturi pe termen scurt dar nu explica deflatia si diferenta de tinta de inflatie pentru o perioada asa lunga de timp. Aceasta concluzie este importanta atunci cand evaluam performanta politicii monetare si mai ales daca banca centrala s-a achitat de datoria fata de societate de a livra preturi stabile. Pana in acest moment in 10 ani de regim de tintirea directa a inflatiei, indiferent de indicele de preturi pe care il folosim, banca centrala nu a reusit sa livreze preturi stabile. Acesta este singurul lucru pe care societatea l-a cerut de la banca centrala.
*CORE2 ajustat: Măsură a inflaţiei de bază, care elimină din calculul IPC total o serie de preţuri asupra cărora influenţa politicii monetare (prin gestionarea cererii agregate) este puţin semnificativă sau nulă: cele administrate, volatile (legume, fructe, ouă, combustibili), ale produselor din tutun şi ale băuturilor alcoolice. Termeni înrudiți: CORE1, CORE2, inflație, IPC, inflație de bază, prețuri libere, prețuri administrate.(sursa: BNR)
Florin Citu 
Am o nelamurire.
Cu totii ne dorim o crestere economica ,pentru mine ca individ inseamna o capacitate crescuta de a imi procura bunurile si serviciile ce mi le doresc si inca mai multe pe care inca nu le cunosc ca existand . De ce pt mine o inflatie (deflatia fiind cu -, infaltia este cu +) reprezinta o crestere economica? de ce cresterea economica la nivel de societate este semnalata de inflatie?
exemplu:daca acum 1 an cu aceasi cantitate de inputuri(materii prime plus munca umana etc) obtin 20 u.m. de produs finit , iar acum la un an dupa cu aceasi cantitate de inputuri obtin 22 u.m. de produ finit , care ar fi explicatia ca aceea crestere de productivitate(care ar insemna in esenta o crestere economica) sa se traduca automat prin crestere de pret(infaltie)?
poate reuseste cineva sa ma lamureasca .
Pentru ca va poate influenta pozitiv partea de venituri: salarii, chirii, dividende, castiguri de capital, etc.