Dublu standard marca BNR

BNR a facut publice informatii despre piata creditelor. Sunt multe lucruri interesante aici dar eu ma voi opri doar asupra datelor care arata relatia credite ipotecare- progamul “prima casa”. Informatia este interesanta deoarece acest program este promovat intens de membrii in CA al BNR. In statului BNR nu scrie nimic despre o tinta pentru dinamica creditelor, accesul la credite pentru tineri sau pretul activelor imobiliare.

Totusi, executivii BNR s-au exprimat public in favoarea mentinerii programului “prima casa”. De ce? Nu imi este clar. Acest program reprezinta o subventie directa de la stat pentru piata imobliara dar si pentru banci. Prin acest program statul, si noi implicit, ne asumam un risc legat de piata imobiliara dar si mai important ne asumam un risc fata de debitori tineri despre care nu stim nimic. Mesajul oficial suna cam asa: acest program le permite tinerilor sa-si achizitioneze o casa. Fara acest program, ne spun oficialii bancii centrale, tinerii nu si-ar mai putea vedea acest vis immplinit. Chiar asa? Acest mod de gandire spune foarte multe despre limitele care exista in aceasta institutie, si nu numai, in intelgerea modului in care sunt alocate resursele pe o piata libera.

Nu ar trebui sa fie un secret pentru nimeni ca subventiile, prin transferul riscului asupra societatii, sustin risipa si comportamentul iresponsabil. Proiectele aparute in urma finantarilor cu fonduri europene, industrii intregi care produc dar care nu au piata de desfacere, cresterea creditarii cu 100% pe an etc. Subventia este subventie si va avea acelasi efect indiferent de piata. Efectul pentru piata creditelor era usor de anticipat: crestere artificiala a acestui tip de credit pentru acest segement de populatie, mentinerea sau cresterea artificiala a preturilor pentru imobile, stimularea artificiala a investitiilor in acest sector si altele similare.

Dar daca nu exista aceasta subventie? In primul rand preturile pentru imobile ar fi scazut daca bancile nu ar fi creditat acest segement de populatie. Iar preturile mai mici ar fi permis tinerilor care vor sa-si achizitioneze o casa sa o faca in conditiile pietei. Cel mai important riscul pietei imobiliare ar fi ramas impartit ,asa cum este normal, intre cei care isi cumpara o casa si cei care le ofera creditul pentru aceasta tranzactie. Noi, cei care NU VREM si nu suntem consultati despre detaliile tranzactiei nu ne asumam niciun risc. Mesajele bancii centrale sunt de cele mai multe ori contradictorii. Totusi putem sa identificam un lucru clar- functionarea unei economii bazate pe competitie, piata, libertate economica ramane o necunoscuta.

Si aici ajung la dilema mea legata de dublul standard din mesajele bancii centrale si a functionarilor statului. Banca centrala sustine un program care subventioneaza o piata, creste preturile artificial, creste investitiile artificial si arunca un risc asupra intregii societati fara ca societatea sa aiba un cuvant de spus. Pe de alta parte tot banca centrala vine si explica de ce adoptarea unei legi care introduce protectia debitorilor in fata creditorilor este nedreapta pentru ca arunca un risc asupra finantatorilor bancilor (actionari, depozitari) fara ca acestia sa fie consultati. Este clara ipocrizia aici? Mai mult banca centrala spune ca astfel de legi ar duce la disparitia SUBVENTIEI din partea statului pentru piata imobiliara. Foarte bine. Este exact ce ar trebui sa ceara o banca centrala ingrijorata de macrostabilitate.

Si acum sa ne uitam la datele oferite de BNR.

BNR: ” Programul ”Prima Casă” -Numărul debitorilor care au contractat credite acordate prin programul guvernamental ”Prima Casă” reprezintă 159 106, respectiv 91,4 la sută din totalul debitorilor cu credite ipotecare. Persoanele care au contractat asemenea împrumuturi au o rată a creditelor neperformante de 0,04 la sută.”

Doua lucruri importante:
1) Piata creditelor ipotecare a existat in ultimii ani pentru ca a fost SUBVENTIONATA (exact cum ne asteptam). Statul a decis, pe ce criterii numai functionarii de acolo stiu, ca ar fi optim pentru societate sa fie expusa DIRECT la riscul de pe piata imobiliara. FARA aceasta subventie preturile pe piata imobiliara ar fi scazut iar tinerii si-ar fi putut permite o casa fara subventii de la stat.

2) Rata creditelor neperformante pentru acest sector arata ca NU exista un risc major in cazul adopatarii unei legi a falimentuliui personal sau a darii in plata pentru buget. Rata creditelor neperformante va creste doar daca economia scade si somajul creste. Dar acest lucru este valabil pentru toate pietele. Aici este dramatic ca am fosti expusi la acest risc fara sa fim consultati.

Pe scurt despre legile falimentului personal/darii in plata:

In 2016 singurii care nu sunt protejati de creditorii sunt persoanele fizice. Statul si companiile (inclusiv bancile) au legi care le permit sa acumuleze arierate, se recalculeze datoriile, sa primeasca finantare in momente dificile. Sistmeul financiar bancar reglementat de banca centrala a permis dezolvtarea unei piete unde riscurile au fost impartite asimetric. In acest moment asistam la o corectare a modului in care sunt reglementate aceste piete. Este normal ca introducerea unei legi care protejeaza debitorii persoane fizice sa introduca tot felul de probleme si costuri. Dar aceste probleme sunt EXACT aceleasi introduse de legiele care protejeaza statul sau companiile in fata creditorilor. Normal ca nu este optim pentru societate dar este o ECHILIBRARE. Optim ar fi sa ELIMINAM toate formulele de protectie atat pentru companii cat si pentru stat. Stiu ca nu este posibil si atunci o lege care face acelasi lucru pentru persoane fizice este o solutie alternativa. Cu cat este amanata mai mult aceasta solutie cu atat vor creste si costurile pentru sistem si implicit pentru restul economiei. Dar nu uitati, totul a inceput de la modul in care regelementatorul a permis ca in relatia dintre persoane fizice si companii numai comaniile sa fie protejate.

6 thoughts on “Dublu standard marca BNR

  1. Foarte bine punctat. Este esenta discutiilor pe acest subiect din ultimele luni. Interventia bnr si expunerea statului la riscul imobiliar nu ajuta ncicum tinerii, ci in primul rand bancile si dezvoltatorii, mentinand artificial preturi nesustenabile.
    Este inadmisibil cum, in acest razboi intre banci si consumatori, bnr se pozitioneaza fatis de partea creditorilor si nu numai ca nu a facut nimic pentru protejarea unei populatii neavizate dar, prin inlesnirea perpetua a creditarii in perioada de boom imobiliar, a sustinut bula imobiliara, supraindatorarea populatiei, favorizand situatia actuala.

  2. Eu sunt de acord cu aproape tot ce ai scris…doar cu 2 aspecte pe care nu le-ai mentionat dar sunt parte din actualul proiect al legii pentru darea in plata nu pot fi de acord:
    1. retroactivitatea aplicarii.
    – incalca un principiu de drept fundamental
    – nu este corect pentru:
    *proprietarii bancilor (destul de multi detinatori direct sau indirect (prin fonduri) de actiuni la banci;
    *pentru deponenti (mult mai multi) care pot suferi mai nou daca banca intra in faliment
    *pentru cei responsabili care nu au accesat astfel de credite si au ales sa lucuiasca in chirie sau si-au amanat achizitia unui imobil sau s-au imprumutat in moneda in care castiga acceptand dobanzi mai mari ca sa nu se expuna riscului valutar…e ca si cum recompensam inconstienta si rapacitatea unora (cunosc persoane cat se poate de “avizate” care au ALES sa acceseze credit in franci elvetieni crezand ca fac o “afacere”…evident, s-au fript…dar a fost alegerea lor constienta si cumosc si persoane care au ales credit in franci elvetieni negandindu-se o secunda la ce ar putea insemna – culmea. absolventi de ase…oricum, nu ma consider responsabil nici pentru unii nici pentru altii)
    2. obligativitatea pentru viitor a acestei clauze…de ce sa nu existe posibilitatea ca bancile sa ofere in continuare credite ipotecare la fel ca si pana acum? – e cumva ca si legea care interzice patronului de bar sa fumeze in barul lui…e o over reglementare din punctul meu de vedere,

    1. Bineinteles ca vor exista diferente de opinie in legatura cu detaliile unor astfel de legi. Eu nu spun ca una este mai buna ca alta sau ce trebuie sa includa o lege a falimentului personal sau a darii in plata. Acest lucru se va decide mereu prin negocieri intr partile implicate direct. Numai dupa ce este aprobata putem sa incercam sa identificam din efecte.

    2. 1. Departamentele de risc ale băncilor ar fi putut lua în calcul că integrarea României în UE ar putea fi însoțită și de reglementarea creditării în consecință.
      Capitalismul fără faliment pe persoană fizică e pe placul socialismului bancard… ”de la toți… la noi”.
      Legea e aplicată contractelor în derulare, iar sclavia este abolită din momentul intrării în vigoare a legii, nu… retroactiv. Clienților abuzați nu le mai dă nimeni înapoi anii de țepe, nici banii cheltuiți pe sfoară și săpun.😀
      Cei creditati în 2007-2008 au fost premiați de către bancarzi cu credite în valută, singurele la care s-ar fi calificat. Erau momiți de bancarzi și speriați cu schema Ponzi imobiliară să se arunce pe sume uriașe de frica pierderii trenului.
      Ați fost și ați rămas niște țepari, escroci și hoți.

      2. Programul Prima Casă a consumat cererea potențială de pe piața imobiliară, practic a forțat creșterea unei cerere pseudosolvabile pentru tranzacționarea dormitoarelor ceaușiste.
      Într-o piață liberă, posibilitățile apar și dispar, oportunitățile apar și dispar, țepele apar și… dispar.
      Prețurile se vor prăbuși, multe bănci vor intra în comă, mulți dintre voi veți plimba cutiuța de carton, inclusiv de la BNR. :)))))))

  3. Programul Prima Casa nu a fost inventat de BNR sau de catre banci. Sa ne aducem aminte, venise criza, era o gramada de real estate si guvernul Boc a cautat o solutie.
    Pentru aceasta solutie BNR a chemat la masa bancile, care in schimbul garantiei statului au acceptat mai mult risc (avans mai mic) si o dobanda mai mica (mai putin profit).
    Acum tot BNR trebuie sa le explice bancilor cum ca garantia statului e o baliverna dar ca totusi bancile trebuie sa aiba intredere in Romania, sa aduca capital, samd.
    Sigur, consumatorul trebuie ajutat, dar asta se face cu cap. Se fac studii pentru asta si apoi putem pune o legislatie smart care trebuie sa taie chirurgical, de ambele parti.
    Ce facem acum? Venim cu o lege populista, care acum nu o mai poate opri nimeni acum si care muta inamicul public numarul 1 de la Parlament in banci/BNR.
    Raspunsul evident va fi un avans mai mare, pret mai mare …piata imabiliara in scadere.
    Sigur dupa ce dam legea, in bunul obicei romanesc, o sa ne dam seama de impact si o s-o schimbam.
    Problema e daca vom putea reinstaura increderea, increderea in banci, in legislatie, in programe guvernamentale, in Romania.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s