Exista o propunere din partea opozitiei politice din Romania de a creste salariul minim pe economie si in acelasi timp de reducere a CAS (desi eu cred ca partea a doua a propunerii ramane in picoare doar pana in alegeri). Cresterea salariului minim este din punctual meu de vedere o solutie clasica din partea unei grupari politice care sustine un stat cat mai mare. Asadar, nu este o surpriza ca vine din partea opozitiei asa cum arata ea astazi in Romania. Surpriza vine din justificare: cresterea salariului minim duce la cresterea veniturilor bugetare. Din pacate aceste lucru nu este adevarat. Atat datele cat si teoria economica arata ca un salariu minim in crestere nu duce decat la somaj si inflatie.
Existenta salariului minim are acealsi efect in economie ca si preturile unui monopolist. Distorsioneaza alocarea de resurse in economie, in acestcaz forta de munca. Impunerea unui cost catre angajator este exact opusul a ceea ce ar trebui sa faca un stat care sustine competitia. Consiliul concurentei ar trebui sa explice diferenta intre un pret minim impus de un cartel pe piata petrolului si unul minimum impus de stat pe piata fortei de munca.
Primul efect alexistentei salariului minim este aparitia somajului in randurile celor care sunt in competitie pentru acest nivel de salariu. In plus, cresterea salariului minim este un beneficiu doar pentru cei care sunt angjati dar este un cost pentru cei care isi cauta un serviciu. Graicul de mai jos arata foarte simpluc cum un pret minim pentru forta de munca creste somajul .
Sursa: bized.co.uk
Iar aceasta explicatie grafica simpla este sustinuta de date. De exemplu teoria sustine ca in tarile cu un nivel al salariului minim mai mare ar trebui sa observam un somaj mai mare in randul tinerilor, al persoanelor necalificate al femeilor si al emigrantilor naturalizati (Guy Laroque si Bernard Salanié, 2002). In grafiul urmator prezint tenditna pe termen lung a somajului in UE, SUA si Romania. Este bine stiut ca in UE salariul minim este mai mare ca in SUA iar acest lucru se vede si in somajul mai mare pe termen lung in UE.
Datele pentru Romania au nevoie de putina explicatie. Un lucru banuit de noi toti a fost confirmat de ultimul recensamant: mai mult de 2 milioane de romani au parasit tara in ultimii 10 ani. Daca acest fenomen nu ar fi avut loc cifrele pentru somaj ar fi aratat diferit (cat si deficitul bugetar din cauza transferurilor). Faptul ca 10% din populatia Romaniei a plecat din tara pentru un salariu mai mare pune sub semnul intrebarii teoria lipsei de mobilitate a fortei de munca autohtone. Trebuie doar sa existe o motivatie puternica: in acest caz un salariu semnificativ mai mare. (In aceste conditii s-ar putea ca reclamele care arata oamenii disperati din Rosia Montana sa nu fie adevarate. Daca situatia ar fi asa de grea acele persoane ar fi parasit zona de mult pentru un salariu mai mare. )
Pentru compania angajatoare salariile reprezinta un cost. Astfel orice salariu mai mare decat cel de echilibru este perceput ca o taxa. Intr-o economie unde competitia nu exista decat pe hartie orice marire de taxe se transfera in preturi aproape instantaneu. Am observant acest lucru in cazul TVA, pretul benzinei/motorinei/ serviciile bancare, etc. Astfel, o crestere a salariului minim va avea doua rezultate: somaj in randul tinerilor si al persoanelor necalificate si cresterea preturilor. Dar nu va duce la cresterea veniturilor bugetare, mai ales in varianta care se propune o crestere a salriului minim si o scadere a CAS.
Pentru a sustine cresterea salariului minim economistii Liviu Voinea si Lucian Albu au facut un studiu in care concluzioneaza ca o crestere a salariului minim duce la cresterea veniturilor bugetare. Pentru cei care au curiozitatea sa citeasca prezetarea o sa devina limpede ca veniturile la buget sunt mai mari datoriata CAS. Dar in varianta in care CAS scade in timp ce salariul minim creste aceste venituri suplimentare la bugetul de stat ar fi eliminate (de aici si scepticismul meu in legatura cu scaderea CAS dupa alegerile paralmentare). Acest lucru se vede foarte clar din tabelul urmator. In toate cele trei scenarii o reducere a CAS ar avea un impact net negativ asupra bugetului de stat ca urmare a cresterii salariului minim .
Dar chiar si in varinata in care CAS ramane neschimbat veniturile la buget nu cresc decat in prima faza. In pasul doi, pentru economiile sunt sisteme complexe si dinamice, firmele transfera acest cost in economie prin preturi mai mari. Cum acest soc este perceput ca unul permanent de actorii din piata un alt efect este acela de crestere a anticipatiilor infaltioniste. Pentru a calma acest efect asupra preturilor din economie banca centrala este fortata sa intervina printr-o politica monetara restrictive care la randul ei are un efect negativ asupra cresterii economice. La sfarsit rezultatul este doar un somaj mai mare, inflatie si bineinteles venituri la bugetul de stat mai mici si chair un deficit mai mare.
Si totusi statul poate sa-i ajute pe cei care sunt in competitie pentru un salariu minim.Daca interesul statului ar fi acela de a le creste bunastarea (si nu cresterea veniturilor la buget) atunci exista varianta reducerii de taxe pentru aceasta categorie. Aceste categorii pot fi scutite de la plata impozitului pe profit, un CAS mai mic, plata unui TVA redus etc. Aceastea nu sunt solutii perfecte dar sunt mai putin nocive pentru economie decat cresterea salariului minim.
Florin Citu 
Ehehe… ati atins un subiect sensibil si v-au si “ars” adeptii statului socialist, in frunte cu Voinea… )
Graficul ala cu salariu/munca este alterat de supraimpozitarea muncii. Impozitarea muncii este undeva pe la 45%, in timp ce impozitul pe profit+impozitul pe dividende sunt la 30%. Aceste 15 pp fac ca o parte din salariatii cu salariu minim sa fie de fapt angajati la “gri”.
Daca cele doua rate de impozitare ar fi la acelasi nivel (maxim 3-4 pp in plus la munca), ar disparea alterarea generata de ratele diferite de impozitare si am stii nivelul real al salariilor (ar ramanea doar componenta generata de evaziune fiscala, pentru ca cele doua – evaziunea fiscala si munca la negru/gri – merg adesea mana in mana).
In plus, atunci ar deveni inutil salariul minim. Varianta fara salariu minim ar aduce mai multi bani la buget decat orice alta varianta cu salariu minim (la orice nivel ar fi stabilit).
Cresterea salariului minim a adus bani la buget intr-o singura situatie: in perioada 2006-2008, cand exista un deficit acut de forta de munca. In cardasie, guvernul Tariceanu si sindicatele au marit pe sestache salariul minim (nu prin hotarare de guvern, ci prin instrumentul contractului colectiv de munca), primul pentru bani mai multi la buget, ultimii pentru membrii de sindicat. Nici unii, nici altii nu au fost interesati in fapt de salariatii cu salarii mici…
@Claudiu
Este foarte interesant cum primesc replici acide si cu atac la persoana numai cand critic o solutie venita din stanga=opozitie. Pana acum am tot criticat ce a propus actualul guvenr si nimic.
Inca un lucru care ma uimestes este cum nu putem sa reducem taxele si astfel sa creasca putere de cumparare a persoanelor sarace.
V-a spus Antonescu cum e cu situatia actuala: ceilalti sunt dusmani, nu adversari. Asa ca se reinvie vechiul dicton “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”. Si nu se iau nici prizonieri, asa ca sunteti deja intr-o situatie aproape fara iesire. Va ramane varianta emigrarii 🙂 …
Puterea de cumparare a salariatilor saraci se poate face mai eficient prin alte mijloace, cum ar fi cresterea deducerii personale, cresterea deducerilor suplimantare (pentru copii in intretinre in special), neimpozitarea tichetelor de masa. Pentru un salariu minim, neimpozitarea lui si neimpozitarea tichetelor de masa ar duce la cresterea cu peste 10% a salariului net, fara a antrena costuri suplimentare de gestionare nici pentru angajator, nici pentru stat.
Domnule F.C. nu sunteti deloc singur, din ce am aflat de la niste oameni foarte reali, lor li se intimpla sa fie sunati de diversi cunoscuti in legatura cu postari “pro-centru-dreapta” si sa li se ceara sa renunte la respectiva atitudine. ?!!!!!!! Deci in Romania stinga comunista pare sa aiba un departament bine organizat in acest sens. Eu, in momentul cind am aflat asta am fost un pic socat. Cred ca unii dintre noi au ramas niste cominternisti chiar si n in 2012. Ai supart partidu’ unic, iti dam peste bot. Asta e socialismul cu fata umana, nu te mai aresteaza dar te suna sa-ti atraga atentia ca ai gresit flagrant.
O perspectiva diferita a economistului Lucian Isar care sustine cresterea salariului minim.
Dl Isar a ramas sedus de privirile moderatoarei la ultima emisiune la care a participat pe TVR Info. Il sorbea din priviri…
E si asta o viziune. Ce nu ne spune dl Isar este ce se va intampla cu salariatii din industriile de productivitate scazuta, nici cu persoanele a caror calificare nu le permite ocuparea unul loc de munca de productivitate mai inalta. Cu astia ce facem, ii deportam?
Dl Isar e un pozitivist inrait iar dl Voinea este obamanomist in concluzie ambii sunt irelevanti.
Cel mai bun program economic pentru Romania (si pentru alta tara) e cel propus de dl F.C. in urma cu niste luni si care continea vreo 4 – 5 masuri.
Nu stiu despre ce atacuri vorbiti dar atacuri la persoana e deja prea mult in cazul in care un om isi exprima o parere (care de fapt e o analiza, ceilalti sunt cu parerile) pe BLOGUL LUI. Respectam si noi libertatea de opinie si dreptul la proprietate macar pe bloguri ?!
“Va ramane varianta emigrarii”
E foarte posibil si deci probabil ca “Va” sa se transforme in “Ne” pentru ca eu personal sunt uimit de un lucru: in Romania pina si cei care se cred de extrema dreapta sunt in fapt tot de stinga numai ca nu-si dau seama. Pur si simplu dreapta nu exista.
Daca strategia economica a PSD este elaborata de D-l Voinea, atunci chiar ca trebuie sa ne gandim serios la emigrare.
Pe de alta parte, un aspect deloc de neglijat este faptul ca economia noastra, din pacate, nu este competitiva. Astfel, orice resursa disponibila in plus pentru consum are un efect limitat (creste TVA-ul colectat de stat) dar nu genereaza crestere economica, intrucat consumul nostru este preponderent din importuri. Indirect va creste presiunea pe cursul de schimb, a carui crestere, alaturi de inflatie nu face decat sa scada puterea de cumparare a populatiei.
Matematic e corect, însă în România există particularităţi.
În primul rând, salariul minim este prea mic şi nu acţionează ca prag real decât pentru foarte puţini. De obicei, iau în mod real banii ăştia doar măturătoarele şi paznicii. Or distribuţia lor este atât de dispersată încât creşterea cu 100 de lei nu adaugă la bugetul de salarii al companiilor decât zecimi, poate sutimi de procent.
E riscant să ridici salariul minim peste nivelul minim real, la care sunt plătiţi, de exemplu, muncitorii necalificaţi. Atunci se aplică matematica din articol. Dar mai e până acolo.
Majoritatea salariilor minime sunt pachetul de bază dintr-un pachet salarial mai larg, care include alte forme, inclusiv “bani în plic”. Aici, dacă acţionezi în tandem (salariu mai mare, CAS mai mic) echilibrezi puţin masa de joc.
Este într-adevăr puţin comică pretenţia că “salariaţii câştigă, statul nu pierde iar patronii se echilibrează”: legile termodinamicii zic că nu merge.
Dar dacă prin rebalansare se poate obţine o impozitare medie a muncii ceva mai mică, mărirea salariului minim ar putea să fie o mişcare utilă.
Cat ar trebui, in opinis dvs, sa fie salariu minim ca sa nu mai fie prea mic?
Păi am spus, aliniat la nivelul minim real al muncitorilor necalificați. Aproximez că e cam 800 de lei net (1400 de lei total), dar se poate calcula mai riguros.
@Lucian
In momentul cand am decis ca societate ca avem suntem de acord cu un salariu minim tot in acel moment trebuie sa acceptam ca niciun nivel nu va fi prea mic pentru o anumite grupuri din societate. Salariul minim nu va scadea niciodata ci va creste tot timpul.
“Sclavagismul” corporatist de care ne este frica si care ne face sa acceptam un salriu minim, pe langa alte interventii ale statului, poate fi controlat prin instutii ale statului puternice. Tarile dezovalte au institutii puternice.
1400 lei salariu brut…
Nivelul asta de salarizare nu se practica in industrii cum ar fi industria mobilei (toata industria lemnului de fapt), in confectii si incaltaminte, in comert, in agricultura (si lista poate continua), plus intr-o serie de domenii in care preturile sunt reglementate (gen salubritate), dar aici e mai simplu pentru ca orice crestere de costuri se poate transfera integral in preturi. Si nici nu se poate obtine un nivel de productivitate care sa poata asigura plata acestor salarii (cu sau fara reducerea taxarii muncii). Ce facem cu aceste domenii, renunta Romania complet la ele?
@Claudiu Minea
Nu am zis 1400 salariu “brut”, ci salariu total.
Asta înseamnă sub 1100 lei salariu “brut”
Adică 800 net.
@florincitu
De acord că de multe ori e bine să refuzi un instrument pe care nu ştii sigur că îl vei putea controla mai târziu. Dar România nu e chiar în situaţia asta – salariul minim există deja.
Nici nu cred că simpla mărire a lui merită hazardul. Dar, dacă poate fi un instrument ajutător într-un mecanism de reducere substanţială a taxării muncii… încep să gândesc în termenii răului cel mai mic.
Lucian: ce inseamna salariu total si care e diferenta fata de salariu brut?
@Claudiu Minea
Salariul total înseamnă ce scoate angajatorul din buzunar.
Salariul “brut” este un artefact contabil, o valoare intermediară irelevantă care trebuie calculată doar din cauza modului încârligat în care birocrația fiscală înțelege să stabilească taxele.
Sau, în limbajul lor, “salariul brut nu include impozitele datorate de angajator”
Lucian: ok, acum putem vorbi aceeasi limba… 🙂
Un cost total de 1400 lei inseamna, la nivelul actual al contributiilor angajator, un salariu brut de circa 1100 lei. Fata de nivelul actual (700 lei), inseamna o crestere de 57%. Ma indoiesc ca va putea vreo firma sa suporte integral aceasta crestere din productivitate si/sau diminuare de profit.
Pentru domeniile pe care le-am mentionat mai sus, aceasta crestere va insemna o reducere semnificativa de activitate (80% sau peste). Prin urmare, revin cu aceeasi intrebare:renunta complet Romania la aceste domenii?
@Lucian si Claudiu
Contabil putem gasi foarte multe combinatii CAS/salariu minim care sa arate in prima faza ca efectul este neturu sau chair benefic. Din pacate economiile nu traiesc doar o perioada. In perioada doi actorii pietei se vor ajusta la noile conditii. atata timp cat salariul minim reprezinta un cost pentru o companie efectul final va fi unul negativ pentru productie, preturi si cei care sunt in competitie pentru locuri de munca platite cu acest salariu.
Nu exista un nivel optim al unui pret impus de stat care sa creasca bunastarea societatii. Intodeauna va exista o categorie care o sa fie defavorizata ca urmare a interventiei statului intr-o piata.Poate nu este evident imediat dar in timp efectele devin vizibile.
@all
Nu e nimic rau cu a mari salarul minim atata timp cat maresti saptamana de munca la 6 zile sau 7. In majoritatea domeniilor, o astfel de marire de ore de munca ar creste si productivitatea angajatilor.
Si in situatia actuala, oamenii care muncesc doar 5 zile si nu sunt multumiti cu rezultatele lor financiare, ar trebui pur si simplu sa munceasca si sambata si duminica.
@Claudiu Minea
“Ma indoiesc ca va putea vreo firma sa suporte integral aceasta crestere din productivitate si/sau diminuare de profit.”
Păi nu o va suporta, pentru că această creștere nu există decât scriptic. În realitate, salariul minim este deja mai sus, asta tot spun.
Da, va trebui să mărească real salariul femeii de serviciu și al portarului (care chiar lucrează pe banii ăștia), dar asta nu grevează bugetul de salarii cu 57%, ci cu 0,57%.
Într-adevăr, cresc substanțial impozitele datorate, pentru cazurile când diferența se dădea “în plic”. Însă ideea ar fi ca ce iei pe o parte (taxe totale mai mari din salariile minime) să dai înapoi pe alta (prin reducerea generală a impozitării muncii).
Fără ultima parte, sunt de acord că doar mărirea salariului minim nu prea are rost.
@Florin
“Nu exista un nivel optim al unui pret impus de stat care sa creasca bunastarea societatii. Intodeauna va exista o categorie care o sa fie defavorizata ca urmare a interventiei statului intr-o piata.Poate nu este evident imediat dar in timp efectele devin vizibile.”
De acord cu asta.
Însă nu suntem într-un moment T0, când am fi putut spune “hai să refuzăm intervențiile statului în economie, care nu vor provoca decât rele pe termen lung”, ci în momentul Tn, când singura opțiune realistă rămasă este “hai să vedem cum reașezăm toate prostiile făcute până acum, ca să mai atenuăm din efecte”.
Lucian: diavolul se ascunde in detalii…
Prin urmare, cat anume crestere a salariului minim, cat anume reducere de taxare a muncii.
Pe de alta parte, afirmatia implicita ca toti salariatii care au sub 1100 lei/luna primesc diferenta pana la 1100 lei/luna in plic este exagerata. Eu va repet ca sunt ramuri economice care nu suporta salariu minim de 1100 lei/luna. Un salariu minim de 1100 lei/luna va impinge si restul salariilor in sus, ca altfel dispare motivatia muncii in interiorul unei firme.
Daca nu mai avem nevoie de ele, trebuie sa o spune explicit, nu sa ne ascundem dupa argumentul ca nu ne pasa.
In sfarsit, mai trebuie discutat si de salariile din sectorul bugetar, ca presupun ca si acestea ar trebui marite pana la nivelul minim de 1100 lei. Aceasta crestere cum o finantam? Pentru ca, de data asta, e o crestere reala, nu o eventuala transformare din “gri” in alb”…
De pe la 1894 de când a fost introdus pentru prima dată, s-au scris biblioteci intregi de lucrări ştiinţifice pe tema salariului minim şi tot atâtea studii aplicate. Deşi rezultatele sunt contradictorii toate sunt bine fundamentate ştiinţific şi pertinente. Studiul discutat aici nu face excepţie.
Dacă creşterea, scăderea sau “abolirea” salariului minim, ar fi unicul element variabil în economie, demersurile amintite mai sus ar fi şi utile. În realitate, în cazul salariului minim, ne aflăm în prezenţa unui parametru care este în acelaşi timp şi cauză şi efect, iar relaţiile pe care le are cu alte instituţii economice sunt multiple şi complexe.
Problema cu adevărat importantă, pentru care economişti de talia domnului Liviu Voinea ar putea oferi soluţii, este aceea a drumului şi cadenţei pe care trebuie să le parcurgă societatea şi economia românească, pentru a ajunge din urmă statele membre UE, de la nivelul actual de 162 de euro (salariul minim din România) la 1.801 euro (salariul minim din Luxemburg). Dacă nu sunt soluţii, sau momentul realizării acestora depăşeşte durata prognozată a vieţii pe Terra, putem să ne resemnăm în postura suporterului care înjură la meci, sau să oferim celor aflaţi la “momentul desprinderii de cuib” subiecte de reflecţie.
De pe scaunul meu de la tribuna B, îmi dau şi eu cu părerea:
– menţinerea nivelului actual al salariului minim;
– restituirea nivelului drepturilor salariale naţionalizate de la bugetari;
– ridicarea nivelurilor minime de la care se aplică impozitul de 16%;
– introducerea unor măsuri fiscale eficiente de combatere a “salariului în plic” şi a “muncii la gri” (muncă suplimentară neplătită, activităţi de prestări de servicii nedeclarate, persoane fizice autorizate şi societăţi comerciale cu unic beneficiar);
– introducerea unei taxări a ridicării sumelor de bani cash şi a plăţilor în numerar;
– impozitarea terenurilor agricole.
Era sa uit.
Salariul minim în România s-a diminuat prin dispariţia contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional şi cel putin pentru moment (de un an) şi a celor pe sectoare de activitate (aceste conventii colective obligatorii stabileau niveluri minime smai mari pentru muncitorii calificaţi şi posturile pentru studii superioare).
Cea mai mică remuneraţie permisă de lege în România (nu ştiu cât de constituţional şi în acord cu convenţiile ILO), se situează sub salariul minim stabilit prin HG şi este de 340 lei pentru zilieri (2lei X 170 zile lucrătoare/lună).
Eu cred ca nici nu ar trebui sa existe salariu minim pe economie .
” “Sclavagismul” corporatist de care ne este frica si care ne face sa acceptam un salriu minim, pe langa alte interventii ale statului, poate fi controlat prin instutii ale statului puternice. Tarile dezovalte au institutii puternice. ”
Asta e posibil doar intr-un sistem capitalist (stat minimal, fara baca centrala, fara suprareglementari) neinterventionist pentru ca daca statul joaca un rol important, in timp, marile corporatii isi cumpara infulenta politica temporara sau permanenta si atunci se transforma in fascism toata povestea.
Uitati-va cum azi marile banci (cele cu trilioane de dolari active) NU MAI POT DA FALIMENT, le este practic interzis, plus ca statele le hranesc indirect cu foarte foarte multi bani publici ceea ce e o violare fara precedent a regulilor.
Eu invatasem la scoala ca o banca e o afacere, or acum vad ca bancherii sunt trimisii lui Dumnezeu pe Pamint.
Exemplul cu TVA-ul care duce la cresterea preturilor in cazul carburantilor si al sectorului financiar bancar sufera exact de faptul ca acestea reprezinta mai degraba monopoluri sau cel putin o pozitie de forta pe piata.
Cresterea salariului minim pe economie ar trebui mai degraba sa arate o cale catre cresterea productivitatii companiilor romanesti pe de o parte si al calitatii ofertei pe de alta parte din partea fortei de munca.
O companie de confectii care se multumeste sa produca in lohn pentru brandurile occidentale trebuie sa evolueze sau sa dispara: din punctul de vedere al costurilor salariale oricum sunt puternic concurate de tarile asiatice cu care nu pot concura. Singura directie este ca ele sa devina creative si inovative: sa ofere propriile produse (design propriu) pastrand calitatea cu care sunt obisnuiti sa lucreze pentru partenerii lor actuali din strainatate.
Acelasi principiu este general valabil pentru intreaga economie romaneasca: cresterea de productivitate nu inseamna strict un numar mai mare de produse pe cap de angajat, ci o valoare adaugata mai mare. Intreaga economie trebuie sa devina inovativa si creatoare, astfel incat produsele romanesti sa aiba o valoare adaugata tot mai mare.
Dupa cum preturile in crestere la energie si carburanti forteaza pana la urma companiile sa fie mai productive, acelasi lucru trebuie sa fie valabil si in ceea ce priveste forta de munca.
In urma cu 15 ani pretul benzinei era de 10-15 centi/litru, in timp ce acum este de peste 1 euro. Companiile nu au falimentat datorita cresterii acestor costuri, ci pur si simplu au reusit sa acopere prin productivitate aceasta crestere dramatica.
Graficul cu pretul fortei de munca si al ocuparii este simplist. Acelasi grafic este oferit de arhitecti cand justifica investitiile mari in constructii prin costuri mai mici de exploatare.
O politica coerenta, pe termen lung de crestere a salariului minim intr-un ritm previzibil (dar politic) care sa duca in 8-10 ani salariul minim spre 500 Euro, de exemplu, ar da exact acest exemplu de care vorbeam mai sus.
Investitiile care s-ar face ar trebui sa tina cont intotdeauna de un cost in crestere al fortei de munca, precum si de o piata tot mai mare pentru produse si servicii destinate clasei de mijloc. Iar un salariu minim de 500 de Euro oricum ar fi jumatate din cel european.
@Octavian
Preturile la energie si carburanti nu cresc pentru ca sunt impuse de stat. Cresc pentru ca sunt mai multe masini si consumatori, de exemplu. Bineinteles poti sa spui ca mai sunt si cazuri in care cresc pentru ca oferta a scazut datorita, sa zicem, unui razboi in zona de extractie a petrolului.
Cresterea salariului minim nu este nici rezultatul unei cereri mai mari de forta de munca dar nici al scaderii subite a fortei de munca. Este un pret impus de stat care distorsioneaza o piata si asa ineficienta din cauza multimii de taxe la care este supusa.
Efectul este cel din primul grafic.
Nu am zis ca statul creste preturile la energie si carburanti, ci ca istoric, valoarea lor joasa nu a insemnat un plus de competivitate, ci risipirea acestor potentiale avantaje.
Sincer mi se pare normal ca piata sa stabileasca preturile. Dar in conditiile in care pretul carburantului este relativ egal in intreaga Europa, faptul ca un zidar este brusc mai bine platit atunci cand intre el si Romania este granita vestgermana, nu prea mai seamana a efect simplu cerere si oferta.
Piata (foarte) libera este un avantaj, dar in acelasi timp este de la sine inteles ca oamenii au nevoie de servicii pe care numai statul le poate sustine la un nivel minimal cum ar fi drumuri, scoli, spitale. Cu alte cuvinte, nivelul societatii este atat de ridicat incat fara un stat care sa ajute economia cu infrastructura si servicii pur si simplu nu am putea discuta de o economie in sensul in care vorbim acum.
Asadar daca acceptam interventia statului prin taxe si impozite contra serviciilor sale (bune -rele), daca acceptam ideea unui sistem de pensii, a legislatiei muncii samd, nu vad de ce nu am accepta si faptul ca statul poate sa stabileasca un standard al decentei in piata muncii.
Ce vroiam sa spun este ca odata nu inteleg liberalismul prin “fiecare pentru el” si doi ca statul prin conceptul de salariu minim pur si simplu poate imprima o directie economiei.
Se accepta ca impozitele incurajeaza sau descurajeaza activitatea economica. Singurul lucru pe care il sustineam este ca un tel reprezentat de un salariu minim relativ ridicat (public, cu un program clar) poate si ar trebui sa insemne un indemn catre cresterea productivitatii si creativitatii in economia adevarata.
@Octavian
“faptul ca un zidar este brusc mai bine platit atunci cand intre el si Romania este granita vestgermana, nu prea mai seamana a efect simplu cerere si oferta.”
Si in cazul asta e vorba tot de cerere si oferta. Ai o cerere de servicii de zidarie venita de la niste nemti bogati. Acesti nemti bogati sunt dispusi sa plateasca mai multi bani(dpdv al puterii de cumparare) pt. aceeasi munca oferita si in Romania.
Sa zicem ca oferta de zidarie are aceeasi calitate in ambele tari. Insa, cererea e diferita. De aici vine si diferenta de plata. Nemtii respectivi au nevoie de un zidar la ei in tara. Pe ei nu ii intereseaza cat de buni zidari sunt romanii in tara lor. Pt. ca ii desparte 2000 km. Din punctul lor de vedere, zidarii din Romania nu merita nici un euro pt. ca nu pot sa ofere servicii de zidarie de la mii de km distanta.
“oamenii au nevoie de servicii pe care numai statul le poate sustine la un nivel minimal cum ar fi drumuri, scoli, spitale”
Scoli – vrei sa zici piata nu poate sa ofere servicii mai bune directionate direct catre cerintele pietei fortei de munca sau catre cerintele studentilor? Piata poate face lucrul asta mult mai eficient. Cum? De ex, majoritatea cursurilor pot fi predate si pe Internet.
Spitale – exista deja spitale in Romania private care din cate am inteles sunt mai ieftine decat cele de stat pt. servicii similare(ca costuri totale)
drumuri – situatia e mai complexa, insa exista si variante private. Obstacolul cel mai mare la privat e data de cumpararea pamanturilor pe care se vor construi drumurile.
“daca acceptam ideea unui sistem de pensii, a legislatiei muncii samd, nu vad de ce nu am accepta si faptul ca statul poate sa stabileasca un standard al decentei in piata muncii.”
Pt. ca cu fiecare compromis, acceptat, pe care il facem statului cu atat devenim din ce in ce mai dependenti de stat. Iar statul e un hot parazit.
“Singurul lucru pe care il sustineam este ca un tel reprezentat de un salariu minim relativ ridicat (public, cu un program clar) poate si ar trebui sa insemne un indemn catre cresterea productivitatii si creativitatii in economia adevarata.”
O marire de salariu nu influenteaza creativitatea. Este o carte “Drive” care explica motivatiile oamenilor mai in detaliu.
La asta cu zidarii sunteti in curtea mea. Constructiile costa aproximativ la fel, atat in Romania, cat si in Germania, daca nu sunt cumva mai scumpe la noi (datorita riscului seismic mai mare, ceea ce inseamna structuri mai performante, materiale si manopera mai multa).
Prin productivitate mai mare ca urmare a unor salarii mai mari nu inteleg ca acel angajat munceste brusc mai bine. Nu la motivatie ma refeream, ci la eficienta manageriala a companiei care plateste acele salarii.
Eu cel putin nu vad productivitatea ca un efect al motivatiei salariatilor, ci a performantei companiei in sine. Sunt convins ca productivitatea din uzinele Ford din Romania este comparabila cu cea a altor uzine din orice tara. Nokia in Romania avea o cifra de afaceri de peste un miliard de euro cu 12.000 de angajati. Un Big Mac costa cam la fel in intreaga lume.
Sunt de acord ca un spital privat poate sa fie mai eficient economic asigurand un nivel mai bun al serviciilor. Insa, din nou, lipsa de eficienta nu cred ca este un atribut care tine de forma de proprietate aici, ci de sistem. In sistemul medical de stat platile sunt prea putin legate de procedurile medicale efectuate, ele axandu-se pe numarul zile de spitalizare (pe vremuri pe numarul de paturi). Intr-un asemenea sistem eficienta cu care fondurile sunt cheltuite este greu de evidentiat, pentru ca nu sunt vandute servicii, ci zile de cazare. In privinta scolilor as avea comentarii similare. Nivelul calitativ extrem de variat este pe de o parte si a lipsei de comunicare cu mediul economic. Pe de alta parte, nu as vrea sa fiu pe mana unui chirurg care a facut cursuri pe internet. De asemenea, daca am trai intr-o tara cu 50% analfabetism si discutiile noastre ar arata cu totul altfel. In Romania, pana la urma, invatamantul privat are un nivel si mai slab decat cel de stat.
Nu as vrea sa intru intr-o discutie legata de rolul statului. Faptul ca administratia publica este proasta nu este un argument pentru dizolvarea ei, ci pentru controlul ei mai bun.
Punctul meu de vedere este cel al unui (mic) om de afaceri: un nivel mai ridicat de salarizare insemna din punctul meu de vedere o responsabilitate in plus in a-mi mari competivitatea. Singura solutie pe care o vad in a fi mai competitiv este aceea de a fi mai creativ, de a avea produse sau servicii cu o valoare adaugata cat mai mare.
De asta am dat exemplul fabricilor de confectii in lohn: acestea au angajati care lucreaza suficient de bine, in schimb valoarea lor adaugata este foarte mica. Cea mai mare parte din aceasta este data de designul realizat de compania partenera. In cazul lor, ar trebui sa faca eforturi in a avea propriile linii de confectii, cu propriul design. Aceste companii ar fi astfel in masura sa ofere produse de buna calitate, creatie proprie, sustinand un nivel mai bun de salarizare. In timp pot deveni adevarate branduri. Acelasi lucru este valabil si pentru fabricile de mobila. IKEA a vandut 40 de milioane de rafturi Billy in 30 de ani. Acei suedezi au creat un produs care a avut vanzari de peste un miliard de euro. Aceasta inseamna productivitate: design performant care permite si costuri reduse de productie ce poate oferi un profit extraordinar, cu salarii mai mult decat decente.
Este absolut imperios necesar ca decartul dintre noi si occidentali sa fie micsorat pe cat posibil. Asta inseamna ca trebuie sa fim competitivi si sa traim decent. Ce vroiam sa spun este ca o abordare mixta poate ca nu este atat de gresita pe cat ar parea la prima vedere. Asta cu atat mai mult cu cat cele mai avansate natiuni europene au o intelegere destul de socialista a rolului statului in societate.
@Octavian
Salariul minim ii protejeaza pe cei care au deja un loc de munca. Problema apare pentru cei care cauta un loc de munca si care din disperare doresc sa lucreze si la un salariu mai mic decat cel minim. Salariul minim are un efect nociv pentru cele mai neajutorate clase sociale, personalul necalificat si tinerii care abia intra in forta de munca.
Un angajator care are angajati pe care ii plateste cu salariul minim si care va fii fortat de stat sa plateasca un salariu mai mare are in fata o problema: angajatii vor muncii mai mult si astfel vor creste productivitatea care in continuare va mentine marja de profit ori trebuie sa dea afara din ei pentru a mentine marja de profit. Obiectivul final al unui angajator este profitul, cel al unui angajat este un salariu mai mare. Aceste obiective daca nu sunt vazute prin prisma productivitatii vor intra in conflict.
Experienta arata ca de cele mai multe ori angajatul nu va creste productivitatea dupa ce a crescut salariul.
Sa presupunem ca o face si angajatorul este multumit. Problema ramane pentru cei care nu au un loc de munca si vor sa lucreze iar salariul minim nu le permite. De aceea salariul minim duce la cresterea somajului in special in randul tinerilor si al muncitorilor necalificati.
@Octavian
“Constructiile costa aproximativ la fel, atat in Romania, cat si in Germania, daca nu sunt cumva mai scumpe la noi”
Noi vorbeam despre salariile zidarilor, nu despre costul ziditului.
“Pe de alta parte, nu as vrea sa fiu pe mana unui chirurg care a facut cursuri pe internet.”
Cele teoretice poate sa le faca si pe Internet. Ca citeste niste notiuni dintr-o carte sau de pe net tot una e. Insa da, in cazul chirurgilor trebuie sa exista si practica.
Insa in cazul asta iei exceptia de la regula, nu regula generala. Ca ideea generala, sa predai subiectele teoretice pe internet, e o idee buna in vasta majoritate a cazurilor.
“In Romania, pana la urma, invatamantul privat are un nivel si mai slab decat cel de stat.”
Si cele de stat si cele de la privat, sunt acum masinarii de diplome. Daca invatamantul ar fi pur si simplu o oferta de cursuri iar companiile ar valida cursurile respective si ar zice ca angajeaza pe cei care au absolvite cursurile respective, atunci mediul privat ar fi mult mai eficient in a crea servicii de calitate.
Si din cate stiu, Spiru Haret e o firma de partid. Si in plus, universitatile private au o metodologie pe care trebuie sa urmeze. Nu pot sa creeze cursuri in functie de cerintele din mediul privat.
“Asta cu atat mai mult cu cat cele mai avansate natiuni europene au o intelegere destul de socialista a rolului statului in societate.”
Daca au o intelegere atat de buna, atunci cum iti explici ca sunt practic in faliment?
@ Florin: Multumesc ca nu ne-ai dat afara, noi cu certurile noastre!
Pe marginea unui sant 5 muncitori se uita la al saselea care sapa. Ei primesc fiecare cate 680 de lei lunar.
Daca ar fi platiti cu 2000 de lei lunar, angajatorul lor ar trimite numai doi, amandoi ar da cu tarnacopul si ar face si treaba de doua ori mai repede.
In primul caz costurile salariale sunt de 4080 de lei, in al doilea caz ar fi de 4000 de lei lunar, cu observatia ca de fapt le-ar lua mai putin timp decat pana acum.
Conform argumentelor tale, cei doi trimis sa sape cu 2000 de lei lunar ar lucra nu ca ar fi foarte multumiti de banii cu care se duce acasa, ci ca ceilalti 4 (de care nu mai am nevoie) ar fi oricand dispusi sa sape constiinciosi pentru ca acum sunt someri.
Daca cineva sustine ca nu i-a vazut acum pe cei sase muncitori din primul exemplu, il voi acuza de reavointa.
Daca eu sunt acum un angajator care se complace in a avea pe santier sase muncitori din care 5 nu fac nimic, perspectiva unui salariu minim de 2000 de lei peste 3-5 ani ma va face sa imi reorganizez activitatea. Sau sa dau faliment si sa permit competitorului meu care este suficient de bine organizat sa supravietuiasca in aceste conditii.
In prezent romanii nu pleaca in Occident la munca din cauza somajului (care este mic) ci din cauza salariilor indecent de mici. Cu un salariu minim mai mare vor continua sa plece din cauza somajului, nu a platii. Decizia de a pleca insa va fi luata mai greu, mentinand presiunea pe cei angajati prin frica de a-si pierde locul de munca platit la un nivel decent.
Pana acum am tot comentat in acest sens pentru ca nu mi se pare ca un dezavantaj aparent nu se poate transforma intr-un imbold de a deveni mai performanti.
Forta de munca din Romania este una relativ decent educata (probabil cel mai important atu), in care atitudinea afat de munca poate fi schimbata prin presiunea somajului.
In aceasta hora suntem toti: angajatori si angajati, privati si functionari. Economia per ansamblu are un deficit de performanta si i se prezerva pe cat posibil o zona de confort la care nu ar avea dreptul, care ii dauneaza.
In aceeasi zona de confort aparent sunt tinuti si angajatii, mentinandu-se un somaj mic, un curs valutar fara legatura cu economia si legi ale muncii care descurajeaza concedierile.
In acelasi timp dividendele sunt impozitate cu 32% in timp ce salariile sunt impozitate cu peste 80%.
Acest mediu permite niveluri deplorabile de competivitate si creativitate, stimuland tunurile in pofida muncii si a design-ului mentinand o forta de munca apatica si pe buza saraciei, antreprenorii fiind afectati de concurenta neloiala a evazionistilor si a celor cu afaceri cu statul (mult profit, putina munca).
@Adrian: In aceste conditii este normal ca educatia si sanatatea sa fie subfinantate si neperformante.
In rest sunt de acord cu amandoi: piata libera trebuie sa stabileasca cine si la ce pret vinde.
Domnule Citu
Va scriam ieri seara pe fb. ca e imposibila o reducere a CAS deoarece sistemul de pensi e in deficit si acesta va creste inevitabil prin indexarea pensilor ? Va scriam . 🙂
Azi avem confirmarea oficiala :
“Reducerea CAS nu e bugetata pe 2014, ea face parte dintr-un pachet care presupune largirea bazei si alte masuri”
E declaratia publica a doamnei Andrea Schaechter, sefa misiunii FMI pentru Romania. 🙂
Știu că vin cam târziu cu comentariul, dar:
În SUA nivelul de impozitare este mic, mai mic decât în Europa, mult mai mic decât în Romania. Asta „ieftinește” forța de muncă, de unde un șomaj mai mare.
Pentru România și poate pentru orice țară în curs de dezvoltare: Cred că o politică coerentă, pe termen lung, a unui salariu minim care să crească ar putea să stabilească și un trend în economie, anume acela de a nu mai miza pe afaceri cu valoare adăugată mică, pentru că în fond asta înseamnă salariul minim – un consum de forță de muncă slab calificată.
Știu că Florin și cei mai mulți dintre cei care comentează sunt adepții unei piețe care reglează singură orice, însă, peste tot în lume, bunăstarea s-a obținut și prin politică și/sau prin acțiune sindicală.
Când vorbește prostimea despre direcția de țară, spre ce ne îndreptăm, răspunsul cred că ar putea să vină și să dea rezultate și prin acest tip de intervenție: Statul descurajează activitățile economice bazate pe muncă slab calificată și neproductivă, scumpind această muncă.