Austeritatea in zona euro nu se vede in cheltuielile publice

Pentru a justifica o relaxare monetara in perioada urmatoarea si amanarea reformelor, zona euro foloseste ca argument: programul de austeritate implementat pana acum nu a functionat.

Care austeritate? Graficul de mai jos arata diferenta intre cheltuielile guvernamentale ca procent din PIB intre anii 2012-2008. In toate cazurile astazi guvernele din zona euro cheltuiesc mai mult decat in 2008 ca procent din PIB, un PIB mai mic de cele mai multe ori.

De fapt ce observam in zona euro este o reteta foarte veche: politica monetara trebuie sa “ascunda” prin cresterea masei monetare cheltuiala ineficienta a banului public.

austeritatenot

12 thoughts on “Austeritatea in zona euro nu se vede in cheltuielile publice

  1. Este o medie a cheltuielilor pe cei 4 ani având ca punct de referință 2007 sau … ? Da, au crescut ca pondere în PIB dar in valori absolute cheltuielile bugetare au cunoscut un regres ( mai mult sau mai puțin accentuat =))
    Deși nu suntem în zona euro, cred că pe toată lumea ar fi interesată de o comparație a evoluției României cu restul Uniunii

  2. Deci daca sa zicem economia Greciei s-a contractat cu 20% si statul si-a redus cheltuielile numai cu 19,5% se chema ca nu e austeritate?
    Pai daca nu ma insel fix “concursul” asta cu cine economiseste mai mult intre privat si stat este cel care sufoca economia. Si cum sectorul privat parca prefera sa imprumute anumite state (uneori chiar in pierdere), decat sa faca investitii si sa angajeze oameni, chiar nu inteleg obsesia pe care o au unii cu cheltuirea ineficienta a banului public. (chiar si in Romania unde de exemplu fondurile de pensii private prefera sa imprumunte 75% din banii pe care-i aduna statului, decat sa-i investeasca in economie)

    1. @Christi

      Grecia, cheltuielile publice au scazut cu 15% si alturi de Irlanda unde au scazut cu 6% sunt singurele exemple. Ce nu ne spuneti este cu cat au crescut cheltuielile publice in Grecia de exemplu de la intrarea in zona euro si pana la criza.

      Este adevarat ca in unele tari , PIB-ul nominal a scazut. Dar de ce este normal ca sectorul privat sa se ajusteze si statul sa acapareze o bucata mai mare din acest PIB mai mic?

      Sectorul privat nu prefera sa imprumute statul. Este vorba de sistemul financiar bancar un prieten al statului. Statul l-a tinut in viata si sistemul ii plateste favoarea. Bineinteles, nimeni nu mai vorbeste de comeptitie, de ineteresul consumatorului, sau al celor care platesc taxe.

      Obsesia mea cu ineficienta cheltuielilor publice, nu stiu despre altii, vine din experienta mea cu serviciile publice( sanatate,justitie,invatamant, politie, infrastructura, etc) Dar nimeni nu-i opresete pe cei care au incredere in modul cum cheltuieste statul banii sa doneze o mare parte din venit statului.

      O sa revin cu o analliza mai ampla “De ce nu creste economia Romaniei” unde am sa raspund si la comentariul dumneavoastra din paranteza.

      1. Daca Grecia a dat din o extrema in alta nu inseamna ca consider vreuna din extreme buna. Oricum statele din Irlanda si Spania inainte de criza au fost printre cele mai disciplinate, dar se pare ca nu asta e problema.

        Nu vad de ce n-ar sustine statul o cerere agregata atunci cand sectorul privat se ajusteaza, cel putin atata timp cat statul ar avea capacitatea sa faca ajustarile mai tarziu (cand eventual isi revine sectorul privat). In Romania sau Grecia nu prea vad cum s-ar putea asta, la nivel de zona euro insa nu vad probleme majore. Sunt de acord ca sustinerea poate veni din taxe mai mici, dar nu taxele au explodat in 2008/2009 ci s-au prabusit vanzari, comenzi si investitii. (de altfel daca scade PIB-ul si creste somajul cheltuielile statului cresc in mod firesc fata de nivelul initial al PIB-ului)

        Sectorul financiar bancar este in relatii atat de bune cu state gen Germania, SUA, Elvetia, etc. incat prefera sa piarda bani imprumutand statele cu pricina, decat sa crediteze afaceri in sectorul privat?

      2. @Christi
        Numai ca statul nu sustine cererea agregata – asta ar insemna sa creasca investitiile si sa taie din subventii de exmplu (bailout). Dar daca statul vrea sa sustina cererea agregata poate oricand sa reduca taxele. Este cel mai usor mod de a lasa bani in buzunarul consumatorului – daca cum spuneti cauza a fost scaderea vanzarilor.Numai ca statul ne spune ca “el” stie mai bine sa cheltuiasca banii si sa “stimuleze” cererea agregata. In 2011 taxele au crescut, tocmai in tarile unde nu era nevoie de asemenea socuri.

        Sectorul financiar bancar nu pierde bani: se finanteaza la 0 si imprumuta la 0.25%. Si oricum investitiile in oblligatiuni sunt mult mai lichide decat orice investitie in sectorul privat. dar dupa cum am spus despre asta mai tarziu.

        Ce incerc eu sa spun este ca zona euro ne spune ca economia nu creste pentru ca am avut o perioada de politci de austeriate. Datele nu sustin aceasta concluzie. Trebuie sa cautam in alta parte motivele pentru care zona euro nu creste si nu trebuie sa amanama reformele din zona euro.

      3. @florincitu

        Nu sunt sigur daca intelegem acelasi lucru prin austeritate, sau poate inghit eu prea usor termenul in functie de ce se aplica sub numele de politica de austeritate. Din cate inteleg ceea ce se urmareste sunt taieri de cheltuieli (eventual combinate cu cresteri de taxe) cu tinta de a echilibra deficite si de a reduce datorii publice, rezultatul dorit fiind cresterea increderii in economie si revenirea investitilor. Tot ce s-a intamplat pana acuma in zona euro au fost taierile de cheltuieli si cresterea de taxe, insa deficitele si datoriile nu s-au ajustat cum s-a dorit, pentru ca taierile au lovit economia cu totul, deci inclusiv investitorii, dar pana una alta si veniturile statelor.

        Programe de stimulare au fost in 2009 (dar per total prea mici si implementate numai la nivel national), dar n-am mai auzit de mult vreun conducator de stat sa zica ceva de stimularea cererii (cu exceptia propunerii amortite a lui Hollande cu “pactul de crestere” care nu s-a concretizat in mai nimic). De altfel sunt de acord ca “cel mai usor mod de a lasa bani in buzunarul consumatorului” este sa reduci taxele, insa cei care au iesit din campul muncii au nevoie de altfel de ajutor, ceea ce inseamna (in conditile in care continua sa se piarda locuri de munca in domeniul privat) cheltuieli mai mari pentru stat. De altfel nu cred ca firme care deja stau pe saci de bani o sa-si creasca mult cheltuielile daca le scazi din taxe (vezi: http://www.mediafax.ro/economic/marile-companii-europene-s-au-pregatit-pentru-vremuri-grele-rezervele-acumulate-sunt-de-trei-ori-mai-mari-decat-acum-zece-ani-10598830), probabil similar cu bancile care ajung la un punct in care degeaba au dobanda cheie zero ca nu crediteaza in plus economia. In conditile acestea (somaj ridicat, companii si banci care-si tin rezerve exagerate) nu vad de ce o pondere mai mare a statului ar fi gresita, pentru ca sunt multe resurse nefolosite de sectorul privat (fata de perioada inainte de criza).

        Cred ca suntem de acord ca politica urmarita de stat ar trebuii sa puna in prim plan mersul economiei cu totul, nu statul sau bugetul lui in sine. Parerea mea este ca cei care se fixeaza acuma prea mult pe stat si se uita prea putin la economie sunt fix cei care cer (mai multa) austeritate.

      4. @Christi

        Cred ca avem aceeasi interpretare pentru austeritate. Ceea ce arat eu este ca nu au scazut cheltuielile publice. Da, statele au facut o redistribuire in interiorul cheltuielilor publice de la cheltieli cu salarii catre alte cheltuieli dar overall socul pentru economie a fost o crestere a cheltuielilor publice si datorie publica mai mare. Chiar si deficitele arata ca nu am avut parte de consolidare fiscala.

        Este adevarat ca taxele reduse nu-i ajuta pe cei care au iesit din campul muncii dar nici salarii mai mari la cei angajati nu ajuta de exemplu, sau cheltuieliu cu subventiile unor sectoare din economie falimentare. Reducerea taxelor cel putin ar trebui sa creasca solvabilitatea companiilor existente si sa creasca cererea celor care deja au un loc de munca. Pentru a-i readuce pe cei care nu au un serviciu in campul muncii ai nevoie de crestere economica si cresterea economica din punctul meu de vedere vina prin reducerea taxelor atunci cand esti in recesiune.

        Problema mea este ca in ultimii 5 ani s-a vandut ideea de austeritate dar zona euro nu a simitit asa ceva. Iar acum oprim reforma statului pentru ca “reforma” nu a functionat.

        Este totusi interesant cum reducerea cheltuielilor publice este vazuta ca un llucru negativ si folosim notiunea de austeritate iar sectorul privat se restructureaza ceea ce este un lucru pozitiv. Nu putem sa ne uitam la reducerea cheltuielilor publice ca la o restructure a statului? ce observam este ca niciodata nu este un moment bun pentru state sa se restructureez:importanta lor in economie creste si pe perioada de boom si in recesiune.

      5. @florincitu

        Parerea mea este ca puteti arata si efectul negativ pe care l-a avut scaderea cheltuielii publice. Sa zicem ca un stat care are o pondere in PIB de 50% scade cheltuielile cu 1% din PIB. In prima faza o sa scada si PIB-ul cu 1% dar in functie de cum reactionaza sectorul privat dupa sa zicem un an se pot intampla lucruri diferite:

        1. Sectorul privat creste atat cat sa acopere cei 1% drept pentru care dupa un an PIB-ul este tot acolo, dar cheltuielile statului sunt numai 49% din PIB. Poate si sa creasca mai mult sau mai putin in functie de situatie.

        2. Economia este intr-o stare atat de proasta incat cererea redusa pe partea statului se transmite catre o scadere si a sectorului privat. Drept pentru care dupa un an daca statul a scazut cheltuielile cu 1% in schimb economia s-a contractat cu sa zicem 2%, la sfarsit cei 49% din PIB-ul initial au o pondere tot de 50% din PIB-ul nou.

        Acelasi lucru se aplica si la datoria publica, daca scade economia mai mult decat economiseste statul, datoria fata de PIB creste. Recent a publicat FMI-ul un studiu din care pare sa reiasa ca la implementarea politicilor de austeritate s-a folosit un multiplicator prea mic, de unde si greselile la prognoze: http://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.aspx?sk=40200

        Si inca ceva, daca ne uitam la ceea ce strang statele din economie situatia arata putin altfel: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tec00021&plugin=1
        (cred cel putin, pentru ca datele sunt numai pana in 2011)

  3. Exemplul italian e elocvent pentru a intelege interesele in joc .
    Guvernul “tehnic” a domnului Monti a marit presiunea fiscala , Printre altele , marirea contributilor pentru pensi la PFA dar a introdus si impozitul pe locuinte , cladiri , terenuri . Doar din acest impozit (numit IMU) statul italian a incasat suplimentar 23,7 miliarde euro si in paralel au contractat noi datorii de stat pentru cifra de peste 80 miliarde euro . 🙂
    Angajatii statului au ramas aceiasi (numeric) , cheltuielile de functionare a statului (la toate nivelurile) au crescut lejer si salariile bugetarilor (inclusiv cele de 30.000 euro net /luna) au ramas aceleasi .
    Nu e credibila o politica care mentine privilegile in detrimentul sectorului privat care e in profunda criza .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s