Da. Codul fiscal este doar un reper. Nu produce deficite si nu supraincalzeste economia. Pentru a ajunge la astfel de rezultate este nevoie de politicieni si de bancheri centrali care urmaresc alte obiective pe langa stabilitatea preturilor.
In Romania, toata clasa politica sustine public un cod fiscal cu taxe mai mici. Numai ca atunci cand trebuie sa implementeze un cod fiscal cu taxe mai putine si mai mici apar probleme. Si ca sa nu para ca se opun doar asa de amorul artei opozantii folosesc tot felul de scuze cu priza la publicul larg.
“Bineinteles ca o reducere de taxe este de dorit dar nu oricum si nu in orice conditiie. Este nevoie de o analiza in detaliu de impact asupra sustenabilitatii bugetului (asta prinde foarte bine, se pare ca toata lumea moare de grija bugetului). O astfel de masura trebuie luata cu mare atentie. Este nevoie de prudenta. Nu ne permitem experimente in acest moment.”
Acesta este stilul. Este binecunoscut. Un stil care dezvaluie un adevar trist despre clasa politica si tehnocratii numiti politic. Nu au incredere in economia de piata. Nu au incredere in sectorul privat. Incearca mereu sa controleze, sa impuna, pentru ca din punctul lor de vedere ei stiu cel mai bine si nu vor decat se ne apere de “volatilitatea” economiei de piata. Anii de comunism inca isi fac simtita prezenta. Neincrederea in economia de piata domina deciziile de politica fiscala si monetara si reprezinta fundatia tuturor deciziilor de politica economica din ultimii 25 de ani. Si astazi acesti oameni cred ca pentru a reduce o taxa este nevoie sa cresti alta.
Recunosc, sunt maestrii in manipulare. Au reusit sa deturneze discutia despre codul fiscal transformand-o intr-o dezbatere despre sustenabilitatea bugetului si supraincalzirea economiei. Acest lucru se intampla desi codul fiscal reprezinta doar un punct de referinta in economie si nu exista o legatura directa intre cod si scenariile apocaliptice.
De fapt aceste doua scenarii sunt doar doua mituri foarte bine intretinute de propaganda. Sa le luam pe rand.
Politicienii si tehnocratii lor numiti lasa sa se inteleaga ca efectele codului fiscal apar in primul rand asupra bugetului. Dar nu este asa. Codul fiscal este folosit in egala masura de sectorul public si de sectorul privat. Atat sectorul public cat si sectorul privat iau decizii pe baza informatiilor pe care le ofera codul fiscal. Intercatiunea dintre cele doua sectoare care reactioaneaza relativ la codul fiscal o sa duca la efectul final in economie al schimbarilor de taxe si impozite.
De aceea o gandire simpla, liniara, contabila este gresita. Acest rationament nu ia in calcul complexitatea economiei. Este foarte posibil ca o reducere de TVA, de exemplu, sa insemne venturi din TVA mai mici pentru buget. In acelasi timp inseamna venituri mai mari pentru cei din sectorul privat. Si de aici povestea devine interesanta dar din pacate este ignorata total de propagandisti. Efectul unui cod fiscal cu taxe mai mici, si sper eu in viitor mai putine, se vede dupa ce sectorul privat decide ce sa faca cu veniturile mai mari ramase din reducerea de taxe. Decide sa consume, sa investeasca sau se economiseasca? Fiecare dintre aceste decizii este influentata de asteptarile pe care acesti oameni le au despre viitorul economiei. Un mediu economic in care sectorul privat vede o perspectiva pozitiva va duce la cresterea consumului in prima faza si pe urma la cresterea investitiilor. Desi nu este garantat este posibil ca scaderea veniturilor din reducerea de TVA sa fie compensata de cresterea veniturilor la buget pe alte canale.
Bineinteles ca un politician sau un tehnocrat numit ar putea in acest moment sa vina si sa ma atentioneze. Aha, te-am prins. Si daca veniturile la buget din alte canale nu reusesc sa compenseze ce se pierde din reducerea TVA? Asa ajungem la deficit, datorie publica si la buget nesustenabil.
Aici se vede clar greseala de logica a propagandistilor. Nu exista nicio relatie intre nivelul taxelor si sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice. Taxe mai mari nu garanteaza un buget echilibrat pe termen lung. Ce conteaza este ce se intampla cu cheltuielile publice (am scris aici cel mai recent). Iar decizia asupra cheltuielilor publice este intotdeauna una politica. Un politician va incerca mereu sa folosesca cheltuielile publice pentru a-si asigura continuitatea in guvern sau parlament. Decizia acestora nu depinde de nivelul taxelor. Din contra, am putea spune ca un nivel mai mare al taxelor ofera, cel putin teoretic, sume mai mari care sa fie distribuite discretionar.
Al doilea mit este acela care leaga relaxarea fiscala de supraincalzirea economiei. Si aici rationamentul este simplu, liniar si contabil. Scad taxele, cetatenii si firmele consuma (in scenariul acestora nimeni nu investeste) pana cand economia se supraincalzeste. O economie supraincalzita este o economie care foloseste toate resursele din economie. Cum toate resursele sunt folosite lupta pentru resurse face sa creasca pretul acestora si asa apare inflatia. Dar acest scenariu presupune ca nu cresc investitiile, nu creste productivitatea si mult mai tragic presupune o politica monetara prociclica. Cam multe presupuneri. Singura care pare credibila este cea referitoare la politica monetara care are tendinta in tari slab dezvoltate sa fie prociclica. Iar in cazul in care politica monetara este prociclica nu prea conteaza ce face politica fiscala pentru economia oricum o sa se supraincalzeasca. Supraincalzirea cu o politica fiscala relaxata, cu taxe mici in cazul nostru,este imposibila in cazul unei politici monetare anticicile pentru ca este nevoie de bani ca sa produci inflatie.
Stiu ca este greu sa ignoram galagia facuta de propagandisti. Mai ales atunci cand propagandistii au pe cartea de vizita numele unor institutii de stat. Din pacate si astazi ce spun oficialii acestei tari, chiar daca de multe ori spun ca vorbesc in nume personal, este luat ca litera de lege. O reducere de taxe necesara in tara cu cel mai asuprit sector privat din Europa este prezentata ca un pericol pentru sustenabilitatea bugetului sau ca o conditie necesara si suficienta pentru supraincalzire economiei. Doua mituri preluate fara niciun fel de filtru de majoritatea cetatenilor.
Ar trebui sa faceti un efort si sa-i ignorati. Ca sa va ajute amintiti-va cum aceleasi voci din sectorul public sau “privat” va spuneau in 2006, 2007,2008 ca pot sa tina sub control deficitul de cont curent sau cum o sa fim ocoliti de criza sau ca moneda natioanal nu se va deprecia niciodata si multe astfel de “estimari”. Ar trebui sa va ganditi ca un cod fiscal nu este altceva decat un reper atat pentru sectorul privat cat si pentru sectorul public. Ce conteaza pentru economie pe termen lung sunt deciziile luate pe baza informatiilor din codul fiscal de ambele sectoare, public si privat.
Totusi,exista o diferenta importanta. Pentru sectorul privat consumul, investitiile si economisirea depind foarte mult de nivelul taxelor. Pentru sectorul public decizia asupra cheltuielilor este politica si nu tine cont de nivelul taxelor. Astfel, cei care se opun unui cod fiscal cu taxe mai mici pentru ca afecteaza sustenabilitatea bugetului ar trebui sa ceara o transparenta mai mare a legii bugetului, sa atace cresterea de cheltuieli publice in special cu salariile si mai ales sa militeze pentru o politica monetara anticilca si neinterventionista. Pana vor face aceste lucruri mesajul lor ramane doar la nivel de propaganda.
Florin Citu 
mai bine ne-ati spune voi economistii de ce nu exista fonduri la casa de sanatate pentru banalele analize standard de sange, urina, scaun? De ce trebuie un pacient sa astepte 2-3 saptamani pentru aceste analize? Sa fie hotia din sistem? Sau poate bugetul e prea mic? Daca la actual nivel de taxe, nu poti face cu asigurarea de sanatate niste banale analize, ce va fi de la anul?
De ce nu vedem politia si jandarmeria plimbandu-se pe strazi? Intr-o tara in care tinerii violeaza in grupuri de cate 7, in care crimele si furturile sunt la ordinea zilei, oare bugetul politiei si al educatiei e prea mare? In alte tari, se face mai mult cu bani mai putini?
Asta ar trebui sa aflam de la voi.
Prima parte n-o discut, dar la a doua esti chiar penibil. Adica trebuie sa avem politisti si jandarmi sa acopere toate campurile si lanurile de porumb, sa nu fie violata o fatuca de la tara??? Singurul lucru care ar rezolva situatia asta e educatia.
Ce scrie Catu e perfect logic si rezonabil.
Mă tem de acest cod deoarece mă tem ca bugetele de investiții ai unor clienți vor fi reduse. Și așa au probleme cu cofinanțarea pe proiecte de cercetare…deci dacă statul va tăia și mai mult din investiții, care i câștigul final?
E imposibil de înțeles de ce adepții statului minimal insistă pe “investițiile” făcute de stat.
În sfârșit cineva care știe să pună ghilimele când folosește cuvinte care au un sens foarte discutabil!
O investiție făcută de o firmă privată este decisă și dimensionată strict după principii de rentabilitate economică.
„Investițiile” statului au de multe ori rolul de a consuma bugetul disponibil, fără rațiuni economice.
Stimate domn, clientii la care ma refer sunt companii private care aplica pe proiecte structurale (CCE – crestere compet ec) axa cercetare. Unul din clienti dezvolta materiale avansate pentru constructii (bitum, lianti, azbocimenti, etc) iar clientul lor este, ati ghicit, intre altii CNADR…
@marian androne
mariane , imi pare rau dar ti-ai luat-o de la un “socialist” si pe buna dreptate.
daca tot e ok investitia prin cnadnr de ce nu sunt ok orice alte interventii alte statului?
E cam greu sa ne strangem 1.000.000 sa ne facem o autostrada. 2000-3000 ar putea sa construiasca o scoala…
Eu cred ca si unele fonduri europene mai degraba disturba libera concurenta decat ajuta.
Statul ar putea insa sa ajute si incurajeze anumite investitii private. Nokia cu 2000-3000 de angajati producea un procent din PIB.
@Androne
Eh, dacă vorbim de proiecte structurale pentru ”dezvoltatorii” de materiale avansate, toată harneala libertariană cade în plan secundar. Când ne apropiem de sursele financiare din care se adapă libertarienii sălbatici, discuția devine… “complecsă”. 😀
Am citit codul fiscal în varianta existentă pe site-ul Mfinanțe (varianta din 11 iulie, deci probabil actualizată cu ultimele discuții) însă aș avea niște nelămuriri. Înțeleg beneficiile scăderii TVA-ului la 19%, eliminării taxei pe stâlp și altele. Impulsul pe care l-ar da agenților privați, și în genere, economiei, ar fi de neprețuit. O rara avis, la noi, în acest stat, condus, după cum bine comentați într-un articol recent, de politicieni cu interese.
Există însă o parte a publicului care insistă pe faptul că acest cod fiscal ascunde alte creșteri de taxe și impozite. Ca exemple s-au dat:
1. mână liberă administrațiilor locale (primăriilor) de a crește impozitele și taxele locale, dacă va fi nevoie
2. creșterea impozitului pe pământul nelucrat cu până la 500% (o idee mult iubită de fostul președinte)
3. introducerea unei noi taxe pe terenul de sub clădiri (care ar înlocui într-o manieră perversă taxa pe stâlp)
Eu nu am reușit să găsesc în codul fiscal aceste prevederi. Știți ceva de ele? Poate nu am lecturat eu bine codul. În principiu sunt și eu pentru scăderea taxelor, însă dacă le creștem subtil în alte locuri, nu știu dacă e cu adevărat un cod prietenos cu munca și capitalul. Nu cumva se pot anula efectele pozitive ale reducerii într-o direcție, cu cele negative ale impunerii în alte direcții? Mai ales că, din perspectivă metodologică știm că nu prea putem face comparații interpersonale de utilitate. Adică nu putem compara câștigul lui X din reducerea TVA cu pierderea lui Y din impozitul pe pârloagă.
Mulțumesc!
Andreas
@Andreas
Și dacă ar fi cum spui tu, tot ar conta. TVA se aplică pe Valoarea Adăugată, adică exact pe ceea ce este creativ și productiv într-o economie. O eventuală taxă pe „pârloagă” i-ar avantaja pe cei care lucrează pământul, deoarece proprietarii „pârloagelor” ar trebui să vândă sau să dea în arendă terenul în cauză.
@Octavian Ungureanu
Mulțumesc de răspuns. Sigur, și eu gândesc că în mod cert ar conta. Însă totuși dacă vine la pachet cu subterfugii fiscale de acest tip putem oare zice cu certitudine că e în favoarea celor creativi și productivi? Putem face doar judecăți contrafactuale, însă nu cunoaștem impactul efectiv al creșterii taxelor pentru nevinovații care hotărăsc că, o ‘pârloagă’ îi aduce un profit psihic mai mare.
Să ne înțelegem. Nelămurirea mea e pe cuantificare și pe teama de a nu fi cel mult un (-1 +1), nu pe oportunitatea măsurii ca atare. Aici sunt pentru, dar tind să fiu pentru numai în măsura în care se angajează la mai mult, respectiv a nu crește în alte părți și, bineînțeles, cuplat cu privatizări și reducerea cheltuielilor publice. Altfel, eventualul spor sau ‘spațiu fiscal’ de pe urma scăderii îl vor utiliza în buna tradiție românească pe proiecte publice inutile, deci care distorsionează atât diviziunea muncii cât și structura producției și a prețurilor.
Mulțumesc.
Nu cred să aibă probleme pentru că:
1. „Investițiile” din bugetul de stat/bugetele locale vor continua să fie tot mai mici pentru că ordonatorilor de credite le e frică de DNA și pur și simplu se vor abține să-i cheltuie.
2. Chiar și +1/-1 ar fi o măsură benefică dacă se impozitează mai puțin fluxul productiv/creativ, cel care creează plusvaloarea. Așa-i zicea Marx, nu?
3. Eu m-am căsătorit acum 12 ani și 2 zile. Sincer, aveam multe incertitudini, temeri și neliniști. Soția mea, la fel. Tot sincer, constat că este mult mai bine decât credeam că ar putea fi o căsnicie. Dar acesta este rezultatul angajamentului pe care ni l-am luat atunci. De atunci orice aș face, încerc să fac astfel încât să nu dăuneze căsniciei mele. Cu alte cuvinte am cam muncit să poată dura.
La fel este și în economie. Nu există certitudini și garanții. De aceea guvernele nu sunt conduse de economiști, ci de oameni politici. Probabil guvernul a luat hotărârea asta să le-o servească liberalilor. Și ce? Dacă se țin de ea e foarte bine.
Andreas, exista aceasta optiune in cod. A existat mereu. In trecut autoritatile locale aveau voie sa creasca annumite impozite cu dinamica inflatiei. Este adevarat acum se da mai multa libertate autoritatilor locale. Asta nu inseamna ca o sa creasca neaparat. Oricum, asteptam varianta finala a codului si pe urma discutam.
“Pentru sectorul privat consumul, investitiile si economisirea depind foarte mult de nivelul taxelor.”
Asta e teorie. Investitiile depind de incredere si nu neaparat in economia locala, iar consumul si economisirea de venituri. Plus birocratia si spagile si licitatiile masluite.
Probabil ca nu au incredere in economia de piata asa libera cum da bine pe hartie unde toata lumea face ce vrea si face profit din orice si merge treaba brici. Nici eu nu am si numai comunist nu pot fi acuzat c-as fi. Toate crizele tocmai din economiile astea de piata libera au venit. Sincer nici eu n-am incredere in mana invizibila atotputernica. Si problema nu e la noi neaparat. Degeaba reduci taxele dandu-ti singur o gaura la buget daca nu vine nimeni sa investeasca si nici tu ca guvern n-o faci. Abia au rezolvat-o cumva cu grecii, Europa e incerta inca. Euro la fel. Toate echilibrele sunt tinute fortat. Noi ne bazam pe cativa piloni care nu prea sunt la apogeu industria auto care merge cum merge (Ford mai ales) si petrolu care e la minime. Plus agricultura care e sinusoidala. Iar salariile bugetarilor adica profesori medici mai ales trebuie marite cumva pentru ca e dezastru in spitale si scoli din cauza ca pleaca toti. Toti aia buni. Macar putem profita de dobanzile mici.
BNR ce sa mai faca? Sa creasca dobanzile ca sa fie anti-ciclica? Scaderea inflatiei oricum nu e meritul ei deci trebuie sa mearga si ea cu trendul. Bine ca inca avem consum si nu neaparat pe credit ca inainte. Sigur politicienii sunt politicieni nu stiu cine ii asculta. Dar reducerea taxelor si impozitelor aiurea sau prea mult pe principiul if…then de pe hartie nu stiu cat bine face. Mai ales la noi.
imi lipsea un comentariu plin de sofisme 🙂 . Eu zic sa te uiti concret la date sa vezi cum a reactionat economia de fiecare data la reduceri de taxe. Sa te uiti la numar de ore lucrate, la investitii, la rata de taxare implicita etc. Daca poti sa gasesti iti recomand studiul meu din 2012″ Fiscal changes needed to promote growth in Romania” . Daca nu cu putin efort poti sa gasesti datele singur.
Referitor la BNR, inflatia nu arata ce face BNR ci arata ce a facut BNR.
Reducerea aia de taxe (cota unica) daca la aia te referi a fost luata intr-un context, in rest alte reduceri importante nu stiu sa mai fi fost in trecut (nu ma refer la cele recente) la noi deci nu stiu ce reactii extraordinare mi-au scapat.
Pana la urma e vorba de asumarea unui risc. Esti dispus sa risti sa dezechilibrezi o tara doar ca speri c-o sa fie bine si sa mai castigi alegerile o data sau nu?
Inflatia de acum nu arata ce a facut BNR, inflatia e cauza nu efectu, ce face BNR e doar o reactie la ce vine de afara. Toate preturile sunt la minime istorice inflatia e 0.
haha contextul e mereu problema la reduceri de taxe. nu reducerea de taxe produce dezechilibre. Cresterea de cheltuieli mai rapid decat creste PIB nominal. daca ai timp sunt mai multe analize pe blog sa te documentezi.
Pai daca inflatia este cauza nu efect de ce mai avem nevoie de politica monetara? de ce BNR estimeaza ca aduce infaltia la tinta etc etc. Inflatia este rezultatul politicii monetare, ca si PIB nominal. Cand inflatia ramane mult timp peste tinta politica monetara a fost prea relaxata. cand ramane mult sub tinta a fost prea restrictiva. o sa vezi ca se coreleaza si cu dinamica PIB nominal.
Ce spui tu e adevarat in conditii normale de piata., ca teorie, ca modele macro ca ce vrei. Eu ma refeream la conditiile de acum, la pietele deformate tinute in frau de BC si guverne, cu datorii, la situatia geopolitica cu influente in pretul petrolului etc. La contextul asta ma refer si daca il ignori e alegerea ta. Eu unul n-as rade de context. Cine nu se adapteaza la context si mai mult, nu reuseste sa vada ce vine sau incotro ne indreptam, are mari sanse sa deraieze mai tarziu. Oare de ce Germania are situatia pe care o are si ceilalti nu? Si de ce relaxarile la ei se fac asa cum se fac desi ar putea sa dea drumul la lesa mult mai mult la ce economie au daca e sa comparam…?
nu exista conditii “normale ” de piata. mereu exista riscuri prezente sau viitoare. Tot ce poti sa faci este sa construiesti un sistem flexibil care sa faca fata socurilor cat mai bine. Un sistem cu taxe mari, cu stat mare dar piete mici si strangulate de interventii si reglementari raspunde mai prost. nu este teorie este demonstrat. chiar si de Romania.
Romania nu este nici Germania si nici Franta. Romania este o economie mica deschisa care are nevoie de capital pt care se lupta alte economii mici deschise. Cand faci aceasta comparatie o sa vezi ca acolo competiti se da si pe taramul fiscal.
Repet: reducerea de taxe nu produce dezechilbire ci cresterea de cheltuieli mai rapid decat PIB nominal. Poti sa citesti ce am scris in “austeritate, a fost sau nu a fost? ” ca sa intelegi.
Nu rămâne nici o gaură. Asta este o prostie. Banii, colectați sau nu, sunt tot în economie. Într-o variantă îi cheltuie statul (prost), în cealaltă îi investește sectorul privat (eficient).
Problema ar fi a bugetului, pentru care guvernul ar trebui să găsească o soluție să fie, la rândul său, mai eficient.
Dar țara este reprezentată de economie, nu de bugetul de stat.
parerea mea este ca privatul investeste pentru sine nu pentru stat. statul trebuie sa investeasca pentru sine, sa atraga privatul sa-i foloseasca resursele, adica intr-un final statul investeste si pentru stat si pentru privat. intrebare: daca statul este un prost investitor, privatul ar colabora cu statul? in ce conditii? in alta ordine de idei, aceasta relaxare fiscala vine intr-un moment proprice pentru noi in context regional dar nu-mi fac prea multe sperante in context national. eu cred ca fara o optimizare a sectorului bugetar aceasta relaxare o sa fie de scurta durata. parca vad un pontalau: “trebuie sa marim taxele, privatul a plecat cu banii din tara, nu a construit nici o autostrada” iar privatul se va intoarce la vechile obiceiuri. asa ca viata lunga DNA-ului si ANAF-ului, poate-poate va fi optimizat si sectorul bugetar – in prima faza furturile.
Domnilor eu sunt antreprenor inginer, judec simplu, în cazul de fata la nivel de companie mica. Furnizorul meu din SUA obține 60% revenue din contracte cu…Agenții Federale, exemplu NASA. Când le am spus ca eu nu mi permit sa lucrez cu statul ca acolo țin bani blocați ca proiectele se întind pe 3 ani, erau mirați. Mi au spus ca în cercetare US federal budget finanțează proiecte acordând furnizorilor facilități fiscale cu condiția încadrării în criterii stricte de buget și performanta tehnica. Sunt socialiști? Eu cred ca sunt eficienți, noi vom plăti desfrâul fiscal prin ineficienta și reduceri investiții.
nu mi se pare de bun augur sa scoatem din context dezbaterea. sunt de acord ca o relaxare fiscala este benefica si atrage investitii insa cred ca ar fi o tampenie sa credem ca aceasta relaxare fiscala este deajuns pentru investii mari – unde ai nevoie si de infrastructura – si nu cred ca va rezolva problemele din sistemul bugetar – sistemul bugetar fiind calcaiul lui Ahile in orice situatie in care este implicat guvernul. argumentele de genul ca s-au pus toti de acord sau ca am o firma si o sa angajez oameni mi se par amuzante in contextul ultimilor 3 ani. firmele private se vor intoarce la aceleasi obiceiuri la cel mai mic semn de crestere de taxe iar politicul se va comporta ca si cum nici nu a discutat despre asta. primesc aceasta relaxare bugetara dar nu-mi fac prea multe sperante, ba chiar singura speranta pe care o am vine din partea DNA-ului, sper sa reziste cat mai mult.