BNR si grija “reala” pentru hazardul moral

BNR este ingrijorata ca o lege care protejeaza si persoanele fizice in fata creditorilor introduce hazardul moral (vezi opiniile publice ale executivilor BNR). Si are dreptate mai ales daca judecam situatia teoretic si izolat de structura sistemului financiar bancar actual din Romania.

Totusi, este BNR ingrijorata de hazard moral cu adevarat sau …?

Sa prespunem ca PASTRAM sistemul bancar actual- FARA legea falimentului personal/darii in plata sau orice alta lege care protejeaza debitorul persoana fizica in fata creditorului persoana juridica.

Intrebari pentru BNR:

1) Programul prima casa introduce introduce sau nu hazardul moral in sistemul bancar (din perspectiva bancilor)?

2) Eliminarea institutiei falimentului din sistemul bancar (imprumutator de ultima instanta etc) introduce sau nu hazardul moral in sistemul bancar?

3) punct 2) + contractele de credit cu titlul executoriu si absenta unei legi faliment personal/dare in plata introduc sau nu hazard moral?

4) In sistemul actual asa cum este el construit de reglementator exista sau nu hazard moral din perspectiva bancilor (vezi 1, 2, 3,)?

Toate sunt intrebari retorice dar un raspuns din partea BNR ar ajuta in dezbaterea publica. REPET intebarile se refera la sistemul actual construit de reglementator+legiuitor in ultimii 26 de ani FARA legea falimentului personal/darii in plata.

Intrebari bonus:
6) Ce face BNR pentru a elimina hazardul moral (din perspectiva bancilor) din sistemul bancar actual?
7) Salvarea unei banci in 2008 a introdus hazard moral in sistem sau nu? “Cum a ajuns Banca Transilvania numărul doi în România după ce în toamna lui 2008 a fost salvată de BNR, anul următor aproape că se predase francezilor de la BRD, pe care acum, în mod ironic, i-a depăşit” (ZF)

13 thoughts on “BNR si grija “reala” pentru hazardul moral

  1. Drag Senator Ph.D Ma Director domnule Florin Cîțu,
    16.06.19
    așa cum v-am promis în urmă cu 1-2 săptămîni, astăzi voi face o scurtă lecție publică(universitară, conf.titulaturii mele dedicate).
    O lecție oficială prin blogul dumneavoastră, de științe economice. Intrucît ambii cunoaștem că toate științele exacte, au demonstrat ‘dragostea’ : ca fiind un proces de schimburi continue, directe si complete(consimțite reciproc și explicit), intre 2 personaje.
    Reamintesc ca aceasta este si definitia oficiala(academica) a economiei, deasemeni(înlocuind ‘persona’ cu ‘obiect, ori ‘formă de utilitate’). Astfel, pe lîngă științele matematice, eu personal extind subiectiv(si d.a.neconform cu realitatea clasica pe care o cred si o respect, a clasificarii stiintelor) Extind in stiintele exacte, inclusiv pe urmatoarele: genetica, biologia, medicina, antropologia structurala, relatiile interculturale, comunicarea interculturala, dreptul(in general, stiintele juridice), statistica, stiintele politice(!!).
    Aceste fiind spuse, astazi am avut ocaziile sa imi reamintesc ca Rominia este clasificata international(cu ajutorul serviciilor secrete), pe o treapta medie- ridicată. Din clasificarea internatională, a riscurilor teroriste.
    Iar conform definitiei oficiale, terorismul este cauzat si o sumă constantă, a mai multor factori: in- ori- sub-cultură; ne-profesionism(conf.definitiei exacte, a termenului ‘profesionism’), in-sub deșteptăciune; a/sub-normalitate clinică-fizică-psihică; mediu(medii); geopolitică; statistică etcaetera..Pentru detalii, recomand descrierea procesului de formare a opiniilor, de A.Brewster Smith…
    Din aceste motive, atit Rominia cit si comunitatea U.N. mie mi-au demonstrat continuu, de cel mai puțin 10-15 ani de zile. Că nu au niciun interes, să să oprească terorismul. Cu ajutorul gindirii intelectuale ale celor extrem de puține în lume, fiind dovedite deștepte, peste medie(eu și asemănătoare mie). Si toate acestea, mai ales in acest cadru generalizat si particularizat de curvăsăraie, proxenetism și feluri diverse de fraudă/corupție. Din partea acelora care se gîndesc că totul în viață, e un(sau trebuie sa fie), un rezultat/o cauza exclusiva, al banului/banilor…
    Si ca absolut orice fara exceptie, poate fi obtinut(a), (numai) prin bani… Dovada, faptul că de o viață întreagă am tot contactat independent, diverse institutii si personaje, ale acestora. Mai precis: studiouri, case de producție, companii si agenții specializate in ceea ce am dovedit ca ma pricep(prea bine, cel puțin pînă la vîrsta pensionării oficiale), administrații, grupări politice și politicieni, instituții juridice, instituții diplomatice, licee, facultăți, companii și firme. Toate acestea, convinsa fiind ca atunci cind imi vor vedea C.V.ul si vor intelege corectitudinea perfecta prin care mi-am obtinut fiecare dintre titulaturile mele oficiale, ma vor ajuta imediat, in practica.
    Sa imi construiesc o viata normala, deci independenta birocratic, juridic si material. Ceea ce mie nu s-a intimplat, vreodata. Ba din contra, atit scurtele relatii heterosexuale, cele profesionale si cele personale pe care le-am avut in trecut, au determinat fraudarea mea continua, de catre partener(i) si colaboratorii de ambe sexe, fara exceptie.
    Asa precum copii ai politicienilor, ex-colegi de ambe sexe ori domni jurnalisti fara studii de specialitate ca mine, au aflat indecent si ilegal. Cel puțin continutul dizertatiei mele masterale, precum si al comunicarilor mele.
    Și prin urmare..s-au apucat să scrie articole și cărți de specializate, din ideile preluate exact, de la mine.
    Cu toate că definiția plagiatului(furt intelectual) și o mulțime de legislații naționale și internaționale, au fost de sute si zeci de ani obligatorii pentru toată lumea, fără nicio excepție. Si-ntotdeauna aceste legislatii si reguli de conduita au fost expuse public, d.a.
    In timp ce prin realitatea statistica, de zeci de ani incoace se stie ca Rominia se afla la coada clasamentelor de inteligenta(exceptind citeva cazuri, fireste). Iar eu reamintesc ca reala inteligenta este strins legata de corectitudine(abilitatea de a o intelege, memora si aplica corect).
    Ceea ce nu a fost vreodata cazul maica-mii si a tuturor ‘mamelor(taților, copiilor etc.)din lumea intreaga.
    Cu care ne intoxica teroristii de absolut toate felurile si din absolut orice domeniu(inclusiv infractorii si refugiatii), de atitia ani de zile..Toate acestea, in incercarile lor identice de ‘a isi pregati terenul’. Apelind la emotia publica ori cea private, d.a. Si incercind sa creeze iluzia securitatii(sigurantei). Inclusiv prin povestea cu ‘mame’, ‘tati’, ‘copii’ etc..
    In acest sens, amintesc ca si vineri cind m-am imbracat protocolar(dar mini si fara mineci), dar si ieri cind m-am imbracat sport, in cartier(in maileu si cu părți din sutien, la vedere). Maica-mea a facut aceleasi identice crize similare curvelor handicapate ori batrine.
    Crize cu care eu personal sunt obisnuita(ca si cu acelea deasemeni ‘de personalitate’ ale lui taica-meu, ajutati de catre ex-colegi, rude, prietenii etc.Si-ntimp ce eram pe strada, o mașină cu nr.diplomatic s-a oprit la aprox.50 m, în dreapta mea.
    Mașină spre care se îndrepta, venind din magazin: una dintre aceste ‘mame’. Si mai precis, una imbracata in negru si invelita din cap si pina in picioare, astfel incit sa nu i se vada decit ochii si nasul, cel mult………..
    In cazul acesta, fireste ca eu m-am ferit…
    Fiindca eu am dintotdeauna de cind m-am maturizat, dispreț. Față de acele personaje pe care infractorii din guvernele si administratiile rosii le-au manipulat intr-una, de peste douzeci ani incoace.
    Din simpla nesimtire si curiozitate țărănească, țigănească, de mahala ori conf.unor credințe de anume feluri: să afle ce fac eu, ce gindesc, oriunde si oricind……………….Desi e ilegal si indecent, precum si nefiresc, conf.educatiei Vestice: ce au dorit si ceea ce continua sa doreasca.
    Iar in conditiile in care atit Rominia cit si U.N. se caracterizeaza statistic de peste 2 decenii incoace, de un procentaj de 60% de analfabetism si unul de peste 80%, de aculturatie(deci neprofesionism).
    Va reamintesc ca eu ca femeie dovedita corecta in fiecare dintre detaliile (teoretico-birocratic): fac parte din acel procentaj infim si nesemnificativ statistic, al populatiei Romine. Fiind capabila sa inteleaga corect, la fel ca si dumneavoastra si alte citeva persoane din P.N.L. Doar datorita unui simplu motiv al abilitatii ridicate, de intelegere.
    Astfel, fara a face politica: eu, dumneavoastra si amindoi intelegem corect, de-atitia ani de zile. Doar datorita capacitatilor noastre de a aplica corect, in fiecare detaliu: legislatia angajarii ca functionar public de rang inalt(cel puțin).
    În acest sens in care fiecare din noi avem un I.Q., educatie, profesionism si corectitudine, peste medie. Am inteles si ințelegem cît de false(trucate) sunt titulaturile academice, ale membrilor familiei Firea-Pandele cel mai puțin: din simplele comunicări, ale acestora. Si culmea e ca, in conformitate cu legislatia functionarimii publice, din Rominia: nimeni avind titulaturi de functionar public de grad inalt(precum fiecare dintre ei, cel mai puțin): nu are voie să nu aibă studii postuniversitare, de lungă durată(și deasemeni obligatoria cunoaștere a limbii Engleze, d.a.) Ca să nu mai vorbesc și de obligativitatea demonstrării sănătății complete(inclusiv psihiatrice) , precum și a corectitudinii(fără cazier, acuzații ori condamnări).
    Cu toate acestea, se știe că nu trebuie să ai nici titluri universitare, dar nici titluri academice in ‘comunicare’ cum am eu d.e., ca sa gindesti sis a vorbesti decent si corect..
    Pentru detalii, recomand cartile-pamflet ale dlui Radu Paraschivescu…precum și comunicările mele cu oameni simpli de la țară, pe vremea cînd făceam jurnalism..
    Si amintesc cred pentru a milionimea oara, ca operatiile si interventiile chirurgicale in sistemul de stat; precum si educatia, in sistemul de stat(in urma cistigarii examenului de admitere). Au fost dintotdeauna gratuite in Rominia, pentru oricine interesat, fara exceptie.
    Si reamintesc ca in DEX, definitiile ‘handicap’ si ‘dizabilitate’ semnifica ca nu te mai faci bine vreodata, indiferent ce ai face si oricit de multi sau puțini bani, ai cheltui.
    Motiv pentru care, in calitatea mea oficiala atit de Mastera cit si Experta in economie si politica de anume feluri, permiteti-mi sa risc. Completind, pe blogul dumneavoastra, ceea ce nu am avut curaj sa comunic despre ceea ce am invatat si am demonstrat prin rezultatele foarte bune ale examenului, ca voi sti sa fac. ‘A face(a cunoaste, a fi, a te pricepe la)’ avind data finala pentru oricine, in Rominia: virsta pensionarii. Si-acestea, in conditiile in care oricine de la 14 ani in sus, dovedeste anual ca si-a pastrat atributele normalitatii, detaliate legal si administrativ.
    Va multumesc si va las sa descoperiti ce am mai mentionat ca eu stiu si voi cunoaste: pina la incheierea validitatii tuturor doc. mele oficiale, la un loc!! Valide toate adica, in cazul meu: atita vreme cit voi dovedi ca ramin sanatoasa(in sensul fara de dizabilitati, handicap, boli psihice ori cronice). Precum si fara cazier, d.a.
    Si toate aceste, in conditiile in care eu am mers obligatoriu dintotdeauna, de citeva ori pe an, la medicul meu(si toate vizitele mele fara exceptie, sunt parafate institutional).Precum si la politie, de aprox.2 ori pe an….
    Apoi, am dus anual toate aceste doc.obținute de către mine în persoană, uneia dintre instituțiile administrative, în București..
    Si tot ceea ce am facut si fac eu, e consemnat oficial(si toate institutiile au obligatia legala sa comunice intre ele, inca de-acum cel puțin 20 ani)..
    (My date of birth, and official permanent titles: 13.06.1979);
    • LISTA TUTUROR INSTITUTIILOR DE INVATAMINT, CERCETARE SI PROFESIONALE OFICIALE PE CARE LE-AM ABSOLVIT , CU MEDIILE/NOTELE DE INSCRIERE SI DE FINALIZARE, DE LA 1 LA 10.00(cea mai mare). Si adaug ca, fiind oficiale(Neprivate) nationale si d.a.europene(certificate de catre C.E.), acestea au valabilitate nelimitata: Reamintesc ca, spre deosebire de facultatea de arte si cea de design, cea de drept, precum si cea de constructii: la inscrierea in competitia oficiala in fiecare dintre instituțiile de invatamint si cercetare(profesie), mie personal mi s-a cerut sa aduc de fiecare data, urmatoarele doc.oficiale: Obligativitatea indeplinirii oficiale a cerintelor de inregistrare la concurs: redactarea cererilor de inscriere la concurs adresate conducatorului institutiei(Ro/Engl.); Originalul si copia actului de identitate; doc.oficiale(certificarile, calificarile etc.)care atesta nivelul studiilor, specializarii si indeplinirii conditiilor(original si copie); adeverinta de vechime in munca; cazierul judiciar actualizat si fara antecedente; adeverinta medicala care sa ateste detaliat starea de sanatate, precum si calitatea detinerii unei capacitati totale de exercitiu; scrisoare de recomandare; dovada ca nu am fost condamnata definitiv pt.infractiuni impotriva umanitatii, contra statului ori contra autoritatii; ori pt.infractiuni de serviciu ori in legatura cu serviciul, ori pt.fals ori fapte de coruptie ori infractiune savirsita cu intentie, care m-ar face incompatibila cu exercitarea functiei
    • SISTEMUL NAȚIONAL DE NOTARE, ÎN ROMÎNIA: de la nota 1.00(cea mai mică), la 10.00(cea mai mare).
    1) Liceul ‘N.Tonitza’(cls. 7-12) mediile mele: 10.00; 8.50;10,00 (1992-1998)
    2) Bacalaureat National media 8˙.69(in primele 5 cele mai mari medii, pe liceu)(August, 1998)
    3) Academia Nationala de Arte Frumoase: Facultatea de Arte Plastice : 10.00; 10.00; 10.00; 10.00; 9.43; 9.84(1999-2003)
    4) Facultatea de Design(anul 3, examene teorie): 10.00(2000-2001)
    5) Consulatul Ambasadei Marii Britanii in Rominia,, Bucuresti(1 semestru): (2003-2004)
    6) Profesoara(pt.iceu si facultate: 9.90): Catedra pt.Pregatirea Personalului Didactic a Universitatii Tehnice de Constructii, Bucuresti(2004-2005)
    7) Academia de Studii Economice(1 semestru) media 10.00; media ??(2005-2006)
    8) Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti(diploma profesionala);(2006-2011)
    9) Autoritatea Nationala pt.Calificari: media 10.00, anual(up to 2014, last)
    10) Muzeul National de Arta al Rominiei : media 10,00; media 9,83; media 9.84; media ??(up to 2017)
    11) Ministerul Romin al Afacerilor Externe media 10,00; 10.00; ??; 10,00; 10.00; ??; 10,00; ??;??(up to 2016)
    12) Master in Relatii Economice Internationale Comunicare de Afaceri in limba Engleza 10.00; 8.42 si in ‘Diplomatie’(10.00 si 7.50)(2010-2012)

    Bibliography: Law No. 11 of January 29, 1991, on the Repression of Unfair Competition(updated); L. 76/2002 on the Official Unemployment; Acte normative care reglementează organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe(Ministry of Foreign Affairs); The Romanian Constitution(); European Convention on Human Rights; CHARTER OF FUNDAMENTAL RIGHTS OF THE EUROPEAN UNION; (Court of Justice of the European Union). L. 188/1999; L 76/2002 Romania; L.11/29.01.1991, conf. Art.1(5) Constituţia Romîniei, 2003) Si, peste acestea oficiale avind valabilitate nelimitata, eu am deasemeni si citeva fiind NEACREDITATE(Private, cu validitate limitata(1-2 ani)˝si, doar in mediul profesional privat)

    My officially proved skills, & Abilities :
    • The continuous determination, or will of self-improvement, according to the official independent professional contracts, my Romanian Constitutional Rights, and the official compulsory provisions for the post-graduated people(Masters), within the National Education Law no.1/2011.
    • All skills and professional abilities which have been officially tested and detailed, within my certifications, numerous different examinations, diplomas and letters of recommendation, through the years;

    Resumee of what will always build on, my culture and professionalism(Amy N.):
    Higschool classes:Anatomie medicala; Anatomie artistica; Arta monumentala si Restaurare; Arte grafice; Gravură; Arte murale; Arte textile; Ceramica; Desen animat;Desen; Compoziție; Modelaj; Tehnici computer; Perspectivă; Design ambiental; Design industrial, Design vestimentar; Pictura de sevalet; Crochiuri; Scenografie; Sculptura. Discipline teoretice diverse: Religie; Istoria culturii și civilizațiilor; Gramatica limbii Romîne; Gramatica limbii Engleze; Limba si literatura Romina; Algebra; Geometrie; Trigonometrie; Fizica; Chimie;Geografie; Limba si literatura Engleza; Limba si literatura Franceza;Gramatică Franceză; Psihologie; Filozofie; Logica; Estetica; Pedagogie; Educatie tehnica; Istoria Artei Antice; Istoria Artei Universale; Religie; Genetica; Istoria Rominilor; Istoria universala; Geografia Rominiei; Geografia statelor lumii; Limba Latina; Colocvii; Educatie fizica si sport;Botanica ; Zoologie; Genetică; Antropologie; Literatura universala; Istorie medievala; Istorie antica etcaetera..
    Faculty of Fine Arts: Desen; Culoare; Modelaj; Compoziție; Prelucrarea imaginii pe calculator; Perspectivă; Anatomie artistică; Istoria artei universale; Limba Engleză; Educație fizică și sport;Crochiuri; Istoria religiilor; Studiul culorii pentru grafică; Arta scrisului; Tehnicile gravurii; Inițiere în tehnicile foto-video; Anatomie artistică; Istoria artei Romînești; Istoria artei universale; Estetică; Practica; Simbolistica medievală; Comunicare interumană prin sisteme de comunicare; Compoziție grafică; Ilustrație; Grafică editorială; Tehnicile tiparului; Concepte de grafică aplicată; elemente fundamentale de limbaj;Grafică pe computer și tehnici multimedia; Noțiuni generale de animație; Tehnici foto-video; Practică; Estetică;Filozofie; Rețele și comunicații; Marketing; Practică-elaborarea lucrării de licență; Facultatea de Arte Decorative si Design (FADD)(anul 3): Teoria informației; Psihologia designului și a publicității; Semiotică și limbaj vizual; Design grafic
    English Professional Language: Intensive Highschool preparation; The British Council in Romania(international tests); Master in ‘Business Communications, in English’(with Cambridge test, too).
    Faculty of Administrative ManagementManagement administrativ; Microeconomie; Engleză; Tehnologia comunicației în administrația publică; Bazele contabilității bugetare; Elemente de urbanism; Teoria științei administrative; Sociologie; Macroeconomie; Managementul documentelor; Organizarea, amenajarea și dezvoltarea spațiului Romîniei; Comunicare în administrația publică; Bazele administrației publice; Drept constituțional și instituții publice
    Faculty of Journalism Jurnalism cultural si P.R.
    Pedagogy Teaching(profesoara liceu si facultate)Profesoară/liceu/facultate(Logică; Psihologie educațională; Pedagogie 1; Pedagogie 2; Metodică; Sociologia educației; Practica pedagogică)
    Professional Diploma ZIARISTA PROFESIONISTA: Ziaristă internațională în ‘Dreptul afacerilor’(2005-2011)
    Romanian Diplomat female: Art.1(5) Romanian Constitution M.Of. 31 Oct.2003; EXPERTĂ în Fonduri Europene și de Coeziune; Bibliografia pentru concursul de admitere în Corpul diplomatic şi consular al Rominiei si o minima II. Bibliografie facultativa
    E.U.(C.E.) MASTER DIPLOMAT female Communication theories and face-to-face communication techniques; History of European Economy; Leadership and organizational communication; Politics and communication; The language of marketing and advertising; Communication landmarks between Romania and the English-speaking world-a geopolitical approach; International statistics; Ethics and business; Intercultural business communication; Strategic management; International business; Introduction to international finance; Negotiation techniques and conflict management; Interpersonal communication; Public Relations; Intra-and inter-organizational written business communication; Effective listening and interacting; International communication; International marketing; Diplomacy and diplomatic ceremonial and protocol in E.U.; Research Seminar(Seminar Științific); Development of critical and creative thinking; Internship(practică de specialitate); Protocol și ceremonial diplomatic(very little); Independent research, for my dissertation: History of Diplomacy; Intelligence and Counterintelligence; Terrorism and Counterterrorism; International Business; Business Administration; Politics.
    INDEPENDENT OFFICIAL RESEARCH(postgraduate): Culture,Foreign Affairs,Economy,Judiciary(judicial power, governmental administration); Politics(Diplomacy).

  2. Drag domn Președinte al Romîniei Cavaler domnule Klaus Iohannis,

    permiteți-mi să vă mulțumesc deosebit, pentru omenia și reala dumneavoastră bună educație, precum și sănătate(exceptînd numai faptul că nu puteți deveni vreodată, părinte al propriului copil, din cauza unei boli ale aparatului reproductiv, numai: deci nu o dizabilitate cu urmări fizice, nevindecabile). Ambele acestea, însumînd ci-vi-li-za-ția și realul(completul )urbanism de care ați dat dintotdeauna, dovadă. Cu mult mai mult deasemeni decît majoritatea parte, a tuturor colegelor și colegilor dumneavoastă(din orișice partid și ne-partid fără excepție, d.a.). Motiv pentru care, vă rog să mă iertați că nu vă comunic protocolar și deasemeni o fac, cu internetul deschis. Astfel încît toată lumea să poată citi simultan, ceea ce eu vă redactez. De aceea, vă rog să îmi scuzați comunicarea agresivă, incisivă și de tip oarecum feminist(în contextul în care astăzi Duminică 29 Noiembrie, eu sunt în cea de a 4a zi a menstruației mele lunare). Și mai ales că astăzi în ultima mea zi de menstruație lunară, după încă o săptămînă în care am fost nevoită să stau în apartament, am plecat într-o scurtă plimbare(folosind RATB ul numai la plecare de acasă și ca dintotdeauna de cînd sunt obligată prin lege să plătesc abonamentul lunar și toate călătoriile, la preț întreg și nedecontat ). Aceste, nicidecum fiindcă nu aș fi avut dureri abdominale în această perioadă, așa cum eu am de la 14(paisprezece) ani încoace, absolut mereu. Dar numai fiindcă, dincolo de căldură în calorifer și medicamentele anti-dureri menstruale(care, deși sub alte denumiri și mărci, se găseau la prețuri accesibile încă din vremea lui Ceaușescu, în orice farmacie din Capitală, fără excepție.). În perioadele acestea lunare în cazul meu și care m-au diferențiat și mă vor diferenția cu ajutorul lui Dumnezeu, toată întreaga mea viață, de orișice fată ori femeie avînd orice formă de handicap, dizabilitate, ori boală cronică(inclusiv forme deosebit de grave de luxații așa cum eu nu am mai făcut vreodată, începînd strict din anul în care s-a înființat DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, în București). Mai ales în aceste perioade lunare în care ‘fertilitatea adică sănătatea mea completă ‘dau pe afară’, dacă ne exprimăm în termeni populari strict Romînești. Eu am avut, am și voi avea întotdeauna nevoie, cu mult mai mult decît de ‘bani’, obiecte, siguranță, curățenie, mîncare, transport etc. Din același motiv pentru care orice femeie nubilă(deci neasistabilă administrativ-financiar zice-se ‘social’) și mai ales din București și de la oraș are nevoie permanentă, de o mulțime de lucruri. Infinit mai mult decît ‘deodorante’, ‘cosmetică si cosmetice’si alte lucruri pe care doamna ex-Primar Firea le reclama ca fiind strict ‘femeiești’ si definitorii pentru sexul feminin:. Inca din penultima oară cînd candidase pentru un post în Parlamentul Rominiei, înainte de a deveni primar Iar în condițiile în care nemernicul care are acces ilegal la internetul și computerul meu, m-a oprit și mă oprește să fac copy-paste(strict numai pentru depozitare pe stickurile mele de acasă și fără să le folosesc conținutul vreodată, undeva), de pe internet. Reclam că a reînceput să o facă cu mine, cu foarte puțin înaintea alegerilor prezidențiale în U.S.A.(începînd cu puțin înaintea datei de 27 Septembrie a.c., cred). Și îmi blochează din nou libertatea accesului meu, strict numai în ziare precum Historia, Diilema Veche și altele strict de specialitate pe care eu le răsfoiesc regulat, de 2 decenii încoace. Motiv pentru care, vă reamintesc că menstruația lunară este singurul lucru prin care medicina apreciază, strict în cazul femeilor, dacă dizabilitatea ori handicapul de moment al cuiva, sunt de fapt permanente(nevindecabile, în veci). Acel lucru pe care nicio fată și(sau) femeie între aprox.14-56 ani nu o are(ori nu o va mai avea) vreodată, în cazul în care are oricare fel de handicap ori dizabilitate sau boală cronică deosebită, d.a. Si exact cum inclusiv băieții și bărbații neîncadrîndu-se în aceste perioade generale de fertilitate, nu pot deveni vreodată, pe căi normale, părinții propriilor copii. Iar în condițiile în care eu am fost și sunt infractor și indecent urmărită chiar la mine în cameră și în apartament, de 2 decenii încoace, de netrebnicii și netrebnicele care și-au bătut și își bat neîncetat joc de viața mea de femeie normală și supranormală.. Aș vrea să vă atașez un document pe care eu vă permit să îl faceți public, necondiționat. Și mai ales că, întrucît terasele, magazinele, cluburile și străzile si prioritar insa departe de a fi exclusiv, spațiile private au fost dintotdeauna pline(indiferent de stările de urgență și/sau alertă). Reamintesc că, dintotdeauna și pentru totdeauna, exact cu personajele de ORICE VÎRSTĂ(prioritar tineret, adulți și din vîrsta de mijloc) avind permanente dizabilități clinice, fizice, mentale si psihice(indiferent de vreun COVID-ori nu). Si mai ales in condițiile în care nu este nicidecum religia mea, cea care mă face dintotdeauna să gîndesc și să mă comport NORMAL si corect(dar și manifestînd deasemeni o ură și un dispreț continue și ‘diavolești’ față de veșnic netrebniciile de oameni, ale acestei națiuni, emigrați sau nu(în ptimul și în cel mai profund rînd) Ori deasemeni, faptul că nu am mai avut cu cine să am relații intime de atîția ani(deși ei și ele, ‘oameni de treabă adică total pe lîngă legislațiile Romînești’, m-au hărțuit și mă hărțuiesc cu ‘pomenile’ lor de oameni, permanent). Motiv pentru care eu gindesc si ma port dintotdeauna, in felul in care nu am incetat vreodata, sa o fac. Motiv pt.care deasemeni si DINTOTDEAUNA vorbesc FARA OPRIRE DESPRE MINE, nerușinații și nerușinatele veșnic incompetenți și infractori..precum boșorogi din fieful lui Dragnea și a curvelor lui și alor tuturor. Adica, exact acei si acele se consideră pe ei și ele inclusiv după vîrsta nubilității, ca fiind ‘normali'(iar pe mine ori ‘proastă’ sau ‘frigidă’ ori alte feluri de boli, doar fiindcă reacționez cu dispreț)…Deci nu precum Irina, Firea si restul curvulițelor care au făcut si fac din Rominia de cel mai puțin 2 decenii incoace, inclusiv raiul MONDIAL al traficului de persoane, curve, proxenetism etc… Cu toate ca in legislație(adică strict numai pe hîrtia din Monitorul Oficial și în toate Codurile Penale fără excepție, începînd din anul 2002-2003 si deasemeni si altele, incepind din 1996: proxenetismul, prostituția, abuzurile, violarea vieții private a cuiva, violarea căsniciilor și multe altele sunt..INTERZISE !! Iar in contextul in care eu fac tot de cind s-a infiintat D.N.A.ul cercetare(postuniversitara, deci), de una singură, inclusiv in domeniul religiilor. As vrea sa va rog sa le reamintiti PERMANENT disperaților și disperatelor care doresc fie să ‘imi intre in grații’ ori ‘sa mă ajute’ (să ajung în Iad: n.Amy N.). Vă rog să le reamintiți că principala diferență și neschimbată vreodată între numai mine(eu) și ele ori ei, este doar una: coeficientul meu nativ de inteligență plus spiritualitatea mea. Faptul prin care în mod clar nu am avut, nu am și nici nu voi avea vreodată, vreun fel de interes sexual ori tactil: pentru orice categorie de personaj anormal ! Adică, fie înscris ori înscrisă în oricare dintre multiplele de forme ale ajutorului financiar de oricare fel, din Romînia(inclus toți și toate angajații oricărui fel de cult ori religie, de oricare fel, cadrele medicale, cadrele didactice, personalul mall-urilor, bonele, salubritatea, țărănimea, minoritățile, muncitorii, artiștii, preoțimea și o altă infinită mulțime de oameni atît din sistemul de stat cît și din cel strict privat, d.a.). În această Romînie care, conform atît statisticilor semi-secrete și a celor publice ale Agenției Americane de Spionaj și a partenerilor săi comerciali, dar și conform studiilor istorice universitare și postuniversitare(strict NUMAI ÎN SISTEMUL DE STAT). Pe lîngă o imensitate de oameni(prioritar adulți, tineret , copii dar și persoane între 45-65 ), avînd nevindecabile vreodată dizabilități, handicap ori boli extrem de grave(implicit și de reproducere, așa cum aveți dumneavoastră). E mai ales, DIN-TOT-DEA-U-NA, plină de analfabeți și analfabete funcțional. Ca și ex-Dottore Vittor PoAntă care și-a făcut partid și candidează din nou pentru un cuib cald încă 4 ani, în Parlament. Unul din milioanele de co-naționali care nu are nici măcar liceul terminat(precum nici bacalaureatul luat, d.a.). Fără vreo importanță vreodată că ăsta cunoaște, 2-3 limbi străine…sau că umblă din cînd în cînd cu cărțulii în mînă, ca să îl vadă cretinele și cretinele, la stînă, la televizor sau in instituții și firme, ”’cît de dăștept” e’.. Ca si imensitățile de foști colegi și colege ai mei și ai tuturor de oriunde in Rominia, dintotdeauna și din 13 Iunie 1979(o mie nouă sute șaptezeci și nouă), atunci cînd m-am născut eu. Romîni și Romînce de-ai noștri, ‘vrednici”: plagiatori, hoți și hoațe intelectual(implicit, de idei), exact ca și o mare parte a străinilor de peste tot, d.a.(nu însă peste tot, ca la noi ‘vrednicii’ Romîni’. Numai că, vedeți dumneavoastră, eu nu am înțeles decît pe la vîrsta de fix 31 ani(treizeci și unu) cînd mi-am dat Masterul ăla de 2 ani alături de colegi Romîni și străini, că diferențele fundamentale între națiuni(implicit,indivizi), au cauze exclusiv biologice(genetice, înnăscute) și geopolitice. Și-aceste sunt lucruri care NU SE POT VREODATĂ, SCHIMBA, ÎN FUNDAMENTUL(ESENȚA) LOR.. În timp ce strict în cazul femeilor și bărbaților, genetica(biologia), împreună cu gradul de spiritualitate sunt singurele care dictează preferința pentru un anume fel de partener(e.i). Motiv pentru care, nu doar ca imi revendic o mare parte a victoriei Partidului Democrat American, in toți anii în care eu personal m-am implicat, atent(implicit in victoria dlui Presedinte deja confirmat ca atare, dl.Biden). Dar mai ales, va invit sa faceti comparatie intre Rominia si ‘țara-bonă’ a veșnicului hoț intelectual și incompetent Victoraș Poantă al Romîniei. Hoțul, curvarul, perversul și indolentul corupt și fraudulos de toate felurile, care a avut tupeul(ca și restul fără excepție), să îsi facă partid, a reușit să își pună primari…și acum se vrea din nou, în Parlament(cu restul alor lui). Astfel, citesc acum pe siteul C.I.A.(la care fostele și foști angajați de rang înalt ai Serviciilor de Informații, chiar nu mai au acces): citesc că Italia e o peninsulă cu suprafața de 301,340 sq km și aproximativ 62 milioane de locuitori. Și are deasemeni o cantitate de nașteri de aproape cu 4 ori mai mare, decît a Romîniei(în Romînia abia de se mai nasc copii, din cauza imensității de personaje cu nevindecabile vreodată, boli). Cu toate că în Romînia, pensionărimea de bătrînețe(peste 65+), reprezintă un număr INFIM(în comparație cu imensitatea personajelor cu dizabilități nedatorate vîrstei, ci doar iresponsabilității și perversiunii lor).. În timp ce mortalitatea mamei, la naștere, in Italia, este de 1 la 100.000; iar virsta medie a femeilor care devin mame, in Italia(țară Romano-Catolică), este de 32(treizeci și doi) de ani !!!!!!!!!!!!! Cit despre Rominia> abia are 239, 000 sq km si o populație de 21 milioane(dintre care Romîni puri, abia 84%), e dominată numeric de persoanele intre 25-64 ani; si este nr.1 în lume inclusiv la mortalitatea mamelor si/sau a copiilor, la naștere(precum și la acel al fetelor și femeilor neputînd ori nemaiputînd vreodată să producă copii). Iar dumneavoastră vreți să nu urăsc din toată ființa, de 2 decenii încoace(precum eram supărată pe colegii și colegele care plagiau, copiau, trișau, mințeau etc…dintotdeauna)?? Adică, inclusiv persoane ca dna Clotide Armand si dl Nicușor Dan care, chiar dacă sunt categoric infinit mai deștepți și mai serioși deci responsabili din multe puncte de vedere, decit precedentele și precedenții lor: s-au facut deasemeni vinovați de furt intelectual si alte forme de trișaj, asupra mea !!!!!??????? Și toate acestea, nechestionînd deasemeni de unde oare au atît de incredibil de mulți bani; cine oare a investit și investește în ei și în toți ca și în Satanism, Francmasonerie, Illuminati, Wicca(vrăjitorie) și alte forme de ocultism(adică jocuri de copii); și în mine, Nu??? Cel puțin, singura dumnealor ‘scuză’ în țara și în lumea asta de hoațe și hoți(frauduloși și corupți de orice fel), este că strict in cazul acestor 2 primari, eu PERSONAL nu m-am gîndit vreodată că s-au făcut vinovați de studii și rezultate academice false, de vreun fel !!!!!!!!!!!! Adică, prin plagiat: exact ca acel prin care ex-Dottore Poanta Rominiei si partidul lui de curve celebre ca au distrus căsnicii chiar la nivel oficial, peste ocean !! Iar in conditiile in care, pe linga ca Rominia are doar vreo 2 universitati de medicina, in schimb are aproximativ 75 de facultati de teologie ortodoxa(deci un nr.considerabil de popi, maicuțe și personalul angajat in multitudinea de biserici, cu toate si toti asistați pe viață numai din taxele, impozitele și contribuțiile obligatorii fără discuție, numai in cazul acelora dovediti clinic-fizic-psihic-mental-administrativ, a fi normale și normali). Permiteti-mi sa va amintesc ca totul merge așa, in Rominia: intii datorita imensității de securiști și securiste cu familiile lor; apoi datorita copiilor, nepoților și rudelor ăstora care și-au luat diplome de absolvire gimnaziu, liceu, bacalaureat, studii universitare si postuniversitare, exact ca faimoșii politruci și politruce Romîni și copiii si cunoștințele lor. Exact ca Dottore Poantă care a umplut inclusiv internetul, de cîțiva ani incoace si dintotdeauna de 10 ani incoace, de reclame pentru votanți(alegători). Și care, spre deosebire de mine care am pierdut si pierd zile și nopți întregi din viață, ca să învăț întîi, apoi să fac cercetare postuniversitară individuală, CORECT: ăsta și-a luat un Master fals(2 luni de zile, în loc de 2 ani întregi de studii si examene diverse), in Italia, cam tot pe atunci. Adică, cam tot acum 10-15 ani(in același timp si in paralel cu infiintarea D.N.A. in Bucuresti si a tuturor institutiilor Ministerului Public(inclus D.I.I.C.O.T.), cind au apărut oficial deasemeni, religiile și credințele de tiip modern(vrăjitorie, spiritism, derivații ale satanismului etc.) Și care toate fără excepție, din anumite puncte de vedere, nu sunt deloc diferite cel mai mult de Ortodoxie, d.e. Așa încît, eu o creștină Romano-Catolică(fără vreo importanță că eu am oficializat sărbătorirea Sf.Andrei, național): am fost, sunt si voi fi mult prea departe de a ura vreodata bisericii ortodoxe din Rominia, binețe sau oricare forme neprotocolare, de salut. Vă mulțumesc pentru înțelegere și vă atașez atît o copie a uneia dintre scrisorile transmise de către mine, ex doamnei Procuror Jurma; dar mai ales documentele pe care inclusiv eu i-am ajutat pe colaboratorii din RISE PROJECT sa le sintetizeze, in forma lor finală. Vi le redau, prin copy-paste de pe blogul de investigații RISEPROJECT, imediat după scrisoarea mea, transmisă la D.N.A. Cu respect,
    AmyNeagoe 30 Nov.2020, BUCHAREST

  3. Foarte dragă doamnă ex Procuror Șef Anca Jurma,
    pemiteți-mi să vă scriu din nou dumneavoastră și colegilor dumneavoastră, în același timp. Intrucît știm foarte bine, că mai sunt doar 2săptămîni pînă la alegerile parlamentare, în Romînia. Și cunoașteți că eu personal nu am mai mers(fiindcă Nu am vrut să o fac), de aprox.9(nouă) ani, la niciun vot(pînă recent, în 27 Septembrie a.c.). În timp ce în urmă cu peste 9 ani(exact în vara în care devenisem Masteră certificată de către Comisia Europeană, în 2 discipline distincte ale ‘relatiilor economice internationale’ si deasemeni, inclusiv in si pentru LIMBA ENGLEZA: CEL MAI AVANSAT NIVEL INTERNATIONAL DE CUNOAȘTERE, AL EI. Am fost atît de supărată de candidaturile politice naționale, inclusiv în acel an(privindu-le dintotdeauna și pentru totdeauna, doar în relație cu eforturile mele deosebite și fără de pauză, consemnate inclusiv de către C.V.): încît doar m-am prefăcut, că votez. La ambele voturi la care am fost pare-mi-se, ultima oară înainte de 27 Septembrie a.c., în acel an 2012, din nou(in anii dinainte, abia mersesem o singură dată ori numai de vreo 2 ori vreodată, să votez): eu am trișat cu intenție, la vot. Precum și în anul 2014 și în anul 2016, d.a. Și mai precis, am pus ștampila astfel încît să fie considerat ‘vol nul’ ,de fiecare dată; iar imediat după aceea plecasem la D.N.A. și, în zilele următoare deasemeni, eu am mai venit odată, la sediul D.N.A. Aici unde le-am explicat în detaliu voturile mele, colegilor dumneavoastră. Prin urmare, domnilor procurori de la D.N.A.(și doar anul acela, dna Mariana de la P.N.L. se lăsase înșelată de explicația mea de vot, crezînd că acesta va fi valabil: iar în anii acei, doar dumneavoastră si nicidecum politicul ați decis în cazul meu, că Nu a fost.) În timp in care în data de 27 Seprembrie a.c., deși le-am dorit cu toată ființa domnului Nicușor Dan și dnei Clotide Armand, să cîștige: am plecat de acasă supărată și deasemeni, după o noapte de stres și prin urmare, de nesomn,: cu hotărîrea să trișez. Adică doar să mimez votul(strict numai pentru primăriile de Capitala si sector, cu ștampila plasată aiurea, din nou). Cu toate acestea, eu credincioasă creștină, am convingerea sinceră că numai Dumnezeu(adică infinit mai mult decît dumneavoastră ori altcineva sau ceva): a aranjat așa un concurs de împrejurări, pentru mine personal(știindu-mă cît de ‘supărăcioasă’ si ‘pretențioasă” pe bună dreptate, eu sunt). Încît de data aceasta la sfîrșitul lui Septembrie a.c., voturile mele(2 pentru P.N.L., 1 pt dna Armand și 1 pt.dl Dan), chiar au fost luate în considerare. Acestea, nu fiindcă dna M.de la partidul meu mi-a confirmat corect anul acesta, că într-adevăr am votat. Dar numai deoarece, la cîteva zile după vot, am primit DIN NOU din partea doamnelor si domnilor din justiție, copia documentelor oficiale. Acele care descriu în detaliu, ce însemnează un vot valid și cum se calculează in schimb, unul nul. Și da, în data de 27 Septembrie 2020, fără nici cea mai mică intenție să votez real(neșmecherește, nesimbolic), eu chiar am apăsat ștampila astfel încît să fie considerat, ‘VOT VALID'(de 4 ori: 2 consilii si 2 primari). Aceste fiind spuse, nu mai am niciun motiv să il întreb vreodată, pe dl.Procuror Șef Direcție(și de serviciu), dacă votul meu pentru Bucurestiul intregii mele vieți de pînă acum, a fost considerat valid. ANUL ACESTA A FOST, CONTRAR REPETATEI MELE INCERCARI DE A VOTA MATEMATIC SI EXACT ‘PE MIJLOC'(si la mijlocul foii, d.a.) Si, desi sunt supărată, în continuare(am avut de gînd să votez pe nimeni și nimic, cu excepția P.N.L. in cele 2 Consilii: cel puțin, stimată doamnă Procuror, sunt bucuroasă că ați aflat că eu mi-am păstrat neștirbită, integritatea(reîncepînd, din anul 2014 și odată cu recontinuarea cîștigurilor mele oficiale, în fața justițiilor din U.E.) Motiv în plus, pentru care înțelegeți de ce eu am rămas în continuare la fel de mult scîrbită de politica și realitatea națională(fără nici cea mai mică excepție, vreodată). Mai precis, cunoașteți despre mine motivele care m-au determinat(excepțional de rar cînd am ales să merg la secția de votare-și mai ales, ca să merg să pun și ștampila, corect): m-au determinat să votez numai PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL(precum și pe dl.Nicușor Dan și dna Clotide Armand, recent și d.a., repetat: deși fără nici cea mai reală ‘tragere de inimă’, pentru vreunul dintre acesti 2). Întrucît eu detest U.S.R.ul: exact la fel cum detest P.S.D., Pro-Rominia și pe orice alt, formate din și deasemenea protectoare a personajelor pe vecie anormale: handicap, dizabilități, boli cronice, studii lipsă or false, cazier murdar, probleme psihice și de conștiință, etc.) În aceste condiții, îi mulțumesc din suflet Direcției Naționale Anticorupție, pentru condamnarea împotriva fostului primar de sector, dl.Dan Tudorache, care continuă să-mi umple internetul și cutiile poștale din bloc, cu reclamele pentru oamenii lor și bunurile acestora, d.e. Motiv pentru care, sper că urmează, în acțiunile dumneavoastră din justiție, ex-Primăreasa Capitalei și restul despre care știți și știm.. Aceste, în condițiile în care numai DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și cea a U.E.(deci singurele care cunosc totul despre mine în detaliu, de exact 23 ani încoace): sunteți singurele entități care ați aprobat că eu individual și de una singură DINTOTDEAUNA, am fost și sunt victima corupției și a fraudei, mai precis a comunismului vechi si nou, al tuuturor(sub orice înțeles al termenilor.’corupție’ si ‘frauda’). Iar in aceste condiții în care eu cunosc d.a., DINTOTDEAUNA: că o imensă parte a pensionărimii de vîrstă(peste 65-70 ani), pe lîngă instabilitatea sănătății, mai e si sunt deasemeni dintotdeauna, inclusiv cele și cei mai puțin informați(corect). Permiteți-mi să vă transmit cîteva articole de investigații, preluate de pe blogul Rise Project, în care cred. Deoarece am fost și sunt permanent victima directă, în calitatea mea permanentă și supra-dovedită continuu, de persoană normală, supranormală(psihic si spiritual)’ și avînd deasemeni un coeficient nativ de inteligență( 13 Iunie 1979), deosebit. I.Q. pe care incredibil de imensa populație a globului, nici măcar nu și-l poate imagina. In condițiile strict numai private(ale alegerii mele personale) în care eu nu am dorit, nu doresc și nici nu voi dori vreodată, să fac ceva pentru a-mi crește cu cel puțin 3 procentaje, coeficientul personal. Adică, de la 137 cît îl am și îl voi avea întreaga mea viață(de voi rămîne în continuare normală clinic, fizic, mental și psihic, d.a.): pînă de acolo unde începe, acel de geniu( începînd, fix de la 140 in sus). Iar în condițiile în care știți inclusiv în persoană, despre mine, că încă de mic copil de gimnaziu am fost permanent împotriva prostimii, deci a trișajului și a trișorilor și trișoarelor(corupției și fraudei omniprezente dintotdeauna și cel mai mult în ROMÎNIA, de orice fel). Știți că acesta este principalul motiv care mă face să rămîn în apartament, dintotdeauna, în majoritarea cazurilor. Motiv pentru care, eu neaangajată contractual complet fiind(deși fac cercetare oficial, conform documentației mele de specialitate, oriunde și oricînd aș fi): nu am avut vreodată o problemă, vis-a-vis inclusiv de aplicarea legislației și a legislațiilor(făcute publice,prioritar de către dl.Președinte Iohannis), pentru a sta cam tot timpul, numai în apartament. Aici unde în schimb, am avut și am o mulțime de cărți tipărite, precum și digitale, dar și toate cursurile și proiectele pe care eu individual le-am făcut, vreodată. Indiferent de realitatea că eu nu am mai făcut vreodată, creație artistică(grafică, design grafic, fotografie, filme, publicitate) pentru cineva, încă de la numai cîțiva ani după ce am terminat cursurile si examenele, în primele mele 2 facultăți(Arte Frumoase și Design), în București. Astfel încît, total invers față de numai aprox.2-3 artiști premiați, în întreaga lume si care, spre deosebire de restul celor de peste tot, făcuseră înainte specializări strict științifice, (matematică, inginerie, arhitectură, medicină etc.). Eu personal mă apucasem imediat după arte și design, de: diplomație, economie, apoi de limbi străine, jurnalism, comunicare,, puțină muzeologie, drept și relații internaționale, politică și administrație(și toate fără excepție vreodată, cu o mulțime de cursuri și examene continue, strict numai în sistemul de stat). Si mă lăsasem de arte(pe care le făcusem cu succes numai in examene si in concursuri neplătite de peste hotare, deasemeni). Numai fiindca nimeni si nimic in ROMINIA, nu m-a apreciat vreodata, pentru excepționalismul meu(atit in Rominia cit si in atit de multe domenii, d.a.) In timp ce străinătatea(facultăți de top în U.S.A. și in E.U.), desi mi-a oferit deloc puține burse de studiu, timp de aproximativ un deceniu; s-a oprit din oferte, exact in momentul in care a înțeles că eu nu am bani(și nici nu pot face rost de bani), pentru a îmi achita locuința(traiul), acolo. În exact același timp în care eu deasemeni am refuzat(și refuz), încă de cînd eram copil de gimnaziu și cîștigam olimpiade și concursuri pe București și naționale, în același timp. Să fac compromisuri cu normalitatea, supra-normalitatea și caracterul meu. Niciunul dintre aceste neavînd vreo legătură vreodată, cu vreo religie(credință de tip spiritual). Cu toate că, din cîte cunoaștem amîndouă, ca intelectuale inclusiv în domeniul juridic(deși eu nu am lucrat vreodată, ca jurist): justiția adică ‘dreptul’ la nivel mondial, își au originea din Grecia și Roma Antice si mai apoi, au fost implementate administrativ, prin creștinism(impus tuturor oficial, pentru prima oară, de către Constantin) . In condițiile în care conceptele de bază ale creștinismului d.a.(să nu furi, să nu minți, să nu violezi, să nu comiți adulter ori orice alt fel de intruziune în oricare din viața și spațiile private/personale ale altcuiva, să nu hărțuiești, să nu uicizi, să nu trișezi, să nu comiți abuzuri etc.: sunt concepte universale. Datînd dinaintea oficializării complete, a religiei creștine(includ și ‘protestantismul’, aici). Și mai ales că o mulțime dintre credințele de tip religios, opuse creștinismului(doar pînă la un punct),, au dintotdeauna si pentru totdeauna punct de plecare, doar creștinismul(adică însumarea a multe dintre concepțiile despre spiritualitate, vechi). Iar in condițiile în care eu ca cercetătoare independentă, inclusiv în acest domeniu cultural, nu am găsit vreodată o problemă măcar in a răsfoi, cărțile întemeietorului cu acte, al curentului Satanist. Subliniez că nu am găsit o problemă, nici măcar din partea Papei Francisc, șeful bisericii căreia eu A.Neagoe îi sunt subscrisă oficial(și singura d.a., în familia și familiile părinților mei)., Aș vrea însă să vă asigur că, exact cum i-am promis părintelui Romano-Catolic care m-a ajutat să-l alung pe incredibil de realul și totuși paranormalul Diavol, din camera și din apartamentul meu: eu nici măcar nu am mai studiat și nici nu voi mai studia vreodată(exact cum i-am promis părintelui exorcist), incantațiile atăt de numeroase și deci anticreștine prin excelență, din cărțile de ritualuri sataniste și vrăjitorii(care abundă dintotdeauna gratuit d.a., pe internet). Și cărți pe care le putem găsi deasemeni oriunde, inclusiv în librării, biblioteci, instituții, digital.. Și, contrar realității prin care cerințele și permisiunile Ortodoxe și Greco-Catolice pentru absolut oricare enoriaș, sunt în mare parte diferite, de acele Romano Ctolice; precum si opus faptului că eu numesc CULTURĂ(de tip religios), doar cărți ale lui Mircea Eliade, ale Papilor, ale dlui Baconschi, ale citorva Patriarhi(nu popi obișnuiți: deci numai intelectuali cu o cultură și experiență deosebită și autentică, d.a.. În timp ce, conform a ceea ce ni s-a predat în cursurile de specialitate Masterală(in 2 domenii distincte ale ‘Relațiilor Economice Internaționale’, strict numai între Februarie 2010 și Iunie 2012(fiecare promoție a avut diferit față de cea precedentă ori următoare, multe cursuri și examene în minus, ori in plus). Cunoașteți că eu incadrez in tipologia oficiala a ‘subculturilor’, inclusiv OCULTISMUL-adica conceptele francmasonice, sataniste, vrăjitorești(Wicca), illuminati etcaetera. Cu toate că eu personal am început să vorbesc în persoană, inclusiv cu diferiți masoni, încă de cînd abia devenisem studentă, în prima mea facultate. Și, deși există și anume elemente de cultură, fiind absolut identice, cu ale mele creștine(Romano-Catolice, mai precis). Totuși, de un deceniu încoace eu împărtășesc în fiecare detaliu, numai opinia Bucureșteanului Mircea Eliade, despre francmasonerie și francmasoni(ocultism si personajele adepte, ale lui). Opinie pe care eu individual(personal), am dezvoltat-o EXCLUSIV, post-post-post universitar, prin prisma studiilor mele aprofundate(și EXCLUSIV in limba Engleză, d.a.): in RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE(ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCURESTI). Inclusiv din ce ni s-a predat(si am dat examene intre 2010-2012), dar si eu numai, la cele citeva facultăți dinainte: din materiile ‘Psihologie’, ‘Psihiatrie’, Antropologie cultutrala’, ‘Teoria informației’, ‘Psihologia comunicării’ si Semiotică(aceste ultime 2, ca materii oficiale dar neobligatorii de studiu universitar, doar in primele mele 2 facultăți, deci cind aveam 21 ani). Aceste scriu, ca să înțelegeți de ce niciun angajator(respectiv politician) Romîn și străin vreodată, nu a avut interes pentru Curriculumurile mele VITAE, DETALIATE(cu fiecare curs si examen strict oficial, adică oricind si oriunde probabil si real), IN STRICT CAZUL MEU IN-DI-VI-DU-AL. Si nici macar in cele 2 cărți pe care eu le-am publicat, strict numai academic: nu au fost vreodata ajutate să devină publicate sau publice(comercializate), d.a. Adică, așa după cum prioritar cadre didactice și politicieni i-au ajutat și îi ajută încă pe pușcăriasi și cele/cei pe care dumneavoastră si /sau academiile îi condamnați…. .În timp ce atit străinătatea cît și Rominia sunt acaparate dintotdeauna, de catre mass-media si publicațiile și ‘specialistii'(‘profesorii) de rit Francmason, Illuminati, Caballa, Dan Brown si o mulțime de alte lucruri ‘extraterestre’, prin însăși natura lor MUNCITOREASCA’. Adica imbecilă, incultă, iresponsabilă, păgînă și lipsită de spiritualitate, prin excelență.. Indiferent dacă este vorba despre o spiritualitate de tip Jung, Freud, Adler, Eric Berne etc.., Motiv pentru care, desi eu nu am de gind sa intru pe siteurile lor anti-crestine, de internet(biserica lui Satan ori altele cu aceste nume diavolești, yoghine-bivolariene etcatera).: vă rog să mă ajutați să obțin în format digital, de pe ALTE web sites, inclusiv cărți ale maleficului Anton LaVey(d.e., inclusiv aceea despre ‘vrăjitoarea completă’). Fiindcă îmi amintesc că numai le-am răsfoit după care le-am șters din baza mea privată de date, acum cîțiva ani. Eu nefiind atît de puternică psihic precum dumneavoastră, doamna Kovesi și numeroși alți domni și doamne Procuror si Judecător, le-am șters din baza mea digitală, de date. Deși, cu numai minore excepții de la regula majoritară, am observat că descriu în detaliu, caracterele fufelor din Romînia, ori din străinătate(multe și mulți dintre acestea fiind deasemeni ‘crestine’, ‘creștini’). Precum fost-primărița Capitalei d.e., dl.Tăriceanu, dl. Po(a)nta și nenumărați alții și altele candidînd iarăși, pentru Parlament(6 Decembrie a.c.).. Exact ca si membrii de ambe sexe, ai partidelor precum Ecologist, U.S.R., A.L.D.E., PRO-Rominia, P.S.D., P.C. si restul fara exceptie Avind se pare dintotdeauna, un comportament(atit privat cit si strict profesional), total antilegal. .DECI, IMPLICIT ANTICRESTIN(ANTI-PROTESTANT D.A.), prin excelență.. Cu toate ca, strict numai in Rominia unde 3 sferturi din populație abia dacă are maxim 7-10 clase(chiar daca o multitudine dintre aceste si acesti au ilegal si infractor prin excelență, inclusiv facultăți): ma intreb cui să ii pese de faptul ca legile(nesocotite prioritar de catre partide, oamenii politici si oamenii lor din administratie si din privat si civil, peste tot): au fost si sunt nesocotite, permanent ?????????????? Si nu, eu nu vorbesc aici, precum știți, de Hotărîri și Ordonanțe precum H.O.13 și numeroase altele începînd cu exact de la vîrsta mea de 2 decenii, împotriva cărora eu individual am făcut și fac continuu, scandal. In conditiile in care niciunul dintre Codurile Penale(de legi) ale Rominiei nu s-a mai schimbat vreodata, in imens majoritara esență, de aproximativ 2 decenii, încoace……… De aceea, voi incheia citind din blogul jurnalistilor de investigație cu sediul în Calea Victoriei si ne voi ura, deplin și continuu ‘SUCCES’ !!
    Amy N.

    Citez, din RISEPROJECT:
    ‘ 7 dintre principalele 8 tipuri de pensii speciale pe care statul român le plătește în momentul de față au fost eliminate în urmă cu zece ani de Guvernul Boc și reintroduse, în 2015 și în 2016, de PSD-ul condus de Ponta și Dragnea” citez, din pagina blogului de investigații a Rise Project

  4. Pensiile speciale, paradisul ridicat din bani publici și apărat printr-un război al dezinformării
    Casa Siria
    În povestea tumultuoasă a unei clădiri interbelice din centrul Bucureștiului am găsit combinațiile a două grupări de gulere albe.
    ⦁ Una e locală, alcătuită din samsari celebri de la noi.
    ⦁ Cealaltă e siriană și duce la camarila dictatorului Bashar al Assad.
    Bine conectate politic acasă, fiecare și-a păgubit propriul guvern și s-au întâlnit în vila Prager, de pe frumoasa stradă Paris, unde funcționează acum ambasada Siriei.

    La umbra copacilor din jur, clădirea în stil art-deco din strada Paris a supraviețuit unui război mondial, dictaturii comuniste și agresiunii urbanistice post-decembriste. Aici a fost locuința cunoscutului inginer constructor Emil Prager, cel care a și finalizat-o în 1933, când împlinise 45 de ani.

    Fotografie din anul în care Vila Prager a fost inaugurată.
    Considerat unul dintre cei mai importanți ingineri din perioada interbelică, Prager a extins Palatul Regal, a construit, printre altele, Palatul Senatului (actualul sediu al Ministerului de Interne) și a refăcut cupola Ateneului după bombardamentele din 1944. Comuniștii i-au confiscat casa, în 1950, iar statul a păstrat-o până acum șaisprezece ani, când a încăput pe mâna unor samsari imobiliari.
    A fost revendicată de fiica inginerului, Anca Costa-Foru, în 2001, după ce Parlamentul aprobase o nouă lege pentru retrocedarea proprietăților confiscate de regimul comunist. Moștenitoarea lui Emil Prager a mai revendicat atunci fosta Vilă Aluniș din Sinaia, terenuri la Câmpulung și mai multe apartamente ale familiei din București.
    Vila Prager era atunci la Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), care a amânat restituirea trei ani.
    Costa Foru primește decizia de retrocedare pe 31 mai 2014, după ce pe fir intraseră doi afaceriști cu conexiuni până la vârful RA-APPS.
    Fiica inginerului n-a mai așteptat și finalizarea transferului de la stat. A vândut casa cu nouă zile înainte să fie pusă în posesie și a încasat 550 de mii de dolari. Avea deja 76 de ani, așa că o împuternicise pe fiica ei, Ioana Nicolau, să se ocupe de tranzacție.
    “Îmi pare rău dar nu am ce comenta, au trecut mulți ani de atunci, mama trăia, nu-mi amintesc detalii”, spune acum Ioana Nicolau, nepoata lui Emil Prager.
    Vila fusese cumpărată de Mihai Cuptor și Lucian Colțea.

    Mihai Cuptor. Foto: Facebook
    Primul, Mihai Cuptor, era atunci partener de afaceri cu gruparea care controla practic RA-APPS. Era cunoscută în epocă drept camarila premierului Adrian Năstase și catalogată de rivalul său politic, Traian Băsescu, drept “mafia de Băneasa”. Presa o numea scurt gruparea “Bittner-Petrache-Cocoș”.
    De loc din Galați, Cuptor intrase și el în politică cu șapte ani mai devreme, când, împreună cu Teodor Meleșcanu, a înființat și finanțat Alianța pentru România (ApR), partid desprins din fostul PSDR (actualul PSD).
    Cei doi, Cuptor și Meleșcanu, au fost și parteneri de afaceri
    Dar primul tun, Cuptor îl dăduse cu creditele de la fosta bancă de stat Bancorex, pe care nu le-a mai returnat niciodată.

    Conexiunile grupării Cocoș-Bittner-Petrache cu RAAPPS
    Al doilea cumpărător, Lucian Colțea, născut în 1949 într-un sat din Sălaj, încercase să fugă din România la sfârșitul anilor ‘70, dar a fost prins de comuniști și încarcerat. Ieșit din temniță, a reușit să plece din țară și să se stabilească la Chicago.
    Cu un an înainte să cumpere vila de pe strada Paris, Colțea dăduse o altă lovitură la Bușteni. Cumpărase, în 2003, Castelul Cantacuzino cu doar 400 de mii de dolari după o retrocedare controversată.
    Banii nu erau însă doar ai lui. Colțea avea un partener secret în Chicago, în persoana lui Adrian Tărău, fugit de câteva luni din țară, după cel mai mare scandal din epocă. Tatăl său, Aurel Tărău, fost prefect de Bihor, a fost cel mai important sponsor oficial al PSD la alegerile din anul 2000, care-l propulsaseră premier pe Adrian Năstase.
    Un mai târziu, pe 20 aprilie 2001, Tărău Junior este arestat, la Oradea, pentru contrabandă cu produse petroliere și eliberat după două zile. Despre cazul său, premierul Năstase avea să declare că nu crede în “arestările de vineri seara”. Scandalul politico-financiar a culminat cu sinuciderea procurorului Cristian Panait, trimis de la București să-l ancheteze pe magistratul care îl arestase pe fiul prefectului.
    Adrian Tărău a reușit să fugă din țară și s-a stabilit în Chicago, de unde a făcut în continuare afaceri în România.

    Clădirea de pe strada Piața Amzei, nr. 6
    Așa l-a finanțat cu 200 de mii de dolari pe Lucian Colțea ca să cumpere Castelul Cantacuzino și l-a împuternicit să-l vândă, în 2007, cu 10,6 milioane de euro, de peste 25 de ori mai mult decât prețul de achiziție. Colțea nu a mai vrut apoi să împartă profitul, iar Tărău l-a dat în judecată în România și în Statele Unite.
    A cerut astfel un sfert din suma de vânzare, respectiv 2,65 milioane de euro, plus dobânzile calculate pentru întârzierea plății. Judecătorii români au decis că nu e de competența lor să judece conflictul, dar sentința lor din 2012 păstrează detaliul că Tărău stinsese, între timp, conflictul cu partenerul său și primise 2,97 milioane de dolari. Colțea îi oferise o clădire din Piața Amzei și o sumă de bani.
    În paralel, Lucian Colțea încerca să pună mâna, prin trafic de influență, și pe alte clădiri de patrimoniu. A fost prins și trimis în judecată în 2016 pentru că i-ar fi oferit 300 de mii de euro deputatului Cristian Rizea, ca să-l ajute să obțină proprietăți de la Administrația Protocolului de Stat (exact instituția care restituise și vila Prager din strada Paris) și de la Primăria Chiajna.
    Colțea a murit în timpul procesului, iar Rizea a fugit din țară.

    Castelul Cantacuzino din Bușteni a fost construit în 1911 după proiectul lui Grigore Cerchez, unul dintre profesorii lui Emil Prager și poartă și astăzi numele prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, “Nababul”, cel mai mare latifundiar al acelor ani. A mai fost proprietarul palatului în care este acum muzeul George Enescu de pe Calea Victoriei. Aici s-a mutat și a creat compozitorul după căsătoria cu Maria, fosta noră a lui Cantacuzino. Descendent al marii familii de domnitori, Cantacuzino a fost premier și de două ori primarul Capitalei.
    TRANZACȚIILE, INTERPUȘII ȘI AMBASADA
    Tandemul Cuptor-Colțea a încercat să-și multiplice rapid banii investiți în vila Prager. Vânzarea a fost urgentată și de un conflict financiar pe care Cuptor îl avea cu un partener comercial, care pusese sechestru pe o parte din clădirea din strada Paris în contul unei datorii. Cuptor a rezolvat problema sechestrului și a promis vânzarea vilei în schimbul a 2 milioane de euro.
    Astfel, în 2015, Cuptor și Colțea au semnat un pre-contract de vânzare cu o pensionară din Sibiu, Maria Sasu, pe atunci în vârstă de 70 de ani.

    Nela Sasu a mai cumpărat în 2010 o clădire tot pe strada Paris, dar la numărul 35. A închiriat-o apoi ambasadei Chile. Foto: Facebook
    Dar transferul s-a complicat. Cei doi samsari n-au mai vrut să finalizeze tranzacția, așa că Maria Sasu s-a dus în instanță. A câștigat procesul în 2007 și a fost pusă, în final, în posesie. În afacerea imobiliară, Maria Sasu fusese reprezentată de fiica ei.
    Nela Camelia Sasu, medic de profesie, deține mai multe proprietăți în Madrid și Tenerife – cea mai mare insulă din arhipelagul Canare – unde locuiește din anii ’90. Contactată telefonic, nu a dorit să discute despre această tranzacție.
    În 2009, prețul vilei Prager a sărit la 3,5 milioane de euro. Familia Sasu a încasat banii, pe 10 septembrie, de la Leana Pielmuș – o văduvă de 58 de ani care locuia într-un bloc comunist de zece etaje în zona Rahova.
    Femeia rămâne în acte, ca nouă proprietară, doar șapte zile, timp în care prețul crește din nou cu aproape un milion de euro. De negociere și de tranzacție se ocupase însă ginerele ei, Ammar Aoun, un stomatolog sirian, care reușește să o vândă după doar o săptămână cu 4,6 milioane de euro, marcând astfel un profit de aproape 140 de mii de euro pe zi.
    L-am căutat pe medicul Aoun ca să înțelegem mai bine tranzacțiile făcute de soacra lui, dar am aflat altceva: “Eu am făcut totul. (…) Ați fost ieri la soacră-mea, da? Este normal să mergeți acasă la cineva?”
    Vecinii doamnei Pielmuș ne spuseseră că, între timp, bătrâna se mutase undeva lângă București, dar că nu auziseră nimic despre tranzacțiile ei de milioane de euro.
    Banii îi plătise Ministerul de Externe al Siriei, reprezentat de ambasadorul de la București, Walid Othman.
    Ammar Aoun, cel care a facilitat tranzacția, a devenit și mai iritat când l-am întrebat de profitul de aproape un milion de euro făcut în doar o săptămână, sugerând că opozanții regimului sirian sunt în spatele demersului nostru jurnalistic:
    “Am voie să încasez în fiecare zi milioane de euro. Sunt important.“
    Un alt medic de origine siriană, Mohamad Rifai, dizident al regimului de la Damasc, îl descrie pe Ammar Aoun ca pe un prieten al ambasadorului sirian:“ El (Aoun) este un loial al regimului criminal. A venit în România la sfârșitul anilor ’70 și s-a stabilit aici. Pe atunci era certat cu vechiul regim din Siria și nu putea să se întoarcă acasă. Lucrurile s-au schimbat când a venit ambasadorul Walid Othman, în 2007, și s-a împrietenit cu el. De atunci a devenit loial regimului actual, probabil datorită intereselor, lucru dovedit cu acel act de vânzare cumpărare, acea fraudă cu ambasada. Drepturile poporului sirian nu se prescriu. Noi, sirienii, avem dreptul să-i tragem la răspundere într-un tribunal liber și independent în viitoarea Sirie.”
    Scindarea comunităților de sirieni din întreaga lume s-a produs în 2011, când la Damasc a izbucnit războiul civil.
    “Unii au devenit peste noapte dușmani ai regimului”, spune un sociolog, care a consiliat imigranţi şi refugiaţi ajunși în România. Sociologul, care a dorit să-și păstreze anonimatul, explică contextul de atunci:. “Nu se putea discuta cu ambasada. Era cu ușile închise și a creat foarte multe probleme. Încercam să ajut cetățeni sirieni să-și obțină pașapoartele pentru că le aveau expirate și nu puteau să-și prelungească șederea în România. Își depuneau dosarul la ambasadă și nu primeau nimic. Au fost unii care au așteptat mai mult de șapte ani și în final au cerut azil”.
    Alți sirieni, ca Ammar Aoun, au rămas fideli regimului lui Bashar al Assad.
    “În interiorul meu au înflorit mugurii iubirii pentru cei iubiți în numele lui Dumnezeu. I-am iubit și o voi declara mereu si public fără să o ascund. Calitățile lor frumoase de la care savurez splendoarea încrederii, mă tot uimesc. Iar eu ma rog pentru ei și în absența lor pentru victorie și iertare de la Grația Divină. Să aveți o zi și o seară pline de bucurii execelența voastră ambasador Walid Othman”, scria Ammar Aoun luna trecută pe Facebook, postând și o fotografie în care ambasadorul stă la birou cu tabloul lui Bashar al Assad pe peretele din spate.
    Walid Othman a preluat funcția diplomatică în România pe 2 octombrie 2007, fiind cel mai longeviv ambasador din țara noastră. Mandatul tocmai i-a fost reînnoit pentru încă un an, deși, conform legilor siriene, trebuia să fie pensionat în 2018, când a împlinit 65 de ani. Suntem una dintre puținele țări europene care a menținut pe teritoriul ei misiuni diplomatice ale regimului condus de Bashar al-Assad, în contextul în care Uniunea Europeană și Statele Unite au impus sancțiuni după 2011, când protestele antiguvernamentale de la Damasc au fost suprimate brutal, provocând războiul civil în care au murit peste 380.000 de oameni.
    Walid Othman, ambasadorul Siriei la București. Foto: Adel Al-Haddad / Mediafax Foto
    În 2012, un fost ministru sirian, citat de Reuters, îl acuza pe Othman că este “unul dintre oamenii care fac transferuri de bani în numele familiei Assad”.
    Tot atunci, RISE Project a dezvăluit afacerile pe care familia lui Walid Othman le face în România, împreună cu rudele lui Bashar Al Assad ( clanul lui Sevil Sayddeh, Dragnea-Ponta-Firea-Tăriceanu-P.S.D.-A.L.D.E. cu toți doctorii, doctorițele, ‘Dottori’ și ‘Dottoresele’ lor)notă suplimentară, de Amy N.
    Ammar Aoun (dreapta) împreună cu Walid Othman în 2018. Ammar Aoun, 64 de ani, a venit în București, la școală, în timpul regimului comunist, în baza colaborării pe care Siria și alte state din zonă le avea cu autoritățile române de atunci. A absolvit Medicina – Secția de Stomatologie și a obținut cetățenia după ce s-a căsătorit cu o româncă. După 1990, a fondat prima clinică de stomatologie, apoi a derulat mai multe afaceri în domeniu. Foto: Facebook
    În 2018, la nouă ani după tranzacția cu vila Prager, medicul Aoun a donat, împreună cu un alt afacerist sirian, o Dacia Duster ambasadei Siriei la București. Au primit amândoi certificate de mulțumire din partea ambasadorului.
    Cu doi ani în urmă, Ammar Aoun participase la o întâlnire cu ambasadorul Rusiei, alături de alți șapte oameni de afaceri sirieni din România. Erau toți acolo pentru a susține acțiunile armate ale Rusiei împotriva civililor din Siria și pentru a-i mulțumi lui Vladimir Putin.
    La aceeași întâlnire era prezent și Haytham Assad, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Sirieni în România, partener cu familia ambasadorului Othman în compania care deține terenurile din baza militară de la Corbu, județul Constanța, unde se antrenează soldați NATO.
    Prietenia lui Assad cu Aoun se reflectă constant și în fotografiile postate pe Facebook cu ocazia unor întâlniri la care participă și ambasadorul.
    Ambasada Siriei la București nu a răspuns întrebărilor RISE Project pe marginea tranzacției imobiliare.
    Camelia Bogdan, magistrat și expert în combaterea spălării banilor, susține că există suspiciuni privind modul în care s-a efectuat tranzacția cu banii ambasadei: “De exemplu lipsa justificării financiare, plăți făcute printr-un interpus care nu ar putea justifica originea fondurilor, suspiciuni care trebuiau să fie observate și puse sub semnul întrebării de notarul care a legalizat schema fraudulentă în concordanță cu obligațiile AML (n.r. împotriva spălării banilor). În acest caz, notarul avea datoria să identifice beneficiarul real și să raporteze tranzacția suspectă către autoritățile fiscale.”
    BANII DIN AEROPORT
    La o lună și jumătate după ce marchează profitul din tranzacția cu ambasada, pe 28 octombrie 2009, Ammar Aoun primește un telefon de la un sirian monitorizat pentru activități de spălare de bani.
    Procurorii antimafia îl urmăreau atunci pe Yakhni Abdulkader, care coordona la București o rețea de spălare de bani cu ramificații în Siria, Iordania, Turcia, Arabia Saudită și Liban.
    Abdulkader este interceptat astfel când îl sună pe Aoun ca să-i ajute soția să treacă prin vama aeroportului Otopeni cu mari sume de bani. Avea în bagaje 590.000 de dolari și 121.000 de euro și urma să zboare spre Istanbul. E dispus să plătească oricât. ca să scape de control.
    Mai târziu, audiat ca martor, Aoun le-a spus procurorilor că nu avea cum să-și ajute conaționalul decât sugerându-i să apeleze la un avocat.
    Nu era primul zbor pe ruta respectivă. Soția lui Abdulkader mai aterizase de alte 13 ori la Istanbul, de unde se întorcea în aceeași zi la București.
    În final, banii din aeroport au fost confiscați, iar Abdulkader a fost condamnat pentru spălare de bani. Doar între 2009 și 2010, sirianul albise 3,5 milioane de dolari cu sprijinul complicilor săi, potrivit documentelor judiciare.
    Colectase bani de la cetățeni chinezi și arabi, care făceau aici contrabandă, și îi schimba în valută. Apoi, prin curieri, Abdulkader îi trimitea în Siria sau Turcia.
    Din cele două țări, banii plecau mai departe către alte zone prin intermediul “Hawalla” – un sistem alternativ de transfer al banilor folosit în Orientul Mijlociu. Sistemul de plăți nu lasă urme în documente: expeditorul dă banii unui broker care contactează un omolog din altă țară, căruia îi cere să îi dea beneficiarului final banii după ce acesta îi spune doar un cod.
    CE SPUN M.A.E. ȘI S.R.I.
    Am întrebat mai multe autorități române dacă au știut cum a ajuns clădirea de pe strada Paris în proprietatea statului sirian.
    Ministerul de Externe ne-a transmis că, în general, misiunile diplomatice acreditate în România notifică MAE privind sediile, dar că asta nu presupune și comunicarea unor detalii privind modul de dobândire al clădirilor și că “în arhivele Ministerului Afacerilor Externe nu se mai regăsește corespondența purtată cu Ambasada Republicii Arabe Siriene la București în anul 2009 cu privire la imobilul menționat, durata de păstrare prevăzută de lege fiind depășită”.
    Serviciul Român de Informații a spus că astfel de date sunt exceptate de la liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public.
    Ana POENARIU și Mohammad BASSIKI (SIRAJ)
    AFACERILE PUTERII SI ALE OPOZITIEI:
    Firea Tunului
    ⦁ 9.09 2020

    A fost odată un samsar care, după ce a fraudat litoralul românesc, a dat un tun spectaculos în București.
    Administrația Firea l-a vegheat protector pas cu pas.
    Miza aranjamentului se ridică la 50 de milioane de euro, bani plătiți de Primăria Capitalei pentru 5,6 hectare. Pretextul este conservarea unui parc din nordul orașului.
    Suma însă este dublă față de prețul pieței, iar toată combinația imobiliară a fost pregătită minuțios pentru momentul exproprierii.
    Am analizat istoricul fiecărei tranzacții din acest caz și am descoperit o grupare organizată de profitori, formată din oamenii primarului Firea, o fostă iubită a lui Codrin Ștefănescu, mama fondatorului Cancan, fiica bulibașei din Târgoviște, un deputat, un șef de clan iranian, rechini imobiliari faimoși și o armată de interpuși.
    Presat de calendar, dar ajutat de primărie, samsarul a sacrificat pioni și a cerut întăriri. Cinci elemente îi rezumă viziunea de joc.

    Premisa de la care a plecat e că statul va plăti oricum cu nemiluita, de câteva ori mai mult decât prețul pieței. Reiese din acte.
    Timpul a devenit însă factorul de stres. Intrase în criză. Venea un termen-limită. Și-l dăduse singur, tot în acte. Dacă nu bătea palma cu primăria până în decembrie 2018, pierdea milioane.
    Strategia s-a bazat pe sfânta împărțeală. La începutul lui 2018, samsarul a vândut inteligent felii importante din parc către oameni utili proiectului. Concomitent și la un preț decent. Dar a avut grijă.
    Clauza pusă în aceste contracte, o garanție pentru el atunci, reprezintă un certificat de premeditare acum. E simplu: vinde cu 1 leu lui X și mai primește 2 lei când X revinde primăriei cu 6 lei. Altfel spus, samsarul încasează triplu “în situația în care până la data de 13 decembrie 2018, terenul va fi expropriat, vândut, schimbat către orice autoritate, instituție locală sau centrală a statului (…)”
    Numitorul comun ține de influența investitorilor cooptați. Fiecare, în conjunctura lui, are conexiuni la primărie, în PSD sau în presă. Modelul standard aplicat: bătrân cu “ginerică” la cabinetul primarului și cu 540.000 de euro în plus. Efectul e motor cu reacție pentru combinația imobiliară, care se rezolvă în câteva luni, fără o grilă notarială actualizată și ocolind legea.

    Decorul e Parcul Verdi din cartierul Floreasca. Suntem pe terenurile revendicate de șase familii la sfârșitul anilor 90 și reparcelate diferit în zeci de speculații imobiliare ulterioare.
    După ce primăria s-a grăbit să umple buzunarele samsarilor, parcul oferă azi priveliștea dezolantă a unui spațiu neamenajat, plin de buruieni, unde administrația a trântit nouă bănci pe singura alee asfaltată și tot atâtea coșuri de gunoi pe care scrie mare: “La revoluție s-a murit pentru o Românie liberă și civilizată”.
    I. ARHITECȚII UNEI COMBINAȚII DE MILIOANE
    Îmbrățișat de un fotoliu, Franț Tudor stă aproape nemișcat în apartamentul lui comunist din nordul Capitalei. Are 64 de ani și a supraviețuit unui atac cerebral care l-a paralizat parțial. Ar fi putut fi milionar, dar nu e.
    Tudor și familia lui au moștenit o bucată din parcul Verdi. A fost a bunicii sale, spune cu greu. Preferă să aprobe din cap, în timp ce soția preia narațiunea: “Până la accident, mereu și-a făcut probleme pentru acest teren, de care s-au ocupat cumnatul meu și ceilalți. A fost o râcă acolo.”
    Bunica lui Franț Tudor a obținut terenul în 1957, printr-un schimb cu Ministerul Agriculturii. Cedase jumătate de hectar în fosta comună Băneasa și primise egal în București, pe locul unde astăzi se întinde parcul Verdi.
    Bătrâna s-a stins în anii ’70, lăsând niște acareturi pe șoseaua Pipera, în sectorul 1, dar fără să menționeze în testament terenul din parcul Verdi. Abia în 1999, familia lui Franț Tudor s-a mobilizat brusc și a chemat în judecată Administrația Domeniului Public Sector 2 pentru cei 5000 mp din Parcul Verdi.
    Atunci, la sfârșitul anilor ’90, procesul a mers ca racheta. Șase luni mai târziu, judecătoria de sector îi împroprietărea pe oameni în parc. Dar ei aveau nevoie de bani.
    Prin trei contracte succesive (2002, 2005 și 2007), Tudor și rudele lui au vândut bucata moștenită, de 5000 mp, cu aproximativ 65.275 euro.
    Înseamnă 13,05 euro un metru pătrat.
    În 2018, primăria a răscumpărat jumătatea de hectar cu 6.505.920 euro.
    Adică 1080 euro pe același metru pătrat.
    Prețul a crescut de aproape 83 de ori. Cineva a făcut o magie.
    SECURIST ȘI AVOCAT
    Familia Tudor a fost reprezentată în instanță de casa de avocatură a lui Liviu Traian Poenaru, fost ofițer de informații în aparatul represiv al lui Ceaușescu. Azi are 71 de ani.
    În tinerețe, Poenaru a lucrat în Direcția a III-a a Securității Statului, axată pe contraspionaj intern și implicată în majoritatea operațiunilor de poliție politică derulate pe teritoriul național.
    În august 1973, de exemplu, Poenaru era încartiruit la secția județeană a Securității din Bistrița Năsăud și avansat la gradul de locotenent major printr-un ordin al ministrului de Interne de atunci, celebrul Emil Bobu.
    Anii au trecut, iar fostul securist, cu studii de Drept la bază, s-a convertit în avocat de retrocedări bănoase.
    Notoriu e cazul Fermei Regale Băneasa și a unei bucăți din Pădurea Snagov, revendicate de prințul Paul Lambrino pe mâna afaceristului Remus Truică și a magnatului israelian Benjamin Steinmetz. Aranjamentul devenit obiect de studiu la DNA îl include și pe Liviu Traian Poenaru în calitate de avocat al prințului Paul, pentru care a prestat timp de trei ani prin tribunale, ca să fie plătit în natură cu două hectare.
    Paul de România și avocatul Liviu Poenaru (stg.) susțin o conferință de presă cu privire la propunerea Guvernului României de a da compensatii pentru proprietățile regale, 9 noiembrie 2004. Foto: Sorin LUPSA/Rompres foto
    Tot Poenaru a făcut pârtie în justiție și pentru șase familii care au cerut pământ în parcul Verdi. Printre acestea se află cea a lui Franț Tudor, pensionarul din nordul Capitalei.
    Metoda este aceeași.
    Toate cele șase dosare de revendicare au avut la bază un singur tip de document: copii xerox după contracte de schimb încheiate cu Ministerul Agriculturii în 1957.
    Numai că parte din actele îngălbenite de timp nu sunt iscălite, iar altele n-au fost legalizate la notariatul de stat, arătând diferit de cele originale aflate la Arhivele Naționale.
    În ciuda inadvertențelor, primăria n-a făcut opoziție consistentă în instanță, iar avocatul Poenaru a câștigat rapid procesele.
    Urma însă planul cuiva.
    SAMSARUL COMANDANT
    E vorba despre milionarul Dragoș Săvulescu, fost acționar al clubului Dinamo, condamnat definitiv și urmărit internațional. Săvulescu a fost cel care l-a abordat pe avocatul Liviu Poenaru pentru combinația din parcul Verdi.
    Între timp, a primit cinci ani și șase luni de închisoare în “dosarul retrocedărilor ilegale de plaje” din Constanța și Mamaia. Prejudiciu: 112 milioane de euro.
    Săvulescu s-a ridicat pe lângă celebrul Cristi Borcea (ex-finanțator la Dinamo) în domeniul retrocedărilor, cei doi fiind umăr la umăr în mai multe scandaluri. Unul e chiar cazul de la Constanța, în care și mentorul Borcea a fost condamnat.
    În același dosar a fost adus cu tam-tam din Madagascar și Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, care ispășește un deceniu la penitenciarul Rahova.
    Refugiat inițial în America, urmăritul Săvulescu și-a dus exilul pe plajele din Los Angeles, alături de noua soție, fotomodelul Angela Martini, fosta Miss Albania. Iarna trecută, la un moment dat, samsarul s-a predat autorităților italiene din Napoli. A fost eliberat însă la scurt timp, fără restricții, cât timp statul continuă procedura de extrădare.
    Cei trei condamnați, Mazăre; Borcea și Săvulescu, s-au remarcat de-a lungul timpului exersând fițe în diferite ipostaze: avioane private, escapade pe yachturi sau în restaurante cu mâncăruri preparate molecular.
    Săvulescu, cel mai tânăr dintre ei, a fost chiar actor în producții de mâna a doua, dar banii din imobiliare i-au adus faimă în presa tabloidă. Între motor și decapotabilă, samsarul face azi umbră femeilor frumoase, speculând disperarea funciară a unor bunicuțe.
    Nunta anului 2005 a costat jumătate de milion de dolari și a fost a lui Săvulescu, de pildă, cu o dentistă de lux. Ilie Năstase i-a nășit, iar la mese s-au simțit bine Mircea Geoană, Neculai Onțanu, Ion Țiriac, Ioan Becali sau Gigi Nețoiu.
    Sărbătoreau implicit o perioadă fastă, în care Săvulescu se îmbogățise repede: regimul Adrian Năstase. L-a ajutat atunci primul șef al Agenției Domeniilor Statului (ADS), Cornel Popa, omul baronului PSD Ilie Sârbu. Ulterior, Popa a fost condamnat repetat pentru management corupt, cel mai răsunător caz fiind “Dosarul ICA” al lui Dan Voiculescu.
    Săvulescu căuta moștenitori de terenuri confiscate în nordul Bucureștiului, zona lui de interes, și cumpăra drepturile litigioase de la cei epuizați de procese. Primăriile nu găseau nimic disponibil și astfel intra în joc ADS, care compensa retrocedările în locații alese pe sprânceană.
    A venit apoi bula imobiliară care l-a propulsat pe Săvulescu în topul milionarilor consacrați, urmată de criza financiară în care s-a energizat cu lichidități. În 2009, datora Fiscului aproape 56 de milioane de lei (TVA din tranzacții imobiliare). În 2011, Forbes îi estima averea la 13 milioane de euro. Era de neevitat practic pe piața terenurilor de lux. Până și “Grupul de la Monaco” a trebuit să se asocieze cu el ca să intre în Floreasca.
    Fidel ocupației primare, samsarul a rafinat-o suficient prin restaurantele din Herăstrău, încât să aibă relații pentru tunuri pe termen lung. Inginerii simultane, dar similare, care bubuie preponderent sub administrații PSD.
    De exemplu, dacă pierde și recursul, Primăria Capitalei ar trebui să plătească încă 23 de milioane de euro lui Săvulescu și acoliților lui pentru alte 1,7 ha din sectorul 1, luate tot pe drepturi litigioase în anii 2000. Personajul apare și în “dosarul retrocedărilor ilegale din sectorul 2”, unde cap de afiș e Neculai Onțanu.
    Pe linia asta se înscrie afacerea “Parcul Verdi”.
    Partea lui Săvulescu e de aproape șapte milioane de euro din cele aproximativ 50 puse la bătaie de primăria generală. O sumă și mai mare va obține de la cei pe care îi reprezintă în fața instituției.
    Operațiunea însă a fost de anduranță.
    CONDIȚIA PRIMARĂ
    L-am căutat pe avocatul Poenaru anul trecut la biroul său de avocatură, o casă din zona Piața Unirii, București, ca să identificăm momentul zero al tunului imobiliar din parcul Verdi.
    Înalt, la costum, gazda noastră se aprinde cam repede. Săvulescu a venit cu ideea, planul și clienții, spune fostul ofițer de Securitate. Cele șase familii de revendicatori erau găselnița milionarului.
    “Bine, dom’le, e în regulă, i-am răspuns. El (Săvulescu – n.n.) a zis că putem cumpăra de la unii care vor să vândă drepturile pe promisiune și, dacă îl obținem, e ok.”
    Acei “unii” erau viitorii săi clienți.
    Imediat, avocatul s-a implicat în schemă cu arme și bagaje. Plus propria mamă, pe numele căreia a preluat bucăți din parc de la cei reprezentați în procesele de revendicare, aduși de Săvulescu.
    Însă bătrâna “săgeată” a murit, Poenaru a moștenit-o și i-a vândut lui Săvulescu tot: “Nu mă interesează. Sigur că am fost împreună acolo, am cumpărat aia și m-am ocupat de aia, dar a fost înainte de 2000, când i-am reprezentat acolo”
    Cert e că avocatul a încasat 220.000 de dolari în 2003. Avea nevoie de bani ca să-și deschidă biroul, zice el: “Eu nu fac afaceri din astea. Am meserie. De aceea am vândut.”

    Milionarul nu l-a scos din acte până în 2018. La un moment dat, prin 2015, Fiscul i-a blocat conturile și a venit peste el, fiindcă oamenii lui Săvulescu nu plătiseră impozitele pe terenuri. Atunci s-ar fi și certat.
    ” El (Săvulescu – n.n.) s-a băgat în tot felul de afaceri. A venit la mine și cu Constanța (cazul Mazare – n.n). Domne’, nu mă interesează, i-am spus. Cu parcul Verdi a fost foarte clară. Acolo s-au făcut niște verificări, care au fost proprietari au revendicat pe lege și cu asta s-a închis. L-am obținut, l-am vândut, dă-l în p…a mă-sii, că nu mă interesează.”
    Interesant e totuși mecanismul de presiune prin care avocatul, în siaj cu Săvulescu, și-a condiționat clienții. Pe ideile că “fără mine nu se poate” și “obțin terenul, dar îmi faci parte”, revendicatorii au semnat cuminți promisiuni de vânzare sau cedări de drepturi litigioase către cei care gestionau procesele. Primii au rămas cu vrabia din mână, ceilalți cu cioara de pe gardul tribunalului.
    O dată câștigate procesele, oamenii au vândut din nou, inclusiv către Poenaru și Săvulescu. Dar mai ales, celor aduși de samsarul imobiliar. Noii proprietari vând la rândul lor. Și tot așa. La final, urmele moștenitorilor inițiali se pierd în peste 100 de tranzacții. Majoritatea, parafate în ultimii trei ani.
    E faza în care o lume pestriță trece prin aventura imobiliară. Iar sumele plimbate în carusel s-au dovedit de zeci de ori mai mici decât a decis Primăria Capitalei să plătească în 2018 pentru terenurile de care s-a ocupat avocatul Liviu Poenaru la începutul anilor 2000.
    Și mai există un om cheie în ecuație.
    “NOTARUL MEU, JEAN”
    Contractele inițiale și mare parte din actele ulterioare s-au perfectat la notarul Jean Andrei din București, fost procuror.
    Căsătorit cu Laura Andrei, judecătoare la Curtea de Apel București și fostă șefă a Tribunalului București, domnul notar a fost condamnat în februarie la doi ani de închisoare cu suspendare tot în dosarul retrocedărilor ilegale de la Constanța, pentru care Mazăre execută 9 ani, în timp ce Săvulescu s-a evaporat.
    Jean Andrei, Sursă foto: Academia Română
    Procurorii scriu în rechizitoriu că Jean Andrei a autentificat și legalizat în fals documente pentru gruparea din care făcea parte samsarul imobiliar Săvulescu, sprijinindu-l să prejudicieze statul. Că face parte din grupul infracțional organizat.
    Noi l-am întrebat mai mult despre Parcul Verdi.
    “Păi ce să vă spun? Nici nu mai știu despre ce e vorba. A fost mai demult, dar nu mi le mai amintesc. În anii 2001 – 2002. Deci acum 18 ani. Eu nu știu ce am făcut ieri. (…) Apar și din 2015? Posibil. E acum patru ani. Nu mai țin minte. Alea mai recente sunt făcute de partenerul meu, nu de mine.“
    Jean Andrei predă cursuri la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. Materia sa, dreptul public, reglementează relațiile dintre indivizi și instituții.
    Ne frământă totuși legătura cu Dragoș Săvulescu. Cum l-a cunoscut?
    “A făcut acte la mine. A venit la un moment dat la biroul meu. Îl știu de ani de zile, dar nu mai pot să vă spun când exact a venit. Și nu văd ce importanță are pentru dumneavoastră!”
    Cele două cazuri au destule elemente în comun: modus-operandi, păpușar, notar, interpuși. Administrațiile diferă. Până și bunica samsarului este implicată, atât în dosarul din Constanța, cât și în tranzacțiile din București.
    “Și ce treabă am eu? Ca notar mi s-a cerut să autentific niște acte. Că persoana s-a numit Măriuța, Săvulescu sau Popescu – pe mine nu mă interesează cine cumpără sau care-i problema. (…) Nu s-a dovedit că-s acte false la Constanța, cum zic procurorii, fiindcă a intervenit prescripția. Făceam în epoca respectivă 30.000 de acte pe an.”
    Îl recomandă clienții din om în om, zice Jean Andrei. Așa s-ar fi adunat gruparea Săvulescu în jurul lui: “Dumneavoastră dacă știți un doctor bun, nu-i spuneți unei prietene care are probleme cu tiroida?”
    Organizat cu oameni și hârtii, samsarul a dat cărțile pe față într-o zi.
    II. CUM S-A ÎNTÂMPLAT LA PRIMĂRIE
    Acum două veri, Dragoș Săvulescu s-a înarmat cu procuri de la proprietarii din Parcul Verdi și s-a dus la primărie cu propunerea de a vinde terenurile. O comisie specială i-a analizat solicitarea în 5 iunie 2018 și a propus răscumpărarea.
    În nici două săptămâni, la ședința din 14 iunie 2018, consilierii generali votează demararea procedurii de achiziție. Doi consilieri cer ca evaluarea să se facă la preț de spațiu verde, nu de teren construibil. Cel din urmă e mult mai scump.
    În 4 iulie 2018, comisia care analizase inițial cererea lui Săvulescu se întrunește din nou și cere un raport de evaluare pentru a stabili un preț de la care să poată porni negocierile. Se ocupă de asta Media City SRL, o firmă ancorată în primărie de pe vremea când era șef Sorin Oprescu.
    Prețul fixat inițial de evaluator este 573 euro/mp.
    Dar Săvulescu nu-i mulțumit.
    Proaspăt întors din Maldive, scoate din mânecă doi ași și convinge administrația Firea să dubleze potul.

    SUME SUB PRESIUNE
    Prima carte jucată e un dosar din 2015 care obligă primăria, în primă instanță, să plătească aproape 660 de mii de euro plus dobânzi, cu titlu de despăgubiri, proprietarilor din Parcul Verdi.
    Majoritatea erau reprezentați în proces de Geta Săvulescu (71 de ani), mama milionarului imobiliar. Gruparea reclama că n-a putut folosi terenurile fiindcă erau încadrate ca spațiu verde în planul urbanistic al orașului. Deci, fără construcții, investiții sau dezvoltare.
    Amenințarea rezidă oficial într-o adresă din 14 august 2018, trimisă de Săvulescu primăriei, unde atrage atenția că valoarea despăgubirilor ar putea depăși 10 milioane de euro. Asta pentru că, spune el, mai sunt și alți proprietari în parc care s-ar putea folosi de precedent.
    Samsarul propune primăriei să cumpere loturile sale cu 1250 euro/mp, iar proprietarii din acte să renunțe la proces.
    Prețul e dublu acum față de cel din evaluare.

    În lipsa unui preț de referință pentru spațiu verde, Săvulescu se raportează la prețul maxim din zonă. Cel al terenurilor construibile, cu altă valoare urbanistică.
    Problema e că primăria se lasă păcălită.
    Fără vreo hotărâre judecătorească definitivă sau o decizie a Consiliului General privind regimul terenurilor, administrația Firea merge pe logica samsarului care umflă prețul.
    CONFIDENȚIAL, NU DERANJAȚI
    Contra-cronometru, pe ritmul lui Savulescu, comisia din primărie se întrunește din nou și cere un nou raport în vederea exproprierii. Ca data trecută, o face aceeași firmă (Media City SRL).
    Evaluatorul alege varianta cea mai scumpă din grila notarilor: prețul reper pentru un teren liber, cu utilități trase. Nu aplică nicio corecție. Un metru pătrat ajunge astfel la nivelul maxim: 1310 euro.

    Am sunat la firma respectivă ca să înțelegem fenomenul, dar șefa departamentului de evaluare, Mihaela Lintaru, ne-a luat la trei-păzește:
    “Domnul Sandu (patronul – n.r.) nu este la birou. Da, au fost niște rapoarte întocmite în cadrul unui contract cu primăria generală, având în vedere niște ipoteze. Iar celelalte pe baza grilei notariale. N-are legătură cu valoarea de piață. (…) Dar nu vreți dumneavoastră mai bine să întrebați de ce a făcut primăria șapte rapoarte de evaluare? Noi am respectat un contract, cu niște ipoteze de lucru și punct. (…) Avem niște exigențe, o confidențialitate, deontologia meseriei. Nu suntem birou de informații. La revedere!”
    AUREL OPTIMISTUL
    La primărie, totul ok. Dintr-o dată, cei 1080 de euro propuși de samsar a doua oară par o idee rezonabilă. Preț final.
    Lucrurile se tranșează pe 6 septembrie 2018, când consilierii generali ai Capitalei, votează achiziția terenurilor controlate de Dragoș Săvulescu în parcul Verdi. Sunt 37 de voturi cam de pe la toate partidele, 8 abțineri, З împotrivă.

    Aurelian Bădulescu, Sursa foto: Facebook
    Viceprimarul PSD Aurelian Bădulescu conduce ostilitățile. Nicio problemă cu legalitatea, dă el asigurări în plen: “prețul pentru care s-a negociat și a reieșit în urma expertizelor este mai mic decât sumele la care se ajunsese inițial (…) Vă multumesc și aveți încredere сă sunt atâtea instituții, mai ales сă azi este о zi istorică pentru Direcția Națională Anticorupție”.
    Ziua intră în istorie pentru că Tudorel Toader, fostul ministru de Justiție, o propusese la conducerea DNA pe Adina Florea, actuala șefă a Secției Speciale de anchetare a magistraților.
    Dar despre câți bani vorbim?
    ȘAPTE ZEROURI
    49,7 milioane de euro pentru 4,6 hectare, plătiți în trei rate.
    Primăria plătește prima tranșă pe 12 octombrie 2018, când încheie contractele cu proprietarii.
    După trei luni, în ianuarie 2019, spațiile verzi își fac loc în grila notarilor, iar prețul de referință pentru terenurile din parcul Verdi este fixat la 561 de euro/mp.
    Adică jumătate din cât a plătit primăria.
    Graba nu e justificată de vreo urgență publică. Oamenii din zonă ceruseră, într-adevăr, salvarea parcului încă din 2016, când o bucată din el a fost scoasă la vânzare pentru șapte milioane de euro, iar primăria i-a liniștit atunci chiar cu argumentul că nu se poate construi nimic acolo, fiind vorba de spații verzi.
    A rezolvat situația peste doi ani, reușind performanța unică de a cumpăra spațiu verde la preț dublu, de teren construibil, ca să amenajeze tot spațiu verde.

    Până în mai 2019, primăria plătise 27 milioane de euro din cele aproape 50.
    Ultima tranșă urma în iunie 2019, dar Prefectura Capitalei a blocat tranzacțiile în instanță, atacând hotărârea de consiliu prin care s-a aprobat achiziționarea bucăților din parc. Ar fi fost încălcate mai multe legi privind exproprierea, spațiile verzi și transparența decizională.
    Prefectura a pierdut în primă instanță, dar a făcut recurs, procesul mutându-se apoi la Curtea de Apel București. În iunie 2020, judecătorii au respins recursul prefecturii.
    Primăria a primit astfel undă verde să facă restul plăților.
    Lanțul de întâmplări a fost cauzat de oameni absolut loiali Gabrielei Firea și desemnați special de aceasta. Ei au luat deciziile propriu-zise. Fără falanga din primărie, Săvulescu s-ar fi mișcat la viteza legală.
    III. OAMENII PRIMARULUI
    Ne întoarcem un an, pe 9 august 2018, la cabinetul Primarului General. E joi, ajunul represiunii din Piața Victoriei. Viceprimarul Aurelian Bădulescu tocmai semnează dispoziția 1419 sub numele Gabrielei Firea. Edilul era în București, dar își delegase atribuțiile, cum a făcut frecvent în tot mandatul.
    Așa aflăm funcționarii care netezesc drumul samsarului.

    Tehnic, documentul modifică componența unei așa-zise “comisii municipale de analiză și identificare a soluțiilor pentru trecerea în proprietatea municipiului București a terenurilor retrocedate și amenajate ca spații verzi sau locuri de joacă”
    Precum cele șapte obținute cu avocatul Poenaru, parafate la notarul Andrei și negociate de samsarul Săvulescu.
    Înființată încă din iulie 2017, prin decizia primarului, comisia funcționează ca un fel de comandament de criză al situației din Parcul Verdi, explorând cele două soluții pentru obținerea suprafețelor: achiziția și exproprierea.
    Aici se centralizează corespondența cu Săvulescu și au loc discuțiile față-n față. Aceiași oamenii însărcinați de Firea solicită cele două rapoarte de evaluare, ca să meargă în final pe cel mai scump și cu probleme legale.
    Mecanismul e următorul: comisia specială propune consilierilor, aceștia votează, primăria decartează. Secretariatul entității este asigurat de Direcția Patrimoniu, importantă în peisajul afacerii, dar relevante sunt numele și legăturile.
    Primii doi: reprezentanții Primarului General.
    UN CONSILIER ȘI JUMĂTATE DE MILION
    În poziție flagrantă îl găsim pe Iuliu Gogescu, 38 de ani, consilier personal al doamnei Firea pe probleme de achiziții. Prestează în comisia de recuperare a spațiilor verzi, deși “tata-socru” vinde o parcelă în Parcul Verdi cu peste jumătate de milion de euro.

    Iuliu Gogescu (centru stânga) într-o fotografie postată pe contul de Facebook al Gabrielei Firea
    Și iată cum s-a triplat prețul: bătrânul de 70 de ani cumpărase pe 17 aprilie 2018, chiar de la samsarul Dragoș Săvulescu, aproape 500 de metri pătrați cu doar 155.000 de euro. Șase luni mai târziu, pe 12 octombrie 2018, cedează totul primăriei pe 539.999 de euro.
    Pensionarul întreprinzător se numește Radu Dornean, iar relația sa cu Iuliu Gogescu, consilierul lui Firea, e mai complexă.
    Au fost asociați în două companii, Dovleacul Arțăgos SRL și Ifncons Media SRL (fostă Cris Plus Media). Cea din urmă a prins, fără licitație, contractele publice de peste un milion de euro, oferind servicii de consultanță în obținerea de fonduri europene și împrumuturi bancare pentru diferite primării din țară. Cele mai multe sunt încheiate cu administrații din județul Ilfov, inclusiv primăria Voluntari, condusă de Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea.
    Încrederea financiară s-a clădit însă pe fundalul unei legături personale. Consilierul primarului general are o relație cu Cristina Dornean, fiica bătrânului speculator imobiliar. Cuplul inundă social-media cu poze romantice prin insulele Maldive, din Sri Lanka sau de la evenimente mondene bucureștene.

    ⦁ Iuliu Gogescu a început s-o ⦁ consilieze financiar pe Gabriela Firea dinaintea înființării comisiei pentru redobândirea spațiilor verzi. S-a mai ocupat de Administrația Cimitirelor, de managementul a două societăți din subordinea Primăriei Capitalei, iar în alta a fost membru în consiliul de administrație.
    ⦁ Prin urmare, l-am întrebat pe bătrânul Dorneanu dacă l-a ajutat tânărul Gogescu în afacerea cu primăria. Cică nu. Și n-ar fi contat, oricum. Alții aveau hectare, el doar 500 de metri.
    ⦁ “De câte ori a fost pus undeva – din ce îmi povestea și mie așa, dar nu prea, că ne vedem foarte rar – când trebuia achiziționat un teren, ceva, totdeauna pleca de acolo. N-a fost în faza în care să ia decizie. Întrebați-l pe dânsul, nu pe mine.”
    ⦁ Cum a ajuns să cumpere totuși de la Săvulescu? Cine le-a făcut legătura?
    ⦁ “Prin părinții lui. Au avut împuternicire și au venit. Pe toți îi cheamă Săvulescu. Pe dânsul l-am văzut decât o singură dată, mai târziu. (…) Au fost niște anunțuri. Și pe OLX. Am întrebat și eu pe unii care se ocupau cu dintr-astea. Nu o persoană anume. Mi-au zis, m-au văzut…”
    ⦁ Altfel, Dorneanu e cam supărat că suma totală din contract (539.999 euro) n-a fost plătită integral din cauza prefecturii. Mai ales că avea niște obligații de onorat:
    ⦁ “Eu am vândut ca toată lumea. Șmecherii ăia știau mult mai multe decât mine, pentru că mi-au pus condiții că peste o anumită sumă, dacă se vinde terenul, să le dau bani și lor. (…) N-aveam ce face. Dacă eram interesat – bine, dacă nu – nu. În sfârșit, aia e. Hotărăște instanța și gata.”
    ⦁ L-am sunat și pe Iuliu Gogescu, iubitul fiicei lui Dorneanu. Nu mai e stâlp la primărie, spune instantaneu și transformă convorbirea într-un campionat de eschive.
    ⦁ A doua zi, ne-a căutat el, puțin mai concret:

  5. ⦁ “Am plecat din primăria municipiului București cu demisie, am încheiat absolut orice fel de colaborare în 2018, pe 20 august. Am ieșit din acte, din orice fel de comisie, că erau atunci mai multe (…) Nu mai țin minte exact, parcă la Parcul Verdi era un proces și juridicul a atenționat… Nu rețin, a trecut mult de atunci. (…) Eu n-am semnat absolut nimic, nicio analiză. Nici nu știu despre ce raport de evaluare vorbiți. (…) La întâlnirea cu vânzătorii de la Verdi, nu-mi aduc aminte să fi fost prezent. Comisia se întâlnea în baza unui program. Nu toți membrii participau la întâlniri punctuale, asta încerc să vă explic. (…) Cu domnul Dorneanu am fost asociat în perioada 2014-2017. Am o idee despre ce e vorba (tranzacția din parc – n.n.), dar nu pot da detalii până nu vorbesc cu el.”
    ⦁ Iuliu Gogescu a trecut și prin managementul Companiei Municipale Imobiliara. O notă de fundamentare din septembrie 2018 – care motiva majorarea de capital a societății în scopul achiziționării de apartamente și clădiri – este semnată de Gogescu ca director general adjunct al societății. Asigura doar interimatul, spune el acum.
    ⦁ PREȘEDINTELE COMISIEI
    ⦁ Cel numit de Firea în fruntea comisiei speciale este omul său de maximă încredere, Radu Preda, consilier personal și el.
    ⦁ Preda este totodată un vechi camarad al condamnatului Mazăre. În anii ’90, au fost asociați în toate felurile prin conglomeratul de presă constănțean care propulsa o grupare infracțională la comanda județului. În context, a început să poarte legitimație de jurnalist.
    ⦁ Tineri fiind la malul mării, o intrigă personală l-a îndepărtat ulterior pe Mazăre de Preda. Din prietenia lor a mai dăinuit puțin un teren în Constanța, deținut în tandem.
    ⦁ Preda s-a mutat la București, în presa centrală, la sfârșitul anilor ‘90. A trecut pe la Evenimentul Zilei – șef la secția lifestyle, ba chiar redactor șef-adjunct – de unde a plecat în 2002, când fostul mare ziar rămăsese ultimul doberman în fața guvernului Năstase.
    ⦁ Cu Firea s-a întâlnit în trustul de presă Intact, patronat de familia lui Dan Voiculescu. Mai precis, la publicația economică “Săptămâna Financiară”, unde vedeta Antenei 3 era director, iar Radu Preda redactor-șef.
    Loial, a urmat-o în politică. În 2014, de exemplu, Preda îl consilia pe premierul Ponta, în timp ce soția sa, Anda, ocupa un post de director la compania de apă a orașului Voluntari (Euro ApaVol), din parohia lui Florentin Pandele.
    Ulterior, Preda s-a statornicit în cabinetul primarului general. S-a transferat și nevasta, dar la Compania Municipală de Agrement București. Doamna mai figura expert în achiziții la această societate. În altă societate, apare angajat însuși Preda: Compania Municipală Tehnologia Informației. Radio Europa Liberă a dezvăluit însă că ar fi muncit fictiv acolo, după modelul sinecurii “Dragnea vs. copiii orfani”.
    “Vă rog să trimiteți, dacă aveți întrebări, la biroul de presă. Adresați-vă biroului de presă. Vă mulțumesc frumos, bună seara”, ne-a tăiat-o scurt fostul jurnalist, când l-am căutat anul trecut să-l întrebam despre activitatea comisiei de recuperare a spațiilor verzi, pe care a prezidat-o.
    CEILALȚI DIN “COMISIA FIREA”
    Alți funcționari desemnați de primar în comisia specială:
    ⦁ Ștefan Cristinel Mitroi a condus Direcția Economică din primărie și prezidează Compania Municipală de Protecție Civilă și Voluntariat. Până în 2017, când s-a detașat la Capitală, Mitroi a fost mâna dreaptă a lui Florentin Pandele, adică șeful serviciului financiar din primăria Voluntari
    ⦁ Simona Mariana Popa, șefa Direcției Mediu, provine din clientela PSD. A fost consilier general și a lucrat la biroul parlamentar al deputatei Gabriela Podască (acum Pro România). S-a angajat în primărie sub administrația Firea.
    ⦁ Mariana Perșunaru, șefa Direcției Patrimoniu, lucrează in primărie din 2005. Inițial la Direcția de Administrație Publică. A ⦁ primit locuință socială și indemnizație de membru în board-ul Companiei Municipale Turistice. În subordinea ei, lucrează cumnata iranianului Manoucher Saadati, un “tunar” important din Parcul Verdi. Acesta trebuie să încaseze peste 8,3 milioane de euro de la primărie. Detalii, mai jos.
    ⦁ Eugen Davidoiu de la Direcția Achiziții Publice a fost ⦁ director la Tarom, când societatea aviatică a înregistrat pierderi substanțiale. Controversat, a mai condus Electrica Serv, Termoelectrica, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia și un serviciu al Senatului.
    ⦁ Corina Dumitrescu din fruntea Direcției Generale Investiții, membră în consiliul de administrație al Companiei Municipale pentru Managementul Transportului, a venit la primărie în 2009. Anterior, a lucrat la Serviciul de Telecomunicații Speciale.
    ⦁ Adrian Iordache, șeful Direcției Juridice și membru în consiliul de administrație al Companiei Municipale Energetica. Lucrează în instituție de peste 20 de ani, din aprile 2000.
    ⦁ Diana Olteanu de la Direcția de Urbanism este angajată în primărie cel puțin din 2010.
    IV. LIGA MARILOR BENEFICIARI
    Cei cooptați de Dragoș Săvulescu în aranjamentul imobiliar cu parcul din cartierul Floreasca sunt, la rândul lor, personaje conectate la centre de influență politică și afaceri cu statul. Printre ei se numără mama unui mogul de presă, fosta iubită a unui politician, sora unui deputat, un iranian cu neamuri în primărie, angajați de la companiile municipale sau, pur și simplu, partenerii vechi ai unor samsari notorii.
    CRAINICA DIN HÂRTII
    Delia Budeanu, cunoscuta crainică TVR de pe vremea lui Ceaușescu, se numără printre investitorii imobiliari din Parcul Verdi. Până în două milioane de euro au costat-o cel puțin zece contracte încheiate în doar câteva luni. Aproape toate conțin clauza prețului majorat dacă statul preia terenul.
    Așteaptă 11 milioane de euro de la administrația Firea. A încasat deja o parte.
    Speranța Budeanu, cum o cheamă în buletin, a început să cumpere bucăți din mai multe parcele în octombrie 2017. S-a oprit opt luni mai târziu, în iunie 2018, când Dragoș Săvulescu a pornit negocierile cu primăria.

    Delia Budeanu/ Captură TVR
    La notar, doamna Budeanu nu s-a întâlnit cu vânzătorii de facto, ci cu mandatarii lor: samsarul sau părinții săi (Geta și Nicolae Săvulescu).
    O dată, prin decembrie 2017, i-a dat 35.500 euro pentru 241 de mp direct lui Săvulescu. Prețul acesta se tripla la 107.000 euro dacă primăria ar fi răscumpărat de la ea.
    Ceea ce s-a întâmplat. Metrul a sărit pe bani publici de la 147 euro în decembrie 2017 la 1080 euro în octombrie 2018.
    Delia Budeanu apare în acest cadru imobiliar de dragul fotografiei, așa cum o făcea în telejurnalul comunist. Regizori de platou sunt Săvulescu și afaceristul Radu Budeanu, fiul crainicei. Cel din urmă a fost căsătorit cu stilista Dana Budeanu, susținătoare înflăcărată a primarului Firea.

    Radu Budeanu la intrarea în DNA. Foto: Captură DIGI 24
    Radu Budeanu s-a remarcat în industria tabloidelor, când a impus energic titlurile principale în domeniu. Cancan e fanionul. A fondat și revista Ciao. I-a aparținut inclusiv ziarul Click (fostul Averea), vândut mai demult lui Dinu Patriciu. Recent, a cumpărat Gândul.
    Din presă, Budeanu s-a extins în afaceri imobiliare cu Grupul de la Monaco. Pe filiera asta, a deținut chiar o felie din firma de salubritate Romprest, unde și samsarul Dragoș Săvulescu a fost acționar, împreună cu Cristi Borcea.
    Radu Budeanu a denunțat-o pe Elena Udrea într-un dosar DNA, în care a încheiat recent o înțelegere cu procurorii și a agreat o pedeapsă de doi ani cu suspendare. Susține că a intermediat în 2011 o mită de 3,8 milioane de euro până la Udrea, care a primit-o într-un hub offshore pentru șpăgi de familie. Cel care dădea banii era mogulul energiei Bogdan Buzăianu, stabilit în Elveția, de care se leagă mai multe anchete de corupție și care încerca să-și prelungească un contract masiv cu Hidrolectrica în guvernarea PDL.
    Parte din “cadou”, o creanță de 900.000 de euro asupra ziarului Evenimentul Zilei și a revistei Capital, a instalat-o pe Udrea discret și direct la butoanele celor două publicații.
    Budeanu nu a dorit să comenteze oficial afacerea din Parcul Verdi. Nici mama lui.
    PATRIOTUL IMPLICAT
    Codrin Ștefănescu, luptător cu statul paralel și vechi speculator imobiliar, s-a lipit și de Parcul Verdi pe aceleași principii care l-au călăuzit funciar: terenuri foarte ieftine preluate din retrocedări suspecte și revândute cu sume colosale.
    Învârtelile PSD-istului se recunosc după oamenii de încredere băgați la înaintare. În general, apare Luiza Nicoletti (fostă Tănase), concubina de lungă durată a lui Codrin Ștefănescu si mama fetei sale. Despărțiți în 2010, după 12 ani de relație, ea s-a măritat cu Massimilianno Nicoletti, unul dintre cei doi fii vitregi ai lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Industriilor din perioada lui Adrian Năstase.
    Dar în 2005, când a cumpărat împreună cu samsarul Dragoș Săvulescu puțin peste 1000 mp în Parcul Verdi, pe care au plătit amândoi 31.000 de euro, Luiza era cu Codrin. Și împărțeau totul, mărturisea ea atunci prin revistele mondene.
    În 2017 și 2018, femeia a încasat pe partea sa de opt ori mai mult decât a dat, fiind reprezentantă în ambele tranzacții de mama lui Dragoș Săvulescu. Noul cumpărător, Delia Budeanu, a vândut imediat la primărie și mai scump.

    Declarația Luizei Tănase în revista VIP
    Luiza Nicoletti a fost paravanul credincios al politicianului și în alte lovituri imobiliare. Despre două dintre ele – terenul din Ghencea pentru care PSD-istul era cât pe-aci să ia patru milioane de euro de la primărie, precum și cel din Militari, vândut cu două milioane unui privat – RISE a scris
    Ambele provin dintr-o retrocedare ilegală către Institutul Pasteur, patronat de Sorin Paul Stănescu, șeful grupului Farmavet și nașul de cununie al lui Dragnea Junior.
    Astfel, Codrin Ștefănescu s-a conectat în timp la cei mai grei samsari din piață. Cu fugarul Săvulescu se frecventa tradițional. Îl alintă “Americanul”.

    În urmă cu aproximativ doi ani, Codrin Ștefănescu a postat acest gif pe Facebook însoțit de comentariul: “Când explici unui american cum stă treaba pe la noi :)))”, referindu-se la Dragoș Săvulescu care e cu el la masă.
    REȚEAUA ROMCONFORT
    Un anturaj glorios s-a adunat în firma Romconfort, fostă de stat. Privatizată de guvernul Năstase tot în 2004, printr-un interpus al lui Săvulescu, compania a finalizat după 1990 peste 100 de blocuri în București, din fonduri publice, apoi a vândut apartamentele.
    Alianța care prelua Romconfort asedia și Parcul Verdi.
    Luiza Nicoletti, iubita lui Codrin, a fost cooptată în firmă în 2005, anul în care cumpăra terenul din parc. Cam în același timp, intrase în companie și interlopul veteran Alain Mina, prieten și afin al lui Codrin Ștefănescu. Ambii au deținut un procent semnificativ (24,46%) și au rămas doi ani în acte. Mina a murit in aprilie.
    Mai departe, Romconfort expune păienjenișul de relații și tranzacții în parc.
    În 2005, s-a asociat acolo și Camelia Coman Zărescu (3.63%), samsară cu expertiză în mai multe sectoare. Fiscul îi verifica acum 11 ani tranzacțiile imobiliare pe persoană fizică de aproape 45 de milioane de lei. Sau într-un alt caz de retrocedare, ar fi adăugat un zero într-un titlu vechi de proprietate ca să obțină 32 de hectare
    Doamna Coman avea fir direct cu Săvulescu încă de la începuturile revendicărilor în Floreasca, iar între 2016 și 2018 s-au încheiat pe numele ei contracte de vânzare, antecontracte și acte de partaj, de minim 358.900 de euro. A vândut către Delia Budeanu și iranianul cu rude în primărie.
    Mădălin Condrachi a fost administrator în 2005 la Romconfort și reprezentantul lui samsarului Săvulescu într-o vânzare din 2016, în Parcul Verdi, anulată ulterior.
    Daniela Baciu – administrator în Romconfort între 2007 și 2009 și colaboratoare a magnatului Dragoș Dobrescu – a cumpărat în 2003, la începuturile tunului imobiliar, aproape 2400 de mp în Parcul Verdi cu un miliard de lei vechi.

    Camelia Coman, sursă foto: Facebook
    Azi, Camelia Coman Zărescu deține 99% din firma Romconfort și spune că l-a întâlnit pe samsarul Săvulescu la notar: “Probabil că am făcut o tranzacție. I-am vândut sau am cumpărat ceva. Nu știu. Nu văd contextul.”
    Ce-i legat de ex-concubina lui Codrin Ștefănescu o enervează: “Îmi puneți niște întrebări… Chiar mă deranjează. Sunt probabil niște tranzacții făcute la notariat. Bine că nu mă întrebați de toate tranzacțiile pe care le-am făcut. Ce autoritate aveți să mă întrebați de niște tranzacții?”
    O criză a făcut și Codrin Ștefănescu. Ne-a amenințat puțin, a urlat și a închis. Redăm esența:
    “Chiar dacă eram implicat, puteam să nu-ți răspund, dar nu îți răspund pentru că nu vă suport pe voi de la RISE Project, nu de altceva. Sunați oamenii cu tot felul de aberații. Nu apare numele meu în tâmpenia asta. Toată lumea știe relația mea cu Gabi Firea. Dar voi? Insistenți! Căutați, sunați pe toată lumea. Familiile, copiii, nevestele, nurorile, ginerii și-așa mai departe (…)”
    PSD-istul se mai intersectează cu o intermediară notabilă din Parcul Verdi într-o afacere preluată (Expensive Hobby) unde apar fiul și ginerele lui Gabriel Oprea, generalul cu girofar.
    SORA LUI MOISE

    Laura Dicu, sursă foto: Facebook
    O cheamă Ionela Laura Dicu și a fost membră în consiliul de administrație al Companiei Municipale Parcuri și Grădini. Începând din noiembrie 2017, a cumpărat patru bucăți de pământ în parcul din Floreasca cu 873.800 de euro. Apoi le-a vândut mai departe.
    Ionela Dicu, fondatoarea firmei care a ajuns la Codrin Ștefănescu, este fiica bulibașei din Târgoviște și totodată sora lui Sebastian Costin Moise, deputat PMP. La rândul său, fratele Costin e tovarăș cu Alin, fiul lui Dorin Cocoș
    Filiera e descrisă într-un rechizitoriu DNA care îi incriminează pe cei doi Cocoși într-o afacere similară, cu niște terenuri din Argeș și despăgubiri acordate de stat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP). Deputatul Moise, care n-a avut calitate în dosar, a intermediat drepturile litigioase către Cocoș Junior.
    În Parcul Verdi, triangulația s-a produs în grupul ermetic al fraților Ionela și Costin plus asociații lor, Cosmin Țîrvuloiu și Mircea Robea. Aceștia din urmă au vândut efectiv la primărie, pe persoană fizică, cu 6.6 milioane de euro. De trei ori mai mult decât cumpăraseră cu șase luni mai devreme.

    Sebastian Moise, sursă foto: Facebook
    Țîrvuloiu și deputatul Moise sunt coproprietari pe mai multe imobile din București și Dâmbovița. Parteneriatul se reflectă și în vânzări de apartamente de lux (Vianu Rezidențial, Premium Rezidențial, Floreasca Rezidențial). Doamna Dicu e implicată și în construcția ilegală într-un parc bucureștean a unui bloc ajuns în posesia rechinului imobiliar Gheorghe Stelian,
    L-am găsit doar pe Robea. O dată și gata: “Mă surprindeți. Nu mi s-a întâmplat să fiu contactat pentru lucruri imobiliare perfect normale. Mă voi gândi. Nu vreau să discut la telefon. Fiind așa un pic surprins și din scurt, îmi rezerv dreptul de a mă gândi o zi, două.”
    Nu a mai răspuns. Așișderea, Țîrvuloiu și frații
    CUMNATUL DIN IRAN
    Spre final, ajungem tot în Primăria Capitalei, unde lucrează rudele iranianului Saadati Sohi Manochehr, vechi partener cu Săvulescu și bun prieten al lui Codrin Ștefănescu.
    Primăria Capitalei plătește 8,3 milioane de euro pe ce are el în parc.
    Cumnații săi din instituție sunt soții Dragoș Alexandru de la Serviciul Tehnico-Administrativ și Sînziana Alexandru (fostă Georgescu), expert în biroul de exproprieri al Direcției Patrimoniu. Unde s-au emis rapoartele de oportunitate pentru tranzacția uriașă din Parcul Verdi
    Iranianul a mai primit de la primărie 3,3 milioane de euro în 2017, când a fost expropriat pentru lărgirea străzii Fabrica de Glucoză din București. Terenul cu pricina e fosta bază sportivă a RADET, vecină cu Parcul Verdi, și provine dintr-o altă retrocedare ilegală marca Săvulescu, soldată cu dosar penal.
    În Parcul Verdi, Manochehr a intrat acum aproape cinci ani, lăsând urme peste 20 de contracte și antecontracte înregistrate în cărțile funciare. În majoritatea tranzacțiilor apare și numele lui Săvulescu la celălalt capăt. Pe scurt, iranianul a plătit între 82 și 199 euro/mp, apoi a vândut primăriei cu 1080 euro/mp.
    Știut de când producea pateul Antrefrig, Saadati Manochehr a mai fost asociat în câteva companii implicate în trafic de carne. Pe Săvulescu l-a cunoscut în 2001, când a cumpărat niște teren în Satul Francez. O firmă comună de-a lor cu Cristi Borcea (Holiday Neptun) apare acum în retrocedările ilegale din Constanța.
    Stă mai mult în Spania, la Marbella, unde are o vilă de 7,5 milioane de euro. “Cu tot cu mobilă”, recunoaște modest. Cartierul general din București îi rămâne în complexul rezidențial Persepolis de lângă Herăstrău, construit de el pe un teren cumpărat tot de la Săvulescu

    Intrarea în vila din Marbella, Spania, deținută de Saadati Sohi Manochehr
    Îmbrăcat lejer în cămașă albastră de in, pantaloni și sandale albe, Manochehr vorbește cu voluptate despre isprăvile sale antreprenoriale: “Pe orice puneam mâna ieșea aur. Sunt milionar din ’92”, S-a înconjurat la birou de statuete și obiecte de artă vechi. Pe unele, ne informează el, le-a cumpărat de la Codrin Ștefănescu.
    Pentru parcul Verdi, a semnat de la început o convenție cu Săvulescu: “Dragoș a pus la cale tot. A creat o afacere la mijloc și a câștigat cel mai mult. Meritul lui, băiat deștept. A încercat să fie legal, dar are multe influențe, relații. Cum? Încă n-am aflat și nici nu vreau, ca să dorm liniștit. Câștiga când lua de la unul cu 100 și dădea la altul cu 300. Nu știa nimeni ce face, el s-a ocupat de negocieri, instanță. Cu noi avea contract.”

    Manochehr Saadati Sohi/Sursă foto: Facebook
    În aprilie 2019, după ce prefectura a complicat tranzacția, Manochehr a dat în judecată primăria, cerând anularea Planului Urbanistic. Mai are proprietăți în regim de spațiu verde. Și oricum, adaugă el, nu se aștepta la înțelegerea finală, așa că până atunci a jonglat non-stop cu părțile sale din Verdi, cât să-i aducă beneficii sigure.
    “Eu am intrat cu unele cote indivize pe 2-3 loturi. La un singur teren aveam tot. În rest, 5%, 10%, 20%, 40%…și erau și alții. Am mai cumpărat, am revândut plus niște schimburi. Doar pe antecontracte, fără acte de vânzare din cauza taxelor la notar. Am avut încredere.”
    Primele discuții cu Săvulescu despre parcul Verdi le-a avut cu șase ani în urmă. S-a trezit în Spania cu el, când i-a propus niște schimburi:
    “I-am dat apartamente, penthouse-uri mai greu de vândut, dar m-a interesat și satul de vacanță de la Neptun, nu numai parcul Verdi. Am luat 25% din acțiunile Holiday Neptun (împarte firma implicată în cazul Constanța cu Săvulescu și Cristi Borcea – n.n.) și am băgat șapte milioane jumate în afacerile lui Săvulescu, cu tot. Doar recuperez banii. Nu câștig nimic la Verdi.”
    Îl întrebăm despre cumnata de la Direcția Patrimoniu: “Asta deja… e glumă cred. În primul rând, ea săraca e un funcționar mic acolo și nu știu cu ce să poată ajuta. Să decidă în consiliul local? Are vot să aprobe?”
    Manochehr redevine volubil când vine vorba despre Codrin Ștefănescu. Îl cunoaște ca pe un cal breaz: “A vândut prea ieftin. Avea 500 de metri și simțea că a luat plasă. Boala lui. A cumpărat Dragoș (Savulescu) de la el cu foarte puțin, sub 100 de euro. Și să audă apoi de asemenea sume? Înnebunește. (…) La ziua lui Dragoș în Herăstrău – nu eram mulți, vreo 15-20 de persoane – a fost invitat și Codrin. A stat puțin și a plecat. Era foc și pară.”
    ÎNCĂ DOI
    Omul de afaceri Mihail Claudiu Pascu a cumpărat și el teren în parc cu câteva luni înainte să-l vândă la primărie cu 2,8 milioane de euro. Bărbatul, în vârstă de 50 de ani, este asociat cu familia lui Gostin Marin, unul dintre cei mai cunoscuți rechini imobiliari din Capitală.
    Firma respectivă (Speed Travel) l-a avut ca asociat și pe Horia Teodorescu, președintele Consiliului Județean din Tulcea, un apropiat al lui Gostin. Acesta din urmă, scria presa în 2014, a îngrădit în mod abuziv un golfuleț în zona protejată a Deltei Dunării, unde cumpărase un hotel chiar de la președintele Consiliului Județean.
    Un alt tun marca Gostin a fost retrocedarea palatului Ghica, pentru care a plătit 3 euro la metru pătrat. Retrocedarea s-ar fi făcut prin intermediul unei false moștenitoare, în spatele căreia se mai aflau încă doi samsari din București (Adrian Ciorobea și Tanți Verginica).
    Și Gostin Marin a fost implicat în afacerea din Parcul Verdi, când a cumpărat alături de Săvulescu și alții drepturile litigioase pentru una din parcele.
    Alt întreprinzător din Verdi, Andrei Deak a cumpărat 500 de mp în 1999, cu gândul că face o investiție. Nu-și amintește exact cine i-a propus acolo, dar “e posibil să fie vorba despre Camelia Coman”.
    Deak zice că nu cunoaște gruparea, dar Săvulescu l-ar fi contactat și pe el, samsarul fiind cel care s-a ocupat direct de negocierea cu Primăria.
    “Știu că Dragoș Săvulescu și Camelia Coman au luat acolo mai multe, au cumpărat tot felul de drepturi litigioase, nelitigioase, habar n-am ce au făcut. Cert e că aveau mult. Eu am cumpărat de la cineva care a revendicat terenul, după ce l-a revendicat”
    Deak nu mai știe cât a investit în 1999, dar crede că prețul oferit de primărie este corect. A încasat aproape 641.000 de euro.

    “LA PROPUNEREA PRIMARULUI”
    Samsarul Dragoș Săvulescu, urmărit internațional, nu a răspuns întrebărilor noastre.
    Nici primarul Gabriela Firea nu a dorit să comunice cu RISE pe marginea achiziției terenurilor din Parcul Verdi.
    Primăria Capitalei a refuzat totodată să transmită copii după contractele de vânzare-cumpărare, pe motiv că ar conține date cu caracter personal.
    “La propunerea Primarului General și la solicitarea locuitorilor din zona, consilierii generali au aprobat Hotararea privind cumpărarea de către PMB (6 august 2018 – nn) a terenurilor care constituie parcul Verdi. Astfel, după aprobare, în data de 12.10.2018, Primăria Municipiului București a încheiat cele șapte contracte cu vânzătorii terenurilor situate in Bucuresti, strada Giuseppe Verdi nr. 2 Bis și strada Gheorghe Titeica nr. 143 – 147, sector 2 – cunoscute ca “Parc Verdi” – susține instituția.
    Până în iunie 2019, primăria spune că a virat deja 26.834.438 euro în conturile vânzătorilor, valoarea totală de plată pentru terenurile achiziționate fiind de 49.775.042 euro.
    Administrația Firea nu a explicat însă de ce nu a depus întâmpinare în dosarul prin care proprietarii din Parcul Verdi solicitau despăgubiri de 660.000 euro plus dobânzi – cartea jucată de Săvulescu în negocierile pentru terenuri.
    Ana POENARIU, Roxana JIPA

    SUME SUB PRESIUNE
    Prima carte jucată e un dosar din 2015 care obligă primăria, în primă instanță, să plătească aproape 660 de mii de euro plus dobânzi, cu titlu de despăgubiri, proprietarilor din Parcul Verdi.
    Majoritatea erau reprezentați în proces de Geta Săvulescu (71 de ani), mama milionarului imobiliar. Gruparea reclama că n-a putut folosi terenurile fiindcă erau încadrate ca spațiu verde în planul urbanistic al orașului. Deci, fără construcții, investiții sau dezvoltare.
    Amenințarea rezidă oficial într-o adresă din 14 august 2018, trimisă de Săvulescu primăriei, unde atrage atenția că valoarea despăgubirilor ar putea depăși 10 milioane de euro. Asta pentru că, spune el, mai sunt și alți proprietari în parc care s-ar putea folosi de precedent.
    Samsarul propune primăriei să cumpere loturile sale cu 1250 euro/mp, iar proprietarii din acte să renunțe la proces.
    Prețul e dublu acum față de cel din evaluare.
    Până la momentul “Săvulescu”, primăria nu manifestase interes pentru dosarul civil în care i se cereau daune. Juriștii săi n-au depus nici măcar întâmpinare în dosar.
    PREȚUL CEL MAI MARE
    A doua carte a fost contextul legislativ. Parlamentul a modificat în vara lui 2018 legea exproprierilor.
    Spațiile verzi intrau, în premieră, pe lista imobilelor ce pot fi preluate de stat, din rațiuni de utilitate publică. Statul putea expropria deci Parcul Verdi.
    Numai că prețul spațiului verde nu era încă reglementat oficial. Nu exista absolut nicio referință în vara lui 2018. Urma să fie stabilit abia în ianuarie 2019 de Grila Notarilor Publici. În cazul exproprierii, se calculează legal potrivit acestei grile, în funcție de localizare și categorie, pentru toate tipurile de imobil. Marjele de negociere sunt fixate, deci, între aceste limite.
    Clasificarea însă ar fi încurcat socotelile lui Săvulescu. Trebuia să accelereze. Pe 21 august 2018, samsarul îmblânzește cifrele într-o nouă corespondență cu primăria: 1080 de euro/mp.

    În lipsa unui preț de referință pentru spațiu verde, Săvulescu se raportează la prețul maxim din zonă. Cel al terenurilor construibile, cu altă valoare urbanistică.
    Problema e că primăria se lasă păcălită.
    Fără vreo hotărâre judecătorească definitivă sau o decizie a Consiliului General privind regimul terenurilor, administrația Firea merge pe logica samsarului care umflă prețul.
    CONFIDENȚIAL, NU DERANJAȚI
    Contra-cronometru, pe ritmul lui Savulescu, comisia din primărie se întrunește din nou și cere un nou raport în vederea exproprierii. Ca data trecută, o face aceeași firmă (Media City SRL).
    Evaluatorul alege varianta cea mai scumpă din grila notarilor: prețul reper pentru un teren liber, cu utilități trase. Nu aplică nicio corecție. Un metru pătrat ajunge astfel la nivelul maxim: 1310 euro.
    Am sunat la firma respectivă ca să înțelegem fenomenul, dar șefa departamentului de evaluare, Mihaela Lintaru, ne-a luat la trei-păzește:
    “Domnul Sandu (patronul – n.r.) nu este la birou. Da, au fost niște rapoarte întocmite în cadrul unui contract cu primăria generală, având în vedere niște ipoteze. Iar celelalte pe baza grilei notariale. N-are legătură cu valoarea de piață. (…) Dar nu vreți dumneavoastră mai bine să întrebați de ce a făcut primăria șapte rapoarte de evaluare? Noi am respectat un contract, cu niște ipoteze de lucru și punct. (…) Avem niște exigențe, o confidențialitate, deontologia meseriei. Nu suntem birou de informații. La revedere!”
    AUREL OPTIMISTUL
    La primărie, totul ok. Dintr-o dată, cei 1080 de euro propuși de samsar a doua oară par o idee rezonabilă. Preț final.
    Lucrurile se tranșează pe 6 septembrie 2018, când consilierii generali ai Capitalei, votează achiziția terenurilor controlate de Dragoș Săvulescu în parcul Verdi. Sunt 37 de voturi cam de pe la toate partidele, 8 abțineri, З împotrivă.Viceprimarul PSD Aurelian Bădulescu conduce ostilitățile. Nicio problemă cu legalitatea, dă el asigurări în plen: “prețul pentru care s-a negociat și a reieșit în urma expertizelor este mai mic decât sumele la care se ajunsese inițial (…) Vă multumesc și aveți încredere сă sunt atâtea instituții, mai ales сă azi este о zi istorică pentru Direcția Națională Anticorupție”.
    Ziua intră în istorie pentru că Tudorel Toader, fostul ministru de Justiție, o propusese la conducerea DNA pe Adina Florea, actuala șefă a Secției Speciale de anchetare a magistraților.
    Dar despre câți bani vorbim?
    ȘAPTE ZEROURI
    49,7 milioane de euro pentru 4,6 hectare, plătiți în trei rate.
    Primăria plătește prima tranșă pe 12 octombrie 2018, când încheie contractele cu proprietarii.
    După trei luni, în ianuarie 2019, spațiile verzi își fac loc în grila notarilor, iar prețul de referință pentru terenurile din parcul Verdi este fixat la 561 de euro/mp.
    Adică jumătate din cât a plătit primăria.
    Graba nu e justificată de vreo urgență publică. Oamenii din zonă ceruseră, într-adevăr, salvarea parcului încă din 2016, când o bucată din el a fost scoasă la vânzare pentru șapte milioane de euro, iar primăria i-a liniștit atunci chiar cu argumentul că nu se poate construi nimic acolo, fiind vorba de spații verzi.
    A rezolvat situația peste doi ani, reușind performanța unică de a cumpăra spațiu verde la preț dublu, de teren construibil, ca să amenajeze tot spațiu verde.

    Până în mai 2019, primăria plătise 27 milioane de euro din cele aproape 50.
    Ultima tranșă urma în iunie 2019, dar Prefectura Capitalei a blocat tranzacțiile în instanță, atacând hotărârea de consiliu prin care s-a aprobat achiziționarea bucăților din parc. Ar fi fost încălcate mai multe legi privind exproprierea, spațiile verzi și transparența decizională.
    Prefectura a pierdut în primă instanță, dar a făcut recurs, procesul mutându-se apoi la Curtea de Apel București. În iunie 2020, judecătorii au respins recursul prefecturii.
    Primăria a primit astfel undă verde să facă restul plăților.
    Lanțul de întâmplări a fost cauzat de oameni absolut loiali Gabrielei Firea și desemnați special de aceasta. Ei au luat deciziile propriu-zise. Fără falanga din primărie, Săvulescu s-ar fi mișcat la viteza legală.
    III. OAMENII PRIMARULUI
    Ne întoarcem un an, pe 9 august 2018, la cabinetul Primarului General. E joi, ajunul represiunii din Piața Victoriei. Viceprimarul Aurelian Bădulescu tocmai semnează dispoziția 1419 sub numele Gabrielei Firea. Edilul era în București, dar își delegase atribuțiile, cum a făcut frecvent în tot mandatul.
    Așa aflăm funcționarii care netezesc drumul samsarului.

    Tehnic, documentul modifică componența unei așa-zise “comisii municipale de analiză și identificare a soluțiilor pentru trecerea în proprietatea municipiului București a terenurilor retrocedate și amenajate ca spații verzi sau locuri de joacă”
    Precum cele șapte obținute cu avocatul Poenaru, parafate la notarul Andrei și negociate de samsarul Săvulescu.
    Înființată încă din iulie 2017, prin decizia primarului, comisia funcționează ca un fel de comandament de criză al situației din Parcul Verdi, explorând cele două soluții pentru obținerea suprafețelor: achiziția și exproprierea.
    Aici se centralizează corespondența cu Săvulescu și au loc discuțiile față-n față. Aceiași oamenii însărcinați de Firea solicită cele două rapoarte de evaluare, ca să meargă în final pe cel mai scump și cu probleme legale.
    Mecanismul e următorul: comisia specială propune consilierilor, aceștia votează, primăria decartează. Secretariatul entității este asigurat de Direcția Patrimoniu, importantă în peisajul afacerii, dar relevante sunt numele și legăturile.
    Primii doi: reprezentanții Primarului General.
    UN CONSILIER ȘI JUMĂTATE DE MILION
    În poziție flagrantă îl găsim pe Iuliu Gogescu, 38 de ani, consilier personal al doamnei Firea pe probleme de achiziții. Prestează în comisia de recuperare a spațiilor verzi, deși “tata-socru” vinde o parcelă în Parcul Verdi cu peste jumătate de milion de euro.

  6. Iuliu Gogescu (centru stânga) într-o fotografie postată pe contul de Facebook al Gabrielei Firea
    Și iată cum s-a triplat prețul: bătrânul de 70 de ani cumpărase pe 17 aprilie 2018, chiar de la samsarul Dragoș Săvulescu, aproape 500 de metri pătrați cu doar 155.000 de euro. Șase luni mai târziu, pe 12 octombrie 2018, cedează totul primăriei pe 539.999 de euro.
    Pensionarul întreprinzător se numește Radu Dornean, iar relația sa cu Iuliu Gogescu, consilierul lui Firea, e mai complexă.
    Au fost asociați în două companii, Dovleacul Arțăgos SRL și Ifncons Media SRL (fostă Cris Plus Media). Cea din urmă a prins, fără licitație, contractele publice de peste un milion de euro, oferind servicii de consultanță în obținerea de fonduri europene și împrumuturi bancare pentru diferite primării din țară. Cele mai multe sunt încheiate cu administrații din județul Ilfov, inclusiv primăria Voluntari, condusă de Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea.
    Încrederea financiară s-a clădit însă pe fundalul unei legături personale. Consilierul primarului general are o relație cu Cristina Dornean, fiica bătrânului speculator imobiliar. Cuplul inundă social-media cu poze romantice prin insulele Maldive, din Sri Lanka sau de la evenimente mondene bucureștene.

    Iuliu Gogescu a început s-o consilieze financiar pe Gabriela Firea dinaintea înființării comisiei pentru redobândirea spațiilor verzi. S-a mai ocupat de Administrația Cimitirelor, de managementul a două societăți din subordinea Primăriei Capitalei, iar în alta a fost membru în consiliul de administrație.
    Prin urmare, l-am întrebat pe bătrânul Dorneanu dacă l-a ajutat tânărul Gogescu în afacerea cu primăria. Cică nu. Și n-ar fi contat, oricum. Alții aveau hectare, el doar 500 de metri.
    “De câte ori a fost pus undeva – din ce îmi povestea și mie așa, dar nu prea, că ne vedem foarte rar – când trebuia achiziționat un teren, ceva, totdeauna pleca de acolo. N-a fost în faza în care să ia decizie. Întrebați-l pe dânsul, nu pe mine.”
    Cum a ajuns să cumpere totuși de la Săvulescu? Cine le-a făcut legătura?
    “Prin părinții lui. Au avut împuternicire și au venit. Pe toți îi cheamă Săvulescu. Pe dânsul l-am văzut decât o singură dată, mai târziu. (…) Au fost niște anunțuri. Și pe OLX. Am întrebat și eu pe unii care se ocupau cu dintr-astea. Nu o persoană anume. Mi-au zis, m-au văzut…”
    Altfel, Dorneanu e cam supărat că suma totală din contract (539.999 euro) n-a fost plătită integral din cauza prefecturii. Mai ales că avea niște obligații de onorat:
    “Eu am vândut ca toată lumea. Șmecherii ăia știau mult mai multe decât mine, pentru că mi-au pus condiții că peste o anumită sumă, dacă se vinde terenul, să le dau bani și lor. (…) N-aveam ce face. Dacă eram interesat – bine, dacă nu – nu. În sfârșit, aia e. Hotărăște instanța și gata.”
    L-am sunat și pe Iuliu Gogescu, iubitul fiicei lui Dorneanu. Nu mai e stâlp la primărie, spune instantaneu și transformă convorbirea într-un campionat de eschive.
    A doua zi, ne-a căutat el, puțin mai concret:
    “Am plecat din primăria municipiului București cu demisie, am încheiat absolut orice fel de colaborare în 2018, pe 20 august. Am ieșit din acte, din orice fel de comisie, că erau atunci mai multe (…) Nu mai țin minte exact, parcă la Parcul Verdi era un proces și juridicul a atenționat… Nu rețin, a trecut mult de atunci. (…) Eu n-am semnat absolut nimic, nicio analiză. Nici nu știu despre ce raport de evaluare vorbiți. (…) La întâlnirea cu vânzătorii de la Verdi, nu-mi aduc aminte să fi fost prezent. Comisia se întâlnea în baza unui program. Nu toți membrii participau la întâlniri punctuale, asta încerc să vă explic. (…) Cu domnul Dorneanu am fost asociat în perioada 2014-2017. Am o idee despre ce e vorba (tranzacția din parc – n.n.), dar nu pot da detalii până nu vorbesc cu el.”
    Iuliu Gogescu a trecut și prin managementul Companiei Municipale Imobiliara. O notă de fundamentare din septembrie 2018 – care motiva majorarea de capital a societății în scopul achiziționării de apartamente și clădiri – este semnată de Gogescu ca director general adjunct al societății. Asigura doar interimatul, spune el acum.
    PREȘEDINTELE COMISIEI
    Cel numit de Firea în fruntea comisiei speciale este omul său de maximă încredere, Radu Preda, consilier personal și el.
    Preda este totodată un vechi camarad al condamnatului Mazăre. În anii ’90, au fost asociați în toate felurile prin conglomeratul de presă constănțean care propulsa o grupare infracțională la comanda județului. În context, a început să poarte legitimație de jurnalist. Tineri fiind la malul mării, o intrigă personală l-a îndepărtat ulterior pe Mazăre de Preda. Din prietenia lor a mai dăinuit puțin un teren în Constanța, deținut în tandem.
    Preda s-a mutat la București, în presa centrală, la sfârșitul anilor ‘90. A trecut pe la Evenimentul Zilei – șef la secția lifestyle, ba chiar redactor șef-adjunct – de unde a plecat în 2002, când fostul mare ziar rămăsese ultimul doberman în fața guvernului Năstase.
    Cu Firea s-a întâlnit în trustul de presă Intact, patronat de familia lui Dan Voiculescu. Mai precis, la publicația economică “Săptămâna Financiară”, unde vedeta Antenei 3 era director, iar Radu Preda redactor-șef.
    Loial, a urmat-o în politică. În 2014, de exemplu, Preda îl consilia pe premierul Ponta, în timp ce soția sa, Anda, ocupa un post de director la compania de apă a orașului Voluntari (Euro ApaVol), din parohia lui Florentin Pandele.
    Ulterior, Preda s-a statornicit în cabinetul primarului general. S-a transferat și nevasta, dar la Compania Municipală de Agrement București. Doamna mai figura expert în achiziții la această societate. În altă societate, apare angajat însuși Preda: Compania Municipală Tehnologia Informației. Radio Europa Liberă a dezvăluit însă că ar fi muncit fictiv acolo, după modelul sinecurii “Dragnea vs. copiii orfani”.
    “Vă rog să trimiteți, dacă aveți întrebări, la biroul de presă. Adresați-vă biroului de presă. Vă mulțumesc frumos, bună seara”, ne-a tăiat-o scurt fostul jurnalist, când l-am căutat anul trecut să-l întrebam despre activitatea comisiei de recuperare a spațiilor verzi, pe care a prezidat-o.
    CEILALȚI DIN “COMISIA FIREA”
    Alți funcționari desemnați de primar în comisia specială:
    ⦁ Ștefan Cristinel Mitroi a condus Direcția Economică din primărie și prezidează Compania Municipală de Protecție Civilă și Voluntariat. Până în 2017, când s-a detașat la Capitală, Mitroi a fost mâna dreaptă a lui Florentin Pandele, adică șeful serviciului financiar din primăria Voluntari
    ⦁ Simona Mariana Popa, șefa Direcției Mediu, provine din clientela PSD. A fost consilier general și a lucrat la biroul parlamentar al deputatei Gabriela Podască (acum Pro România). S-a angajat în primărie sub administrația Firea.
    ⦁ Mariana Perșunaru, șefa Direcției Patrimoniu, lucrează in primărie din 2005. Inițial la Direcția de Administrație Publică. A ⦁ primit locuință socială și indemnizație de membru în board-ul Companiei Municipale Turistice. În subordinea ei, lucrează cumnata iranianului Manoucher Saadati, un “tunar” important din Parcul Verdi. Acesta trebuie să încaseze peste 8,3 milioane de euro de la primărie. Detalii, mai jos.
    ⦁ Eugen Davidoiu de la Direcția Achiziții Publice a fost ⦁ director la Tarom, când societatea aviatică a înregistrat pierderi substanțiale. Controversat, a mai condus Electrica Serv, Termoelectrica, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia și un serviciu al Senatului.
    ⦁ Corina Dumitrescu din fruntea Direcției Generale Investiții, membră în consiliul de administrație al Companiei Municipale pentru Managementul Transportului, a venit la primărie în 2009. Anterior, a lucrat la Serviciul de Telecomunicații Speciale.
    ⦁ Adrian Iordache, șeful Direcției Juridice și membru în consiliul de administrație al Companiei Municipale Energetica. Lucrează în instituție de peste 20 de ani, din aprile 2000.
    ⦁ Diana Olteanu de la Direcția de Urbanism este angajată în primărie cel puțin din 2010.
    IV. LIGA MARILOR BENEFICIARI
    Cei cooptați de Dragoș Săvulescu în aranjamentul imobiliar cu parcul din cartierul Floreasca sunt, la rândul lor, personaje conectate la centre de influență politică și afaceri cu statul. Printre ei se numără mama unui mogul de presă, fosta iubită a unui politician, sora unui deputat, un iranian cu neamuri în primărie, angajați de la companiile municipale sau, pur și simplu, partenerii vechi ai unor samsari notorii.
    CRAINICA DIN HÂRTII
    Delia Budeanu, cunoscuta crainică TVR de pe vremea lui Ceaușescu, se numără printre investitorii imobiliari din Parcul Verdi. Până în două milioane de euro au costat-o cel puțin zece contracte încheiate în doar câteva luni. Aproape toate conțin clauza prețului majorat dacă statul preia terenul.
    Așteaptă 11 milioane de euro de la administrația Firea. A încasat deja o parte.
    Speranța Budeanu, cum o cheamă în buletin, a început să cumpere bucăți din mai multe parcele în octombrie 2017. S-a oprit opt luni mai târziu, în iunie 2018, când Dragoș Săvulescu a pornit negocierile cu primăria.
    Delia Budeanu/ Captură TVR
    La notar, doamna Budeanu nu s-a întâlnit cu vânzătorii de facto, ci cu mandatarii lor: samsarul sau părinții săi (Geta și Nicolae Săvulescu).
    O dată, prin decembrie 2017, i-a dat 35.500 euro pentru 241 de mp direct lui Săvulescu. Prețul acesta se tripla la 107.000 euro dacă primăria ar fi răscumpărat de la ea.
    Ceea ce s-a întâmplat. Metrul a sărit pe bani publici de la 147 euro în decembrie 2017 la 1080 euro în octombrie 2018.
    Delia Budeanu apare în acest cadru imobiliar de dragul fotografiei, așa cum o făcea în telejurnalul comunist. Regizori de platou sunt Săvulescu și afaceristul Radu Budeanu, fiul crainicei. Cel din urmă a fost căsătorit cu stilista Dana Budeanu, susținătoare înflăcărată a primarului Firea.

    Radu Budeanu la intrarea în DNA. Foto: Captură DIGI 24
    Radu Budeanu s-a remarcat în industria tabloidelor, când a impus energic titlurile principale în domeniu. Cancan e fanionul. A fondat și revista Ciao. I-a aparținut inclusiv ziarul Click (fostul Averea), vândut mai demult lui Dinu Patriciu. Recent, a cumpărat Gândul.
    Din presă, Budeanu s-a extins în afaceri imobiliare cu Grupul de la Monaco. Pe filiera asta, a deținut chiar o felie din firma de salubritate Romprest, unde și samsarul Dragoș Săvulescu a fost acționar, împreună cu Cristi Borcea.
    Radu Budeanu a denunțat-o pe Elena Udrea într-un dosar DNA, în care a încheiat recent o înțelegere cu procurorii și a agreat o pedeapsă de doi ani cu suspendare. Susține că a intermediat în 2011 o mită de 3,8 milioane de euro până la Udrea, care a primit-o într-un hub offshore pentru șpăgi de familie. Cel care dădea banii era mogulul energiei Bogdan Buzăianu, stabilit în Elveția, de care se leagă mai multe anchete de corupție și care încerca să-și prelungească un contract masiv cu Hidrolectrica în guvernarea PDL.
    Parte din “cadou”, o creanță de 900.000 de euro asupra ziarului Evenimentul Zilei și a revistei Capital, a instalat-o pe Udrea discret și direct la butoanele celor două publicații.
    Budeanu nu a dorit să comenteze oficial afacerea din Parcul Verdi. Nici mama lui.
    PATRIOTUL IMPLICAT
    Codrin Ștefănescu, luptător cu statul paralel și vechi speculator imobiliar, s-a lipit și de Parcul Verdi pe aceleași principii care l-au călăuzit funciar: terenuri foarte ieftine preluate din retrocedări suspecte și revândute cu sume colosale.
    Învârtelile PSD-istului se recunosc după oamenii de încredere băgați la înaintare. În general, apare Luiza Nicoletti (fostă Tănase), concubina de lungă durată a lui Codrin Ștefănescu si mama fetei sale. Despărțiți în 2010, după 12 ani de relație, ea s-a măritat cu Massimilianno Nicoletti, unul dintre cei doi fii vitregi ai lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Industriilor din perioada lui Adrian Năstase.
    Dar în 2005, când a cumpărat împreună cu samsarul Dragoș Săvulescu puțin peste 1000 mp în Parcul Verdi, pe care au plătit amândoi 31.000 de euro, Luiza era cu Codrin. Și împărțeau totul, mărturisea ea atunci prin revistele mondene.
    În 2017 și 2018, femeia a încasat pe partea sa de opt ori mai mult decât a dat, fiind reprezentantă în ambele tranzacții de mama lui Dragoș Săvulescu. Noul cumpărător, Delia Budeanu, a vândut imediat la primărie și mai scump.

  7. Luiza Nicoletti a fost paravanul credincios al politicianului și în alte lovituri imobiliare. Despre două dintre ele – terenul din Ghencea pentru care PSD-istul era cât pe-aci să ia patru milioane de euro de la primărie, precum și cel din Militari, vândut cu două milioane unui privat – RISE a scris
    Ambele provin dintr-o retrocedare ilegală către Institutul Pasteur, patronat de Sorin Paul Stănescu, șeful grupului Farmavet și nașul de cununie al lui Dragnea Junior.
    Astfel, Codrin Ștefănescu s-a conectat în timp la cei mai grei samsari din piață. Cu fugarul Săvulescu se frecventa tradițional. Îl alintă “Americanul”.
    REȚEAUA ROMCONFORT
    Un anturaj glorios s-a adunat în firma Romconfort, fostă de stat. Privatizată de guvernul Năstase tot în 2004, printr-un interpus al lui Săvulescu, compania a finalizat după 1990 peste 100 de blocuri în București, din fonduri publice, apoi a vândut apartamentele.
    Alianța care prelua Romconfort asedia și Parcul Verdi.
    Luiza Nicoletti, iubita lui Codrin, a fost cooptată în firmă în 2005, anul în care cumpăra terenul din parc. Cam în același timp, intrase în companie și interlopul veteran Alain Mina, prieten și afin al lui Codrin Ștefănescu. Ambii au deținut un procent semnificativ (24,46%) și au rămas doi ani în acte. Mina a murit in aprilie.
    Mai departe, Romconfort expune păienjenișul de relații și tranzacții în parc.
    În 2005, s-a asociat acolo și Camelia Coman Zărescu (3.63%), samsară cu expertiză în mai multe sectoare. Fiscul îi verifica acum 11 ani tranzacțiile imobiliare pe persoană fizică de aproape 45 de milioane de lei. Sau într-un alt caz de retrocedare, ar fi adăugat un zero într-un titlu vechi de proprietate ca să obțină 32 de hectare
    Doamna Coman avea fir direct cu Săvulescu încă de la începuturile revendicărilor în Floreasca, iar între 2016 și 2018 s-au încheiat pe numele ei contracte de vânzare, antecontracte și acte de partaj, de minim 358.900 de euro. A vândut către Delia Budeanu și iranianul cu rude în primărie.
    Mădălin Condrachi a fost administrator în 2005 la Romconfort și reprezentantul lui samsarului Săvulescu într-o vânzare din 2016, în Parcul Verdi, anulată ulterior.
    Daniela Baciu – administrator în Romconfort între 2007 și 2009 și colaboratoare a magnatului Dragoș Dobrescu – a cumpărat în 2003, la începuturile tunului imobiliar, aproape 2400 de mp în Parcul Verdi cu un miliard de lei vechi.

    Camelia Coman, sursă foto: Facebook
    Azi, Camelia Coman Zărescu deține 99% din firma Romconfort și spune că l-a întâlnit pe samsarul Săvulescu la notar: “Probabil că am făcut o tranzacție. I-am vândut sau am cumpărat ceva. Nu știu. Nu văd contextul.”
    Ce-i legat de ex-concubina lui Codrin Ștefănescu o enervează: “Îmi puneți niște întrebări… Chiar mă deranjează. Sunt probabil niște tranzacții făcute la notariat. Bine că nu mă întrebați de toate tranzacțiile pe care le-am făcut. Ce autoritate aveți să mă întrebați de niște tranzacții?”
    O criză a făcut și Codrin Ștefănescu. Ne-a amenințat puțin, a urlat și a închis. Redăm esența:
    “Chiar dacă eram implicat, puteam să nu-ți răspund, dar nu îți răspund pentru că nu vă suport pe voi de la RISE Project, nu de altceva. Sunați oamenii cu tot felul de aberații. Nu apare numele meu în tâmpenia asta. Toată lumea știe relația mea cu Gabi Firea. Dar voi? Insistenți! Căutați, sunați pe toată lumea. Familiile, copiii, nevestele, nurorile, ginerii și-așa mai departe (…)”
    PSD-istul se mai intersectează cu o intermediară notabilă din Parcul Verdi într-o afacere preluată (Expensive Hobby) unde apar fiul și ginerele lui Gabriel Oprea, generalul cu girofar.
    SORA LUI MOISE

    Laura Dicu, sursă foto: Facebook
    O cheamă Ionela Laura Dicu și a fost membră în consiliul de administrație al Companiei Municipale Parcuri și Grădini. Începând din noiembrie 2017, a cumpărat patru bucăți de pământ în parcul din Floreasca cu 873.800 de euro. Apoi le-a vândut mai departe.
    Ionela Dicu, fondatoarea firmei care a ajuns la Codrin Ștefănescu, este fiica bulibașei din Târgoviște și totodată sora lui Sebastian Costin Moise, deputat PMP. La rândul său, fratele Costin e tovarăș cu Alin, fiul lui Dorin Cocoș
    Filiera e descrisă într-un rechizitoriu DNA care îi incriminează pe cei doi Cocoși într-o afacere similară, cu niște terenuri din Argeș și despăgubiri acordate de stat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP). Deputatul Moise, care n-a avut calitate în dosar, a intermediat drepturile litigioase către Cocoș Junior.
    În Parcul Verdi, triangulația s-a produs în grupul ermetic al fraților Ionela și Costin plus asociații lor, Cosmin Țîrvuloiu și Mircea Robea. Aceștia din urmă au vândut efectiv la primărie, pe persoană fizică, cu 6.6 milioane de euro. De trei ori mai mult decât cumpăraseră cu șase luni mai devreme.

    Sebastian Moise, sursă foto: Facebook
    Țîrvuloiu și deputatul Moise sunt coproprietari pe mai multe imobile din București și Dâmbovița. Parteneriatul se reflectă și în vânzări de apartamente de lux (Vianu Rezidențial, Premium Rezidențial, Floreasca Rezidențial). Doamna Dicu e implicată și în construcția ilegală într-un parc bucureștean a unui bloc ajuns în posesia rechinului imobiliar Gheorghe Stelian,
    L-am găsit doar pe Robea. O dată și gata: “Mă surprindeți. Nu mi s-a întâmplat să fiu contactat pentru lucruri imobiliare perfect normale. Mă voi gândi. Nu vreau să discut la telefon. Fiind așa un pic surprins și din scurt, îmi rezerv dreptul de a mă gândi o zi, două.”
    Nu a mai răspuns. Așișderea, Țîrvuloiu și frații
    CUMNATUL DIN IRAN
    Spre final, ajungem tot în Primăria Capitalei, unde lucrează rudele iranianului Saadati Sohi Manochehr, vechi partener cu Săvulescu și bun prieten al lui Codrin Ștefănescu.
    Primăria Capitalei plătește 8,3 milioane de euro pe ce are el în parc.
    Cumnații săi din instituție sunt soții Dragoș Alexandru de la Serviciul Tehnico-Administrativ și Sînziana Alexandru (fostă Georgescu), expert în biroul de exproprieri al Direcției Patrimoniu. Unde s-au emis rapoartele de oportunitate pentru tranzacția uriașă din Parcul Verdi
    Iranianul a mai primit de la primărie 3,3 milioane de euro în 2017, când a fost expropriat pentru lărgirea străzii Fabrica de Glucoză din București. Terenul cu pricina e fosta bază sportivă a RADET, vecină cu Parcul Verdi, și provine dintr-o altă retrocedare ilegală marca Săvulescu, soldată cu dosar penal.
    În Parcul Verdi, Manochehr a intrat acum aproape cinci ani, lăsând urme peste 20 de contracte și antecontracte înregistrate în cărțile funciare. În majoritatea tranzacțiilor apare și numele lui Săvulescu la celălalt capăt. Pe scurt, iranianul a plătit între 82 și 199 euro/mp, apoi a vândut primăriei cu 1080 euro/mp.
    Știut de când producea pateul Antrefrig, Saadati Manochehr a mai fost asociat în câteva companii implicate în trafic de carne. Pe Săvulescu l-a cunoscut în 2001, când a cumpărat niște teren în Satul Francez. O firmă comună de-a lor cu Cristi Borcea (Holiday Neptun) apare acum în retrocedările ilegale din Constanța.
    Stă mai mult în Spania, la Marbella, unde are o vilă de 7,5 milioane de euro. “Cu tot cu mobilă”, recunoaște modest. Cartierul general din București îi rămâne în complexul rezidențial Persepolis de lângă Herăstrău, construit de el pe un teren cumpărat tot de la Săvulescu
    Intrarea în vila din Marbella, Spania, deținută de Saadati Sohi Manochehr
    Îmbrăcat lejer în cămașă albastră de in, pantaloni și sandale albe, Manochehr vorbește cu voluptate despre isprăvile sale antreprenoriale: “Pe orice puneam mâna ieșea aur. Sunt milionar din ’92”, S-a înconjurat la birou de statuete și obiecte de artă vechi. Pe unele, ne informează el, le-a cumpărat de la Codrin Ștefănescu.
    Pentru parcul Verdi, a semnat de la început o convenție cu Săvulescu: “Dragoș a pus la cale tot. A creat o afacere la mijloc și a câștigat cel mai mult. Meritul lui, băiat deștept. A încercat să fie legal, dar are multe influențe, relații. Cum? Încă n-am aflat și nici nu vreau, ca să dorm liniștit. Câștiga când lua de la unul cu 100 și dădea la altul cu 300. Nu știa nimeni ce face, el s-a ocupat de negocieri, instanță. Cu noi avea contract.”

    Manochehr Saadati Sohi/Sursă foto: Facebook
    În aprilie 2019, după ce prefectura a complicat tranzacția, Manochehr a dat în judecată primăria, cerând anularea Planului Urbanistic. Mai are proprietăți în regim de spațiu verde. Și oricum, adaugă el, nu se aștepta la înțelegerea finală, așa că până atunci a jonglat non-stop cu părțile sale din Verdi, cât să-i aducă beneficii sigure.
    “Eu am intrat cu unele cote indivize pe 2-3 loturi. La un singur teren aveam tot. În rest, 5%, 10%, 20%, 40%…și erau și alții. Am mai cumpărat, am revândut plus niște schimburi. Doar pe antecontracte, fără acte de vânzare din cauza taxelor la notar. Am avut încredere.”
    Primele discuții cu Săvulescu despre parcul Verdi le-a avut cu șase ani în urmă. S-a trezit în Spania cu el, când i-a propus niște schimburi:
    “I-am dat apartamente, penthouse-uri mai greu de vândut, dar m-a interesat și satul de vacanță de la Neptun, nu numai parcul Verdi. Am luat 25% din acțiunile Holiday Neptun (împarte firma implicată în cazul Constanța cu Săvulescu și Cristi Borcea – n.n.) și am băgat șapte milioane jumate în afacerile lui Săvulescu, cu tot. Doar recuperez banii. Nu câștig nimic la Verdi.”
    Îl întrebăm despre cumnata de la Direcția Patrimoniu: “Asta deja… e glumă cred. În primul rând, ea săraca e un funcționar mic acolo și nu știu cu ce să poată ajuta. Să decidă în consiliul local? Are vot să aprobe?”
    Manochehr redevine volubil când vine vorba despre Codrin Ștefănescu. Îl cunoaște ca pe un cal breaz: “A vândut prea ieftin. Avea 500 de metri și simțea că a luat plasă. Boala lui. A cumpărat Dragoș (Savulescu) de la el cu foarte puțin, sub 100 de euro. Și să audă apoi de asemenea sume? Înnebunește. (…) La ziua lui Dragoș în Herăstrău – nu eram mulți, vreo 15-20 de persoane – a fost invitat și Codrin. A stat puțin și a plecat. Era foc și pară.”
    ÎNCĂ DOI
    Omul de afaceri Mihail Claudiu Pascu a cumpărat și el teren în parc cu câteva luni înainte să-l vândă la primărie cu 2,8 milioane de euro. Bărbatul, în vârstă de 50 de ani, este asociat cu familia lui Gostin Marin, unul dintre cei mai cunoscuți rechini imobiliari din Capitală.
    Firma respectivă (Speed Travel) l-a avut ca asociat și pe Horia Teodorescu, președintele Consiliului Județean din Tulcea, un apropiat al lui Gostin. Acesta din urmă, scria presa în 2014, a îngrădit în mod abuziv un golfuleț în zona protejată a Deltei Dunării, unde cumpărase un hotel chiar de la președintele Consiliului Județean.
    Un alt tun marca Gostin a fost retrocedarea palatului Ghica, pentru care a plătit 3 euro la metru pătrat. Retrocedarea s-ar fi făcut prin intermediul unei false moștenitoare, în spatele căreia se mai aflau încă doi samsari din București (Adrian Ciorobea și Tanți Verginica).
    Și Gostin Marin a fost implicat în afacerea din Parcul Verdi, când a cumpărat alături de Săvulescu și alții drepturile litigioase pentru una din parcele.
    Alt întreprinzător din Verdi, Andrei Deak a cumpărat 500 de mp în 1999, cu gândul că face o investiție. Nu-și amintește exact cine i-a propus acolo, dar “e posibil să fie vorba despre Camelia Coman”.
    Deak zice că nu cunoaște gruparea, dar Săvulescu l-ar fi contactat și pe el, samsarul fiind cel care s-a ocupat direct de negocierea cu Primăria.
    “Știu că Dragoș Săvulescu și Camelia Coman au luat acolo mai multe, au cumpărat tot felul de drepturi litigioase, nelitigioase, habar n-am ce au făcut. Cert e că aveau mult. Eu am cumpărat de la cineva care a revendicat terenul, după ce l-a revendicat”
    Deak nu mai știe cât a investit în 1999, dar crede că prețul oferit de primărie este corect. A încasat aproape 641.000 de euro.

    “LA PROPUNEREA PRIMARULUI”
    Samsarul Dragoș Săvulescu, urmărit internațional, nu a răspuns întrebărilor noastre.
    Nici primarul Gabriela Firea nu a dorit să comunice cu RISE pe marginea achiziției terenurilor din Parcul Verdi.
    Primăria Capitalei a refuzat totodată să transmită copii după contractele de vânzare-cumpărare, pe motiv că ar conține date cu caracter personal.
    “La propunerea Primarului General și la solicitarea locuitorilor din zona, consilierii generali au aprobat Hotararea privind cumpărarea de către PMB (6 august 2018 – nn) a terenurilor care constituie parcul Verdi. Astfel, după aprobare, în data de 12.10.2018, Primăria Municipiului București a încheiat cele șapte contracte cu vânzătorii terenurilor situate in Bucuresti, strada Giuseppe Verdi nr. 2 Bis și strada Gheorghe Titeica nr. 143 – 147, sector 2 – cunoscute ca “Parc Verdi” – susține instituția.
    Până în iunie 2019, primăria spune că a virat deja 26.834.438 euro în conturile vânzătorilor, valoarea totală de plată pentru terenurile achiziționate fiind de 49.775.042 euro.
    Administrația Firea nu a explicat însă de ce nu a depus întâmpinare în dosarul prin care proprietarii din Parcul Verdi solicitau despăgubiri de 660.000 euro plus dobânzi – cartea jucată de Săvulescu în negocierile pentru terenuri.
    Ana POENARIU, Roxana JIPA
    ⦁ BANUL PARALEL
    Banii lasă urme care te ajung din spate.
    Cum ar fi aproape jumătate de milion de lei care leagă firma Tel Drum de primul șef instalat de PSD-ul lui Dragnea în fruntea unei instituții-cheie:
    #Oficiul (Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor), care a trimis gruparea Dragnea de mai multe ori la Procuratură.

    Sunt facturi de acum cinci ani, când Revoluția Fiscală încă nu începuse în studioul Antena 3, iar Tel Drum fenta bugetul de stat, ascunzând alte milioane cu ajutorul unei grupări specializate. Până au fost prinși exact de același Oficiu.

    Investigațiile de atunci au contribuit la aproape toate anchetele penale care implică azi colosul din Alexandria.

    Inclusiv la ultimul dosar, unde șeful partidului de guvernământ, adică omul care ceartă public evaziunea și reformează colectarea taxelor, e acuzat acum de crimă organizată.
    Și RISE a urmarit 10 luni banii organizației Dragnea, descoperind 3 niveluri de protecție.

    Asta-i povestea lor. N-o vezi la televizor.
    SECRETE DE FAMILIE
    Marius Vorniceanu a condus Oficiul pentru combaterea spălării banilor din luna iulie. Numirea lui a fost printre primele decizii ale premierului Tudose.
    Vorniceanu avea deja expertiză în sistem.
    S-a format în Garda Financiară și a ajuns șef la direcția Mari Contribuabili, ANAF. De aici a plecat la Finanțe, la maneta direcției care reglementează industria jocurilor de noroc. A bifat apoi Curtea de Conturi (consilier) și ASF(vicepreședinte), iar acum, ca-n Matrix, îi trec prin fața ochilor toate tranzacțiile din România. Grindeanu l-a pus în plenul Oficiului, Tudose l-a înaintat în grad de președinte până în octombrie, când omul Internelor, propus de Carmen Dan, l-a înlocuit. Acum e vicepreședinte.

    1. Adevărul despre Dan Barna
      ⦁ 15.10 2019

      Câteva contraste:
      ⦁ Antreprenorul de succes Dan Barna duce în spate o serie lungă de eșecuri care au costat aproape șase milioane de euro
      ⦁ Prezidențiabilul vrea să-i întoarcă pe români în țară, dar și-a consolidat cariera pe seama unora nevoiți să plece
      ⦁ Opozantul și-a dirijat afacerile în algoritmul de încredere al pesedistului Dragnea: bani publici pentru prietenii de școală
      ⦁ Șeful USR, partidul care a inițiat campania #FărăPenali, este supervizorul senin al unor fraude și conflicte de interese cu fonduri UE
      ⦁ La bilanț, managementul care l-a consacrat pe Barna îi este profitabil sieși, în timp ce oameni aflați în cumpănă au beneficiat doar pe hârtie
      Vorbim despre persoane cu dizabilități sau proveniți din medii defavorizate, greu de integrat pe piața muncii și extrem de neglijate în România. În numele lor, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, compania fondată de Dan Barna, a câștigat milioane sub pretextul facerii de bine.
      Trei proiecte europene generoase arată ca după război. Banii s-au evaporat între amici cu facturi la comandă, în nepotisme, deturnări, plăți fictive, furturi de echipamente și discursuri despre frumusețea spiritului antreprenorial. Din partea beneficiarilor, multă dezamăgire.
      Regulile erau clare.
      Finanțate de UE în spiritul coeziunii, afacerile sociale se află la intersecția sectorului de antreprenoriat cu cel non-profit, funcționând pe principiul reinvestirii profitului și utilizând excedentele în scopuri sociale.
      Sistemul este următorul: banii vin de la Comisia Europeană la beneficiarul fondurilor, în cazul nostru Consiliul Județean (CJ) Alba, care adăuga și o mică cofinanțare. Apoi fondurile sunt distribuite înspre parteneri, printre care și coordonatorul regional de proiecte, adică firma lui Barna și a partenerului său, Dragoș Jaliu. De aici ajung spre întreprinderile sociale.
      Raportările și decontările urmează circuitul invers. Firma are obligația să verifice ce și cum s-a cheltuit, CJ Alba să pună parafa, iar organismul intermediar OIR POSDRU să monitorizeze tot ce s-a mișcat. Verificarea finală o face structura centrală de la minister.
      Atenția maximă se concentrează în primul an, cel de implementare, atunci când este subvenționată întreprinderea socială. Angajații vulnerabili mai trebuie păstrați minimum un an, cel de sustenabilitate.
      Proiectele îngropate de Grupul de Consultanță și Dezvoltare – DCG s-au numit “Punți Comunitare” (social), “SES-am Deschide-te” (social) și “Biblioteca Bunelor Practici” (antreprenorial), iar aceasta e povestea lor.
      În centru se află candidatul Alianței 2020 USR PLUS, consultant pe fonduri europene, apoi fost secretar de stat în guvernul tehnocrat la Ministerul Fondurilor Europene. Barna, 44 de ani acum, a ieșit din firmă de îndată ce a intrat în minister.
      L-a avut asociat pe Dragoș Jaliu, 50 de ani, conferențiar la SNSPA, unde predă chiar cursul de Managementul proiectelor și programelor internaționale – Dezvoltare regională și fonduri structurale.
      CRONICA UNUI EȘEC ANUNȚAT
      O primă afacere socială pe bani europeni a apărut la Sebeș, Alba, în 2011. Era un centru de copiere, fotografie și design computerizat, înființat în cadrul asociației “Trebuie”, axată pe servicii pentru persoanele cu dizabilități multiple. De la care au și venit doi angajați. Plus o studentă și un pensionar.
      Managerul structurii a fost desemnat Alex Scheau, absolvent de facultate. Poartă dintotdeauna proteză auditivă la ambele urechi și avea pe atunci 37 de ani.
      33 împlinise și Ozsvath Zsolt, asistentul lui Alex. Lui îi lipsește un antebraț. Provine dintr-o casă de copii.
      Părea jobul vieții. Li se dădea o afacere pe mână și mai erau și plătiți pentru asta cu 2300 de lei lunar, timp de aproape trei ani, cum prevedea contractul. N-aveau experiență în domeniul fotografic, dar s-au școlit rapid, pe banii lor.
      Cât despre cursul de antreprenoriat, l-a asigurat Dan Barna, partenerul Consiliului Județean în proiect.

      Alex Scheau (S) și Dan Barna, la unul dintre cursurile de perfecționare ținute la Pensiunea Mama Cozonacilor din Bran, în mai 2012. FOTO: Arhiva personală – Alex Scheau

      Certificatul lui Ozsvath Zsolt semnat de Dan Barna
      “Barna mi s-a părut cel mai de treabă. Învăța autoritățile publice. Le arăta cum să atragă fondurile, ținea interfața, părea implementarea lui”, își amintește Alex Scheau.
      Dan Barna chiar era coordonatorul regional al proiectului, iar oamenii l-au perceput ca pe un soi de consilier al autorităților din Alba.
      “El trebuia să ne îndrume în implementare, să ne ofere suport pentru a dezvolta afacerea. Era responsabil, printre altele, și de întreprinderea noastră”, adaugă Ozsvath Zsolt.
      Cu sediul amenajat în clădirea asociației “Trebuie”, s-au pus entuziasmați pe tipărit materiale de promovare, dar au realizat repede că nu pot rezista pe o piață competitivă cu echipamentele achiziționate în proiect.
      Alex Scheau comprimă lipsurile așa: “Mergi la o nuntă, trebuie un aparat foto. Pe lângă ăla, mai iei două-trei obiective, niște filtre. (…) Dar și acel aparat, ni-l luau cei de la Consiliul Județean și nu-l mai vedeam, uneori și câte patru luni. Apoi, faci un afiș, îl vrei pe toată pagina, dar constați că nu ai totuși cea mai bună imprimantă, cel mai bun copiator, că nu merge culoarea până-n capăt.”
      Cu toate astea, în primul an, au meșterit calendare, pliante, postere, fotografii de la evenimente oficiale, până și suporturi de curs. Prestau însă într-un circuit închis, pentru diferite evenimente ale CJ Alba. Lor le mergeau salariile din proiect, dar întreprinderea cea nouă nu încasa nimic. Echipamentul depășit și serviciile pro bono (nu contra cost, așa cum proiectul cerea și cum învățaseră la cursuri) deschideau drumul către falimentul deplin.
      Ceea ce au reclamat sistematic la instituție.

      Alex Scheau (bluză albastră) și Ozsvath Zsolt (bluză portocalie) la Târgul Grădinarului din Alba Iulia, în 2012.
      La CJ Alba, Magdalena Bene, șefa desemnată pe proiect, învățase meserie de la Barna. Numai că le respingea din fașă orice inițiativă și îi punea să promoveze alte activități din programul european. Iar dacă afacerea nu merge, le-a spus ea atunci, predați echipamentul asociației “Trebuie”!
      “Nici nu s-a născut proiectul, că era deja avortat. După ce am văzut o fișă de achiziții, am știut ce se întâmplă, de fapt. Erau niște prețuri enorme”, reține Ozsvath Zsolt.

      Dan Barna (centru), Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba( în stânga față de Dan Barna), Magdalena Bene (dreapta) și Martin Balogh, Fundația Civitas (în stânga Magdalenei Bene) la o întâlnire din 2011.
      Au rămas angajați la Consiliul Județean până când s-a încheiat perioada contractului și au predat gestiunea cu un gust amar. Simțeau că sunt singurii care și-au dorit afacerea sustenabilă.
      UITE BANII, NU-I DOSARUL
      Euroîntreprinderea lui Alex și Zsolt face parte dintr-un proiect amplu de “incluziune socială pe piața muncii a persoanelor vulnerabile și cu dizabilități” – prin înființarea a cinci centre de consiliere profesională și trei întreprinderi sociale.
      Finanțarea totală: 3,5 milioane de euro. Grosul s-a dus pe consiliere, burse pentru elevi și studenți, cursuri, salariile experților. Proiectul în sine a fost derulat de CJ Alba, condus de liberalul Ion Dumitrel, împreună cu Fundația Civitas pentru Societatea Civilă Cluj.
      Și e primul parteneriat public în care a intrat Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, compania lui Dan Barna și a asociatului său dintotdeauna, Dragoș Jaliu. Ei răspund. Le-a revenit o felie de 250 de mii de euro ca să administreze proiectul regional în numele CJ Alba.
      Or asta înseamnă că trebuiau să instruiască șefii noilor entități, să le evalueze periodic eficiența, să participe la ședințe lunare, protocoale, conferințe. Reiese din contract.
      De ce Barna?
      “Zece ani experiență de lucru cu Comisia Europeană. Fusesem monitor, auditor în toate proiectele, foarte multe în țară. Când am creat firma, am dezvoltat și un produs care ne-a ridicat. Un training, un curs de management, la momentul acela cel mai bun din România, fără discuții”, ne lămurește el.
      Așa a cunoscut-o pe doamna Magdalena Bene de la CJ Alba: “A venit la un curs, i-a plăcut foarte mult și a zis: hai și la noi. E un manager puternic. A reușit să țină partea asta de proiecte sociale ale CJ, la modul cel mai… Partea de achiziții, cum a organizat, nu am avut niciun fel de rol.”

      Dan Barna participă la inaugurarea unuia dintre centrele din județul Alba în 2012
      Când s-a încheiat complet povestea, Alex Scheau a plecat la muncă în Germania, unde lucrează și acum în trei schimburi, dar Ozsvath Zsolt s-a dus glonț la DNA Alba.
      În 2017, procurorii încep urmărirea pentru deturnare de fonduri europene și abuz în serviciu, dar clasează o parte din speță în aprilie 2018. Nu stabilesc criterii obiective pentru prețurile echipamentelor achiziționate, deci n-au suspiciuni legate de supraevaluări.
      DNA miroase totuși ceva, când descoperă documente false sau inexacte în atribuirea contractelor din proiectul regional. Două firme recunosc că au participat formal la procesul de selecție, favorizând astfel oferta câștigătorului, dar dosarul e clasat în martie 2019.

      Câștigătorul licitației, Infogrup din Alba Iulia, care a livrat copiatoarele și altă aparatură pentru centrul din Sebeș, înghite demult bani publici. Din peste 4100 de contracte obținute prin încredințare directă, doar cele cu CJ Alba depășesc 1,3 milioane de lei. SRL-ul aparține unor afaceriști locali (Cristian Bintințan & Călin Beldeanu) și mai intermediază tehnică la prefectură, jandarmerie, parchete, primării, școli și unități militare din județ. Cele mai multe achiziții directe sunt cu Poliția (721).

      La Sebeș, Infogrup a livrat pe bani europeni de 70.353 lei. Oferta lor a bătut aparent alte două aproape identice (Tomsoft & InfoDSC), ai căror reprezentanți s-au declarat ulterior paravane la procuratură. I-am căutat și noi. Primul nu-și mai amintește, celălalt a închis imediat telefonul. Cert e că prețurile au fost supraevaluate și de trei ori.

      Din partea Consiliului Județean, a supervizat Magdalena Bene, instruită temeinic chiar la firma lui Barna. Prima ei diplomă datează din 2007, anul aderării, când tandemul Barna & Jaliu tocmai se lansase în consultanță pe fonduri structurale.
      A doua diplomă o atestă ca manager de proiect, funcție deținută apoi la Alba, cu nota 10 acordată frumos de firma lui Dan Barna. Femeia a obținut-o în 2009, ca să lucreze tot cu Barna.
      Am deranjat-o, chiar dacă a ieșit la pensie de curând, dar n-a vrut să ne dea interviu oficial, ci doar un comentariu politic: “De ce nu mergeți prin țară să vedeți câte întreprinderi mai sunt? Din cauza PSD, nu mai funcționează nimeni. Ăștia sunt niște tineri care au vrut să facă ceva. De Dan Barna, niciodată, dar niciodată, nu o să pot spune un cuvânt rău. Am doar stimă și respect pentru acest om.”
      ADIO, UTILAJE
      Magdalena Bene s-a mai ocupat de o întreprindere socială, înființată în același proiect european, numită Servicii de curățenie și amenajare spații verzi. Achizițiile au fost consistente și aici: utilaje de tâmplărie, mașini agricole, de tuns gard viu, motocositoare, calculatoare, mașini.
      Singurul angajat, Adrian Roșiu, nu are dizabilități. Și era propriul său șef: ”Nu știam că trebuie angajate persoane vulnerabile, nu mi-a arătat nimeni proiectul și nu eu m-am ocupat de achiziții sau plăți.“ În schimb, a reușit să încheie mici contracte, afacerea mergea.
      În 2013, spre finalul perioadei de implementare s-a produs tăcută șmecheria: utilajele cumpărate pe fonduri europene au fost donate pe hârtie unei asociații nou înființate de Roșiu, doamna Bene și Consiliul Județean (Ecou). Odată formalizat transferul, urmează trei ani de liniște, exact cât trebuia legal să rămână achizițiile în proiect.
      “Ei nu s-au băgat în nimic, nimic. Am fost dezamăgit că nu s-au implicat activ în partea socială sau de promovare. După prima parte, n-am mai auzit de ei “, povestește Adrian Roșiu.
      Până când, brusc, într-o zi din 2016, s-a trezit în întreprindere cu niște cetățeni care au ridicat tot echipamentul fără explicații și duși au fost: “Eu încă funcționam. Dar le-au luat pe toate și au plecat. Nu știu, habar n-am care a fost atunci treaba… Era viabilă afacerea.“
      A treia întreprindere socială din programul de incluziune a presupus o fermă ecologică de cultivat trandafiri. Sediul ales, castelul Sâncrai de lângă Aiud, s-a restaurat cu această ocazie. Lucrările au costat 4,2 milioane de lei, din care 25% sunt fonduri europene.
      Dar abia am început.

      AL DOILEA VAL
      Nici nu s-a încheiat bine procesul de monitorizare pentru primul proiect, că spre final de 2014, Comisia Europeană punea la bătaie în România o nouă alocare POSDRU de 100 de milioane de euro pentru afaceri sociale.
      Condiția de bază a rămas aceeași: crearea de structuri antreprenoriale care să integreze persoane vulnerabile în comunitate.
      Așa că partenerii de la Alba s-au regrupat în formula tradițională pentru două noi proiecte finanțate: “SES-am Deschide-te!” de 2 milioane de euro (9,090,135.47 lei) și “Punți Comunitare” de 1,8 milioane euro (7.950.091 lei).
      De data aceasta, s-au concentrat exclusiv pe întreprinderi sociale. Cincisprezece dintr-un foc. Cu aproximativ 200 de mii de euro subvenția pentru fiecare, banii s-au împărțit între Consiliul Județean (șapte în Alba), fundația Civitas (patru în Cluj) și firma lui Barna (patru în Sibiu și Brașov).
      Doar cinci mai funcționează acum. Dan Barna știe de ce: “Porneai cu persoane vulnerabile și nu aveai alt sprijin. De aia au murit, că soluția acum, privind retrospectiv, este să faci economie socială cu ong-uri stabile, cu structură funcțională, care dezvoltă și genul ăsta de activități. Alea pot să crească ușor, ușor. Așa ca business individual, cum era modelul finanțării, am găsit oameni de încredere care au făcut structurile.”
      intreprinderile sociale dezvoltate de firma fondată de Dan Barna
      Manager a fost numită din nou Magdalena Bene, ucenica șefului USR, iar firmei lui de consultanță i-au revenit aproape un milion de euro din ambele proiecte (4.378.983 lei).
      Circuitul e simplu. Bene ține robinetul cu bani. Ea reprezintă beneficiarul CJ Alba, primește devize, dă avize și ține legătura cu coordonatorul regional. Adică firma colegilor Barna și Jaliu, care văd poza în ansamblu. Mai departe, ei redistribuie banii către întreprinderile sociale, în timp ce, teoretic, le verifică atent sustenabilitatea.
      Ca partener în proiect, Barna trebuia să inițieze cele patru afaceri în zona sa, Sibiu – Brașov, deci căuta idei de constituire a asociațiilor, niște șefi și 18 angajați din medii defavorizate. La dispoziție avea mai puțin de un an, până la finalul lui 2015, cu obligația de a le proteja joburile și în 2016.
      Să le trecem în revistă.
      COMBINAȚIA DE SUFLET
      Gabriela Popa, sora lui Dan Barna. Foto Facebook
      Întreprinderea socială cea mai apropiată liderului USR, un atelier de croitorie numit Hermannstadt Design, s-a înființat în Șura Mică, lângă Sibiu, orașul de baștină al lui Barna.
      Sora politicianului, Gabriela Popa, a fost aleasă președintele noii asociații, iar vicepreședinte s-a băgat fostul coleg de liceu și prieten vechi cu Barna, Sorin Pădurariu. Al treilea membru e un designer vestimentar, Alexandra Aldea.
      Contractul dintre atelierul de croitorie și firma lui Barna, semnat la începutul lui 2015, include subvenția de 192 de mii de euro și obligația DCG de a monitoriza implementarea. Cum ar veni, se angaja să coordoneze proiectul, să aprobe planul de afaceri, referatele de necesitate, achiziții, decontări, facturi.

      Prin statut, asociația trebuia să ofere locuri de muncă flexibile unor mame din mediul rural, cu familii monoparentale sau mai mult de doi copii. Șapte persoane cu totul, dintre care cinci din grupul vulnerabil.
      Sora lui Barna, angajată director și agent de vânzări, și-a pus salariu net de 3276 lei, la fel ca designerul, în timp ce croitoresele au primit doar 1185 lei fiecare. Formularul Gabrielei de înscriere în grupul țintă, ca expert, e semnat chiar de fratele său.

      “Sora mea are studii în domeniul croitoriei, am ales un business în domeniu, găsiseră și un designer. Și am zis ok, iată premisele unei structuri de economie socială cu șanse să funcționeze. Nu doar informal, să luăm niște bani, ci miza era chiar să le facem sustenabile“, susține Barna.

      Ușile asociației Hermannstadt Design din Șura Mare, Sibiu sunt închise de multă vreme.
      Întâlnirile preliminare au avut loc în clădirea firmei de recrutare Ascent Sibiu, condusă atunci de colegul Sorin Pădurariu. Așa rezultă dintr-un schimb de e-mailuri interne pe teme administrative, în care vine vorba despre sediu și conflicte de interese.
      Vestea bună răsună pe 30 iunie 2015, când Dan Barna își anunță echipa pe e-mail că vine bănetul: “Ia uitați ce belșug se întrevede :-)”. Fusese sunat de Magdalena Bene de la CJ Alba că vor intra banii din cele două linii de finanțare.

      Și astfel încep achizițiile. Cam tot ce are nevoie o croitorie la standarde europene: mașini profesionale de cusut și surfilat, mobilier, foarfece electrice, materiale plus consumabile specifice. Barna semnează referatele de necesitate, sora lui – contractele de achiziții, apoi Barna verifică dacă totul e ok.

      Azi, firma de consultanță este proprietarul legal al echipamentelor cumpărate atunci. Așa condiționează contractul primar în cazul în care afacerea eșuează, cum s-a întâmplat anul trecut, când asociația Hermannstadt Design s-a închis cu datorii la Fisc de aproximativ 100 mii lei, fiindcă nu a plătit contribuțiile angajaților.
      Însă, la început a beneficiat inclusiv de buget pentru marketing, studii de piață, cursuri de management sau specializare. Existau toate premisele, dar banii s-au împărțit între prieteni.

      Sorin Pădurariu și Dan Barna au participat împreună la întâlniri, încă de la debutul primelor proiecte la Alba Iulia. O fotografie din presa locală îi reunește pe cei doi cu Magdalena Bene de la Consiliul Județean Alba și liderul Fundației Civitas Cluj, Martin Bologh.
      BANI EUROPENI PENTRU PRIETENII MEI
      Publicitatea a costat 71.874 lei (cca. 16.000 de euro), iar contractul l-a primit sibianul Lucian Bozdog prin firma Smartbox. Omul a fost coleg de școală generală cu Dan Barna și prieten de-o viață cu Sorin Pădurariu.
      Domnul Bozdog, fotograf și web designer, trebuia să rezolve cu șapte panouri stradale, 15.000 de pliante, trei spoturi radio difuzate timp de trei luni, strategii pe rețele sociale, un film de prezentare, website și fotografii de produs. Nimic pe stradă, liniște la radio, câteva pliante, nicio comandă pe internet – se jură fostele angajate de la croitorie.

      L-am sunat pe Bozdog să-l întrebăm dacă a încasat toți banii și de ce. Nu și-a amintit, cică ar fi externalizat din obligații: “Deci, personal nu pot să fac (spoturi audio, panouri stradale – n.r.), trebuie să mă uit, că nu mai știu exact. Zic sincer. Au trecut patru ani de la proiect. Măi,… am lucrat cu cineva. Nu știu, mă uit să văd”.
      A promis că se documentează și revine, dar n-a făcut-o.
      Deși sora lui Barna era director, asociația a mai semnat un contract de management în valoare de 30.000 de lei. S-a ocupat o firmă (European Investments Solutions) reprezentată de un anume Paul Gruian, consultant pe fonduri europene în Sibiu, asociat cu soția fostului viceprimar PNL din oraș (Eugen Mitea).

      Aportul principal al lui Gruian, se laudă chiar el într-un raport de activitate, este o comandă de 600 de cămăși pentru un lanț de restaurante din Sibiu. Îl contrazice Sorin Pădurariu, colegul lui Barna. El ar fi adus contractul la asociație, de fapt, în virtutea amiciției cu directorul restaurantelor.
      “Am fost foarte bucuros, băi e de lucru, facem bani. Dar productivitatea asumată n-a fost atinsă niciodată. Adică, na, am prins ceva contracte, la unele am ajutat eu, altele au venit de la sine, dar profitabil era să facem, nu știu, 10 cămăși pe zi, nu două sau trei”, ne-a explicat Pădurariu la o terasă din Sibiu.
      În fine, acest cel mai important contract s-a dovedit oricum păgubos pentru micul atelier de croitorie. E-mailurile interne arată că producția unei cămăși îi costa 100 de lei, cu materie primă și manoperă, ca s-o vândă apoi în medie cu 65 de lei bucata.
      Alți 41.500 lei s-au dus pe un studiu de piață, menit tocmai să ajute afacerea să reziste. L-a făcut Romanian Quantitative Studies Association din București, unde “senior member” e alt coleg de liceu al lui Barna și Pădurariu: profesorul Horațiu Rusu, președintele senatului de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.
      Pădurariu zice că studiul a fost pe bune, dar într-adevăr, nu prea i-a ajutat: “Și prețul nu cred că era sărit. Priceperea noastră era problema“. Nici Barna nu se dezice de prietenul său: “E cel mai bun sociolog.”
      O altă achiziție relevantă e cea de umerașe. Le-a livrat, culmea, acea firmă de recrutare condusă atunci de Sorin Pădurariu (Ascent Sibiu). Cu ocazia asta, sora lui Barna a semnat o declarație uzuală în birocrația europeană, privind conflictul de interese: “Nu există legături între subscrisa și structurile acționariatului Ascent Sibiu, contractată în cadrul proiectului ca furnizor”.
      Fals.

      Pădurariu era atât vicepreședinte la croitorie, cât și asociat în firma respectivă, dar nu i se pare nimic în neregulă: “Acum mă gândesc, ați mai studiat și altele, e ceva neobișnuit în general prin țară să se lucreze între prieteni?! (…) Adaosul a fost minor, de genul unu, doi la sută. Nu putem fi acuzați de umflare de prețuri. Motivul era tehnic, nu-mi amintesc exact, o problemă cu facturarea“.
      Dan Barna verifica cheltuielile. Iată cum: “Dacă există toate achizițiile făcute, mașinile de cusut, toate umerașele… Deci proiectele noastre, inclusiv acesta, au fost foarte pe bune, foarte reale, fără parandărături, fără de astea. Sunt foarte liniștit. (…) Într-adevăr, dacă s-au achiziționat umerașele în felul acesta… Nu știu nici de contractul de management. Nefiind la fața locului, deciziile s-au luat la întreprinderea socială.“
      Păi, au adus bani de acasă, se plânge Pădurariu. Angajații nu dădeau randament, lucrau puține cămăși pe zi: “Ne-am trezit cu o chestie care nu funcționa, dar nici nu puteam s-o închidem mai iute de termen.“
      Barna îl confirmă, iar sora sa e de acord că cel mai mare client a fost “al lui Sorin”, cu cele 600 de cămăși. În opinia ei, eșecul afacerii a fost cauzat de angajați și de regresul industriei textile.
      “Datoriile la Fisc s-au adunat treptat, oricât ne-am străduit, n-am reușit să fim profitabili. Angajatele din grupuri defavorizate nu au fost întotdeauna constante, au mai avut probleme de adaptare, unele au plecat după trei-patru luni din motive personale sau medicale. Altele, atunci cand te bazai mai mult pe ele, nu mai veneau la program. Dispăreau pentru două-trei zile, fără nicio informare prealabilă“, ne-a explicat Gabriela Popa.
      Asociația acumulase datorii de 65.000 de lei încă din perioada finanțării UE. În următorul an, cel așa-zis de sustenabilitate, s-au ridicat la 195.000.
      Am căutat-o și pe Alexandra Aldea, al treilea asociat al Hermannstadt Design și designerul din proiect. A refuzat să ne spună de ce s-a retras din asociație. Din goana mașinii, a declarat doar atât: “Am ieșit după doi ani de muncă dintr-un proiect de suflet, atunci când mi-a fost clar că se urmărește orice altceva decât dezvoltarea afacerii. Vă rog sa mă lăsați în pace. E un capitol închis definitiv.”
      Comisia europeană interzice strict incompatibilități precum legăturile de afaceri sau rudenie între finanțator și beneficiar, dar Barna afirmă că e în regulă. S-ar fi consultat cu Cristian Ababei, directorul de atunci al autorității de management din Ministerul Fondurilor Europene, cel care gestiona POSDRU (identifică nereguli, verifică proiecte și cereri de rambursare, recuperează bani). Marele șef.
      “Într-o discuție amplă, Ababei a zis: puteți să le faceți cu taică-tău, cu maică-ta, cine vrei tu. Noi vrem să angajați niște vulnerabili, să funcționeze.“
      Imediat după, Ababei a fost dat afară din minister. Azi nu-și amintește momentul, dar nu-l exclude apriori. După părerea lui, liderul USR nu trebuia să semneze acte.
      Dar nu conflictul de interese e cea mai mare problemă, cel puțin pentru amicul lui Barna, Sorin Pădurariu.
      SORIN ȘI CRIMA ORGANIZATĂ
      Pe Sorin Pădurariu îl cunoaște demult, are încredere deplină, admite Dan Barna, fără rezerve, la întrevederea cu reporterii RISE.
      Colegul e pe aceeași lungime de undă, cu toate impedimentele geografice: “El (Barna -n.r.) fiind în București, ne întâlnim de trei, patru ori pe an. Ori că venea el două zile în Sibiu, ori, mult mai rar, dacă aveam eu drum în București.” Sau nunți, botezuri, sărbători.

      Sorin Pădurariu, prieten și fost coleg de liceu cu Dan Barna. Foto: Facebook
      Într-o dimineață liniștită de iunie, anul trecut, la ușa casei din Sibiu a lui Sorin Pădurariu au bocănit procurorii anti-mafia cu un mandat european și o acuzație de trafic de persoane într-o investigație continentală pe crimă organizată.
      Pădurariu se afla pe ultima sută de metri cu proiectele lui Barna în perioada aceea, dar faptele aveau legătură cu ocupația lui de bază (recrutarea de personal) și compania proprie (HR Expert Sib). Folosea la muncă, în Belgia, 90 de inși printr-o rețea transfrontalieră anchetată pentru trafic, evaziune și spălare de bani.
      Instalatorii săi, care lucrau chiar și prin spitalele din Belgia, erau plătiți masiv la negru și subcontractați printr-un carusel specializat în fentarea euro-legislației de muncă. S-a întâmplat din noiembrie 2017 până în iunie 2018, când poliția federală a dat stingerea în apartamentele unde Pădurariu îi caza pe români.
      Manevra mergea inclusiv pe șantierele din Italia și Franța. În total, Pădurariu a intermediat 200 de meseriași în cele trei țări. Doar prejudiciul la bugetul național s-a ridicat la 427.550 lei. Muncitorii cu pricina revendică acum două salarii restante, după ce firma lui Pădurariu a intrat în insolvență.
      Daniel Chirică din Sibiu este unul dintre ei: “Ne-a sculat poliția din pat cam pe o sută dintre noi, eram plătiți la oră, nu prea se dădeau impozite în Belgia. Lucram zece ore pe zi plus sâmbăta. Ne suplimentau sub formă de diurnă. Eu aveam încadrare pe 1500 de euro, dar ajungeam și la 2500.”
      Nici brăileanul Ștefan Cărbunescu nu se simte bine: “Noroc că am pus câțiva bani deoparte, că nu știu ce m-aș fi făcut. Am colegi disperați, nu pleacă nimeni degeaba de acasă.”
      Pădurariu dă vina pe sindicatele belgiene care ar fi vrut să scape de români și i-au reclamat: “Am solicitat procurorilor belgieni, bă, ok, poate că o fi făcut Interunitu (partenerul din Belgia – n.r.) sau whatever ceva. Oi fi greșit și eu pe alocuri, dar oamenii ce vină au? I-am rugat să deblocheze banii pentru salarii, n-am primit răspuns.”
      Știa Barna ce făcea? “Știa că am oameni afară și cam atât. Nu se pricepea în domeniu, încât să-i cer vreun sfat”. Între timp, Pădurariu și-a deschis altă firmă de recrutare, dar lucrează cu același expert în resurse umane al filierei destructurate.
      De la București, din bulevardul Kisseleff, candidatul USR îl vede pe amicul Pădurariu în lumina unui antreprenor bun, “dată fiind experiența lui în recrutare”, care l-a calificat să se ocupe de raportări și achiziții în croitoria socială pe fonduri UE. De necazul belgian, a auzit vag și recent, subliniază Barna.
      Așa că ne mutăm puțin la Brașov, dar Barna ia distanță din start: acolo, aranjamentele s-au făcut pe mâna lui Dragoș Jaliu, asociatul său autohton.
      CĂPUȘELE GERMANE
      În orașul de sub Tâmpa, banii pentru grupurile defavorizate au finanțat inclusiv campania unui politician local.
      Firma lui Barna a pus pe picioare aici două întreprinderi sociale, cumva gemene. Prima era o tipografie, a doua executa producție video. N-au mai făcut asociații, ci direct SRL-uri. Ambele au înghițit peste 367 de mii de euro și aveau un numitor comun: patroana Corina Macedonschi, soție de consilier local și candidat la primărie din partea Forumului Democrat German în 2016.
      Cristian Macedonschi, soțul doamnei, este totodată un potent om de afaceri, calitate din care organizează festivalul Oktoberfest. Printre plasamente imobiliare, deține companii de turism, recrutare, consultanță. și restaurantul Cucino din centrul Brașovului.
      Într-una dintre întreprinderi (Smart Multimedia), care primise 741.324 lei de la Barna & Jaliu pentru producție video, doamna Macedonschi îl avea ca asociat pe vărul ei, Răzvan Atanasescu, fost coleg de liceu cu Dragoș Jaliu, partenerul lui Dan Barna.
      Atanasescu a fost director de vânzări la Pro TV, apoi a lucrat prin televiziunile est-europene ale consorțiului media. Înființase și o agenție de producție. Deci, cum a ajuns în proiectul social?
      “Am plecat de la Sîrbu, am făcut agenția mea de publicitate în București, dar m-am întors în Brașov pentru afacerea asta. Noi am început discuția cu Mace (Cristian Macedonschi – n.r.) și cu Jaliu, suntem prieteni. Cu el am fost și coleg. Dar inițiativa a fost a mea.”
      Erau obligați să găsească “experți în economie socială” și cinci persoane vulnerabile. Richard Szabo a fost specialistul din proiect. Cameraman cu experiență, s-a angajat la Smart Multimedia în iunie 2015, cooptat fiind de Atanasescu, fost coleg la ProTV: “Avea nevoie de mine că mă pricepeam la video. Eram meseriașul din caracatiță”. Apoi, s-a străduit să uite întreaga poveste.

      Robert Adams, neamțul bănuit de furtul echipamentelor Foto: Facebook
      Sediu au găsit rapid la un tip, Robert Adams, pe care Atanasescu îl știa tot din epoca Pro TV, că intermedia drepturile de difuzare ale meciurilor UEFA prin compania sa din Germania. La acesta acasă, în localitatea Sînpetru, pe strada Republicii, au fost parcate ambele întreprinderi sociale pe fonduri UE. “Era stilul ăla săsesc, cu o poartă mare și două case. În cea mică era Transilvania Print (tipografia – n.r.), în cea mare Smart Multimedia (casa de producție – n.r.)”, își amintește operatorul Szabo.
      Neamțul Adams a încasat aproximativ 15.000 de euro chirie de la ambele, adică 1700 de euro lunar, timp de nouă luni, cât a durat implementarea proiectului. Bani pe care neagă azi că i-ar fi luat, deși extrasele de cont depuse la decontare îl contrazic.
      Adams e prieten vechi cu afaceristul Cristian Macedonschi, dar s-au certat între timp fix de la această întreprindere. Și el a fost consilier local din partea Forumului Democrat al Germanilor la Sânpetru.
      Adams nu s-a mulțumit doar cu chiria, ci s-a implicat profund în afacere, fără vreo calitate legală. De pildă, în 2015 s-a dus în Germania să cumpere echipamentele necesare firmei cu 40 de mii de euro și plănuia să-l înlăture pe Atanasescu.

      “Eu mă bucuram. Ce mișto, l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. O să alerg prin toată Europa, filmez chestii. Să vezi atâtea echipamente de 40.000 de euro, toate în cutii, cutiuțe, bureței, mamă, să pui mâna pe ele, toate noi – eram foarte entuziasmat”, oftează cameramanul.
      Instruirea lui Szabo în Germania, pentru echipamentele achiziționate, s-a decontat tot din bani europeni și a costat aproape 7000 de euro: “N-am făcut nimic, am băut bere și am mâncat cârnați. Eu am ales sculele, le-am asamblat, configurat, instalat. Cabluri, mufe, matrice, mixere, tot ce era.”

      Cursul video fusese facturat în Germania de firma unuia Dieter Struck (Broadcast Consulting Limited), prieten cu Robert Adams. La telefon, Struck ne-a lămurit rapid: “Nu sunteți singurii care întreabă. Robert a venit și m-a rugat să-i scriu o factură, apoi compania lui de aici să scrie alta cu aceeași valoare către mine și i-am dat banii. Am intrat în încurcătură cu fiscul german, fiindcă Smart Multimedia nu avea un număr valid de TVA și am plătit impozit pe sumă.”
      Robert Adams avea treabă, oricum. Și-a închiriat până și propria mașină întreprinderii sociale, un Audi din 2001, pentru transportul angajaților. Serviciu decontat tot din bani europeni. L-a pus și pe cameraman să facă asta. Banii ieșeau din SRL și ajungeau cash la ei. 24.000 de lei. “Era o coajă din ’87, abia mergea, am închiriat-o și mi-a cerut tot (banii – n.r.) înapoi”, povestește Szabo.

      HAOS SUPREM
      În timpul acesta, Răzvan Atanasescu, administratorul casei de producție și colegul lui Dragoș Jaliu, tocmai avea o cădere nervoasă, provocând un accident auto cu cinci mașini avariate. Intrase în colaps financiar. E tulburat și acum:
      “Am avut un break down nasol în iulie 2015. M-au lăsat singur. Nu mai știam de unde să aduc bani, înțelegi? Să aduc de acasă, de undeva, că erau oameni de plătit, taxe, scule. Bani erau prevăzuți, dar nu se deblocau. Am avut accidentul că nu mai dormeam nopțile, am intrat în depresie. Luam pastile ca să dorm și, reacție inversă, m-au agitat. Nu vreau să-mi amintesc. Trei luni de recuperare la Predeal”.
      Sora lui a fost angajată, ca persoană vulnerabilă, în ambele întreprinderi sociale, cu salariu cumulat de 5259 lei pentru șase ore pe zi: reporter la casa de producție și secretară în tipografie. Evolua însă într-un paradox. Extrasele de cont ale Smart Multimedia arată că Silvana Atanasescu a împrumutat firma în iunie 2015 cu 19.000 de lei, din care s-au acoperit salariile cu o lună înainte de accidentul fratele său. Rolurile se inversaseră: ajuta ea, în loc să fie ajutată.

      La două luni după accident, sora lui Atanasescu și-a depus demisiile, iar el și-a cedat participațiile și a renunțat la funcția de administrator.
      “Nu știu dacă Barna și Jaliu cunoșteau ce se întâmplă, dar după ce mi-am revenit, le-am spus că cedez drepturile. Nu vreau să mai am de-a face cu nimeni “, a decis Atanasescu. Azi se judecă cu societatea fiindcă, din cauza furnizorilor neplătiți, i-au fost blocate conturile.
      Treaba lui Barna și Jaliu în proiectele sociale însemna poliția banilor: plan de afaceri, rambursări, plăți, investiții etc. Barna însuși a semnat referatele de necesitate pentru tipografie, iar o colegă din firmă pe cele ale casei de producție. Jaliu a fost reprezentantul legal în proiectul european.
      La Smart Multimedia, proiectul a continuat cu alt manager în locul lui Atanasescu, Laura Huzuneanu. Ea constată că, la nici doi ani de la înființare, echipamentele video de 40 de mii de euro au dispărut, deși trebuiau să își păstreze destinația trei ani după implementare. S-a oprit direct la poliție.
      Cameramanul Szabo știe că ar fi fost scoase din România de neamțul Robert Adams la începutul lui 2017, motiv pentru care a dat prompt cu subsemnatul. S-au mai perindat la secție Dragoș Jaliu, Macedonschi și Atanasescu. Echipamentele fac obiectul unor litigii și dosare penale aflate în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, ne-a transmis sec noua șefă Huzuneanu.

      Și Barna e la curent cu sculele evaporate: “Unul dintre antreprenori a plecat cu ele. Colegul meu a dat declarație la poliție. Repet, dacă sunt nereguli, sunt de acord să se întâmple orice cu cei care le-au săvârșit. Niciun fel de dubiu. (…) Dacă au folosit subvenția sau nu știu, au făcut iregularități, să răspundă.”
      L-am sunat pe suspectul principal, Robert Adams, adăpostit acum în Germania, să-l întrebăm dacă echipamentele pe care le caută toată lumea sunt la el. Cică nu, dar pentru că nu și-a recuperat niște bani împrumutați la întreprindere, a cerut unui executor judecătoresc să-i pună acesteia bunurile sub sechestru. Nimeni nu are acces la ele. Nici măcar poliția. Doar el, avocatul, executorul și custodele știu misterul.
      Casa de producție a mai investit 10.000 de euro în website și închiriere de aparatură foto. Beneficiarul (Brainworx Europe) e firma unui fotograf german, Bernard Moestl. Numai că site-ul apare în rapoartele de activitate ca fiind realizat de cameramanul Richard Szabo, care ne-a dovedit cu hardul personal că e la originea fișierelor din faza de concepere. La capătul celălalt al banilor, n-a răspuns nimeni la telefon.
      CORTINA DE VULNERABILI
      În 2016, când Smart Multimedia era sub monitorizare, iar echipamentele încă la locul lor, consilierul afacerist Cristian Macedonschi s-a lansat în campanie electorală. Candida la primăria Brașov din partea Forumului Democrat German și operatorul a primit ordin să-l însoțească în peripluri cu sculele din dotare. L-a alergat Robert Adams de i-au sărit capacele.
      “Hai că avem de filmat la Forumul German, în Piața Sfatului să împărțim baloane, un clip nu știu unde, apoi ce se discuta la primărie, cum se înfoia Macedonschi în ședințe – și puse pe youtube cât de repede se putea. Toate pentru campanie. Vorbeau la telefon și mă pomeneam: hai să mergem acolo, facem aia. Iar salariul întârzia, uneori și patru luni“, retrăiește Szabo acele zile.
      Dan Barna nu vede o problemă. Dacă intrau bani, e bine. Dar habar n-avea, adaugă el, că întreprinderea socială nu tăia facturi pe serviciile electorale prestate.
      Cristian Macedonschi a refuzat să răspundă la întrebări.

  8. CUM SĂ TE DOTEZI CU BANI DE LA SĂRACI
    O altă întreprindere socială din proiect s-a numit Asociația Club Sportiv Social Brașov și a primit finanțare UE de 190 de mii de euro, pe 24 noiembrie 2014, din programul “Punți Comunitare”.
    Banii veniți prin firma lui Barna & Jaliu au ajutat însă la extinderea și dotarea unei baze sportive de lux (Clubul de Tenis Sportiv Arena), exploatată de soții Alexandra și Silviu Butnaru, o familie bogată care a fondat, altminteri, și asociația subvenționată.
    Alexandra și-a început cariera în post de consilier la cancelaria premierului Adrian Năstase, apoi la cea a lui Tăriceanu. În 2007, s-a retras total în afacerile soțului său, devenind director la dealerul Iveco din Brașov (Italtruk). Cuplul e activ în imobiliare și producția biomasei, unde învârte milioane.
    Baza sportivă a familiei se întinde pe două hectare și jumătate, cu tot tacâmul: nouă terenuri de tenis, dintre care trei permanent acoperite, vestiare, săli de box, balet, aerobic și tras de fiare. Dar asta e afacerea.

    ⦁ Arena de tenis deținută de soții Butnaru la Brașov. Foto: Facebook
    ⦁ Asociația lor, ca în toate celelalte cazuri, avea menirea de a crea locuri de muncă pentru persoanele vulnerabile. Unul din cei nouă antrenori ai complexului sportiv corespunde și a fost angajat în proiect. Paznicul și doi îngrijitori de terenuri proveneau și ei din categorii defavorizate. În rest, Mihai Dima, salariat vechi al lui Silviu Butnaru, s-a făcut “expert în economie socială”, iar soția Alexandra Butnaru – manager.

    ⦁ Alexandra Butnaru, managerul Asociației Club Sportiv Social Brașov. Foto: Facebook
    ⦁ În primul an, au organizat cursuri de tenis gratuite, de trei ori pe săptămână, pentru copiii de la orfelinat. Se mai antrenează trei acum. Am întrebat-o pe doamna Butnaru dacă asociația și-a atins scopul. Începutul a fost mai greu: “Nu mă simt obligată să dau informații jurnaliștilor. Știu ce căutați dumneavoastră, sunt scandaluri politice la mijloc, știu cu ce se ocupă RISE Project, din păcate. Nu e frumos ce faceți. Știu pe cine investigați.”
    ⦁ Ne-a dat totuși o declarație: “Am primit finanțare pe resurse umane, aia fiind principala cheltuială, și pe marketing. Am plătit un om să facă tenis, am adus copii la tenis, dus înapoi acasă, luat echipament pentru ei. Am mai cumpărat o bicicletă și o bandă de alergat, de calitate inferioară și ieftine, o freză de zăpadă, chestii extrem de mărunte ca și proporție în acest proiect. Nu eram pe investiții, ci pe resurse umane.”
    ⦁ Așa ar fi trebuit, dar shopping-ul a fost considerabil.
    ⦁ Pentru fitness: bandă de alergat, bicicletă de antrenament, greutăți de toate dimensiunile, mașină de spălat, uscător. Pentru tenis: mașină racordat rachete, haine sportive, perie măturător, motopompă, drujbă, freză de zăpadă, filee, mingi, rachete de începători și avansați, over grip-uri, racordaje, înălțător filee, suflantă frunze etc.
    Investițiile se ridică la 205.414 lei, la care se adăugă utilitățile bazei în perioada respectivă, de 129.520 lei. Studiile de piață, publicitatea și consultanța au mai costat 243.355 de lei. Restul s-au topit în taxe, transport și cazări. Cu încă 28.768 de lei, au închiriat de la firma fanion a lui Silviu Butnaru (Gestor Activ), pentru zece luni, un tractoraș de cărat zgură. Banii au rămas astfel în casă.
    Resursa umană a consumat doar 221.856 de lei, din care 89.213 reprezintă chiar salariul doamnei Butnaru (7716 lei lunar). Îngrijitorii și paznicul primeau 1500 lei fiecare.

    Dan Barna se mândrește însă cu asociația sportivă de la Brașov. E printre puținele care mai funcționează, zice el: “N-au făcut decât să respecte un plan de afaceri, o estimare de achiziție prestată în proiectul pe care noi, agregând cele opt sau șapte întreprinderi sociale, l-am prezentat spre finanțare, iar finanțatorul a zis ok, totul e în regulă.”
    LA MAMA COZONACILOR
    Dragoș Jaliu, partenerul lui Dan Barna, s-a asociat în acei ani cu Laurențiu Drăgan, proprietarul pensiunii “Mama Cozonacilor” din Bran.
    Au construit Asociația Centrul Pentru Consultanță Rurală din Brașov, unde și Jaliu era membru. Inițiativa s-a finanțat în cadrul altui proiect mamut pentru care compania liderului USR, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG, obținuse în aprilie 2014 o altă finanțare POSDRU de 2 milioane de euro.
    Botezat “Biblioteca Bunelor Practici”, dar eșuat glorios, proiectul mergea simultan cu celelalte două din Alba (“SES-am Deschide-te” și “Punți Comunitare”), numai că DCG era beneficiarul direct al finanțării acum. Trebuia să înființeze 18 centre de consultanță camerală în toată țara, pentru fermierii care vor să atragă finanțări europene.
    460 de persoane – fermieri, manageri sau tineri cu studii superioare din mediul rural – au participat la sesiuni de formare, fiind certificați în competențe antreprenoriale, sociale, civice sau de formare. Iar domnul Drăgan de la “Mama Cozonacilor” a fost printre ei.
    Pensiunea lui este avanpostul istoric al evenimentelor DCG. De exemplu, în 2012, cursurile de antreprenoriat unde au participat Alex Scheau și Zsolt Ozsvath, de la începutul acestui articol, s-au ținut tot aici. Contractul semnat de Dan Barna arată că au fost cazați și hrăniți 25 de oameni pentru 34 de mii de lei.

    Dan Barna la Pensiunea Mama Cozonacilor, 2012
    Cursurile la care Drăgan însuși a participat, trei ani mai târziu, în proiectul “Biblioteca bunelor practici”, s-au desfășurat, din nou, la “Mama Cozonacilor”. Firma lui Barna nu a mai plătit direct, ci printr-un colaborator familiar din proiectele sociale (Leadermark Centru de Resurse și Evenimente), către care subcontractase serviciul de protocol cu 225.800 de lei, printr-o procedură îndeplinită tot de Barna.
    Se impunea o selecție de oferte, întrucât suma depășea 30 de mii de euro, deci s-a mai prezentat cineva (Promo Service). Substanțial mai mică (208.440 lei), a doua ofertă a fost respinsă scurt de Dan Barna, dintr-un motiv ciudat: dădea mai multe servicii decât i se cereau, cum ar fi să transporte și trainerii, nu doar cursanții.

    E normal să dai contractele oamenilor de încredere, insistă Barna: “Dar o să mă uit pe documente, mă îndoiesc că acesta a fost motivul descalificării. Resping ideea că ar fi ceva de rău. Faptul că îți construiești în timp colaboratori care-ți furnizează servicii de calitate, respectând legea și toate regulamentele… Cu mențiunea că, fără dubiu, oriunde a fost o neregulă, o încălcare de lege, responsabilii să răspundă. Apropo de ce mi-ați semnalat.”
    Dan Barna a selectat și firma pentru conferințele de la deschiderea veselă și închiderea tristă a proiectului “Biblioteca bunelor practici”. Organizatorul Oktoberfest din Brașov, mai precis grupul Bonima, condus de prietenii Cristian Machedonschi și Bogdan Manea, a primit 72 de mii de euro, pentru trei evenimente. Oferta lor a fost unică. La întâiul prilej festiv, Laurențiu Drăgan, șeful de la “Mama Cozonacilor” a ținut un discurs, fiind introdus auditoriului chiar de afaceristul Macedonschi.
    În 2017, după un deceniu de la integrarea în UE, la “Mama Cozonacilor” din Bran se sărbătorea Gala Fondurilor Europene, organizată de compania DCG și reprezentanța Comisiei Europene la noi.
    Printre alțíi s-au simțit bine comisarul Corina Crețu și ministrul delegat pentru Fonduri Europene, Dan Nica. Informația apare pe Facebook, într-o postare de-a lui Cristian Macedonschi, care s-a tăguit mândru la eveniment.

    UN GHINION DE DOUĂ MILIOANE DE EURO
    Printre cele 18 centre județene din cadrul proiectului “Biblioteca bunelor practici”, s-a numărat Centrul de Consultanță Camerală de la Sibiu, administrat de omul de încredere a șefului USR, Sorin Pădurariu. Sediul? Tot într-o firmă condusă de acesta (Ascent Sibiu). Proprietarul? Direct firma lui Barna.
    Proiectul, în parteneriat cu Asociația Confederațiilor Țărănești din România (CATAR), a alocat câte trei cursanți fiecărui centru. În total, 54 de tineri din mediul rural, dar cu studii superioare, urmau să devină proprietari de firme sau asociații. Planul era ca ei să împrietenească agricultorii cu fondurile europene. Fiecare a primit câte o subvenție de 6400 de lei la început de drum, decontări cu înființarea firmei, niște mobilier de birou, imprimante sau laptopuri. Doar la Sibiu, centrul de profil aparținea DCG.
    Sorin Pădurariu ne-a detaliat puțin rolul său în ecuație: “M-am ocupat să adun actele, să dau la contabil, să plătesc salarii, chestii din astea. În activitatea lor, nu m-am implicat deloc, erau liberi să caute clienți, conform cursului la care au participat, să facă consultanță și să-mi zică când era de vreo factură. Nu or făcut niciuna în doi, trei ani. Nu s-o încasat nimic. Cheltuieli au fost doar salariile lor.”
    Angajații n-au primit salariu, îl contrazice Barna pe Pădurariu.
    Așișderea Gheorghe Crinu, un cursant arondat centrului din Sibiu, care zice că n-a fost remunerat, în afară de prima aceea de 6400 de lei, dar s-a trezit acasă cu o scrisoare de impunere de la Fisc, din care a aflat că fusese angajat: “Nu știu cât a venit de la ANAF, 500 de lei și ceva. Scria că am fost angajat al Centrului de Consultanță Camerală. Voi sunteți cretini? Nu, că uite, încă ești activ! Deci eu nu am semnat… un salariu când îl iei, semnezi. Eu așa știu.”
    Cel mai sigur, spune Dan Barna, impunerea către angajați înseamnă contribuția la asigurările sociale pentru premii, prime și subvenții acordate în proiect. Potrivit Inspecției Teritoriale de Muncă, cei trei angajați ai centrului sibian figurează cu câte 250 de lei pe lună între septembrie 2015 și aprilie 2016.
    Chiar dacă el nu-și amintește să fi luat bani, cei 500 de lei popriți lui Crinu ar fi exact CASS-ul aferent acestui venit înregistrat oficial. “O singură dată am fost, ne-a chemat Dan Barna, am semnat hârtiile ce le-o făcut el, am luat laptopul și subvenția. După aceea, pa!”, ne povestește omul la o cârciumă din piața Cibin.
    Proiectul a fost un eșec, recunoaște Barna, din cauza confederațiilor țărănești din România (CATAR), partenerul lor. Însă bunurile cumpărate ar fi toate la locul lor.
    “Centrele acestea de consultanță nu au generat rezultatul așteptat. CATAR a fost o organizație prea slabă, n-a putut să le preia, Noi am investit în acei oameni, pe județ, și cumpărându-le câte un laptop, o imprimantă și o masă, care în continuare sunt la dispoziție în Sibiu și în celelalte orașe, na… nu a funcționat. Abordarea respectivă n-a fost una de succes. Dar n-a plecat nimeni acasă cu ceva, vreun beneficiu de altă natură”.
    Centrul din Sibiu este radiat astăzi cu totul, fără să fi avut vreo activitate. Nici măcar firma care îl găzduia nu mai are sediul acolo și nici Pădurariu nu mai are vreo legătură cu ea.
    Am vorbit cu tineri din alte cinci centre înființate atunci. Niciunul nu a funcționat.
    ⦁ Cornel Colciar, Centrul Cameral Sălaj:
    “N-am reușit nimic. Plăteam contabila din prima aia, salarii nu aveam, am mai adus și bani de acasă. Nu ne-a ajutat nimeni ulterior. Două milioane de euro aruncați. Mobila a fost scumpă, a costat 10.000 de lei, laptopurile la fel și nu aveam nici Pdf sau Word instalat pe ele. “
    ⦁ Nicolae Rinzis, Centrul Cameral Bistrița:
    “Un coleg de-al meu e plecat în Germania, altul în Anglia, n-am funcționat aproape deloc. N-aveam salarii, fermierii nu erau interesați să încheie contracte cu noi.”
    ⦁ Alin Petric, Centrul Cameral Alba Iulia:
    “Am încercat cu diferiți fermieri. Îi abordam ba pe Facebook, ba la centru, le explicam, dar oamenii erau neîncrezători. Poate ar fi mers dacă consorțiul ar fi subcontractat un consultant care să ne zică: așa se face o pensiune agroturistică, așa astălaltă, pentru că diferă fiecare cerere în parte. Puteau să ne ajute cu astea măcar la început.”
    ⦁ Petre Burnal, Centrul Cameral Târnava Mare, Mureș:
    “Am avut un mic proiect cu primăria, ei ne-au sprijinit puțin, în rest nimic. Nu aveam cu ce să ne plătim salariile ca să putem înainta. Cerințele pentru a atrage fonduri europene sunt foarte mari pentru un om de rând. “
    ⦁ Cristian Țăran, Centrul Cameral Caliman, Harghita:
    “Am avut angajați trei oameni selectați la cursuri din grupurile țintă. Dar știți cum e: trebuie să fie și frumoși și una, și ailaltă, iar când trebuie să te apuci de treabă, realizezi că nu prea ai cu cine. I-am ținut angajați cât era obligatoriu, vreo șase luni cred. Am mers cu fracțiune de normă. Problema a fost că cei din proiect n-au avut echipă care să îi poată coordona pe ăștia când vine vorba de a da consultanță.”
    STATUL ȘI BELȘUGUL
    Din 2007 până astăzi, compania fondată de Dan Barna și Dragoș Jaliu a fost parteneră sau beneficiară directă în 20 de proiecte pe fonduri europene care însumează 166 de milioane de lei.
    Ca subcontractor, între 2008 și 2015, firma a furnizat cursuri, consultanță, servicii de publicitate și protocol, în valoare de 3,3 milioane de lei, către mai multe instituții ale statului: Primăria Sibiu condusă de Iohannis, Ministerul de Interne condus de Dan Nica, Ministerul Dezvoltării Regionale condus de Elena Udrea, Autoritatea Națională a Vămilor, Ministerul Agriculturii și mai multe Consilii Județene din țară. Majoritatea contractelor au fost obținute prin cerere de ofertă sau achiziție directă.
    Candidatul USR la președinție s-a retras în 2016 din companie și a fost numit secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene în guvernul tehnocrat.
    Anul trecut, Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare – DCG s-a întors la Alba, ca lider de proiect european. Cu o nouă finanțare de 11,8 milioane de lei, înființează întreprinderi start up în centrele urbane din județele Alba, Brașov, Sibiu, Covasna, Harghita și Mureș. “Ne propunem să încurajăm antreprenoriatul în Regiunea Centru, prin crearea unui cadru dinamic și sustenabil, favorabil dezvoltării abilităților antreprenoriale”, sună anunțul postat pe site-ul firmei. Proiectul se află deocamdată în faza de implementare.
    Compania lui Barna a fost verificată în teren de OIR POSDRU ALBA, dar totul a fost ok, ni s-a transmis. Ultimul control de la minister a plecat și el cum a venit.
    Reporteri: Romana PUIULET, Ana POENARIU
    Grafica: Sergiu BREGA
    Editor: Mihai MUNTEANU

    INTERLOPI:
    AUDIO / Când vorbește Mafia
    ⦁ 23.07 2020

    Clanul Sportivilor a capturat, pur și simplu, organizația PSD Ilfov.
    O înregistrare internă arată cum lumea interlopă folosește cel mai mare partid din Romania drept comandament central al unor combinații imobiliare de milioane de euro.
    Vocea principală îi aparține lui Florian Puiu, secretar executiv al PSD Ilfov, veteran din Clanul Sportivilor și ambasador al mai multor sindicate interlope.
    Vocea secundară este a consilierului județean, Alin Todireanu, exclus din PSD la sfârșitul lui iunie și transferat la Pro România.
    Discuția a avut loc în toamnă, cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, pe strada Șoimului din sectorul 5, la spălătoria auto a lui Florian Puiu.
    Miza: terenurile din sudul Capitalei

    Florian Puiu, alături de Gheorghe Bolintineanu, președintele PSD Ilfov, la sediul din Clinceni
    “Domnul Marcel Ciolacu nu comentează nimic în această etapă”, ne-a lămurit scurt consilierul celui de-al treilea om în stat. Etapa în care șeful PSD tace profund este cea în care propriii oameni îl acuză de complicități politice cu crima organizată.
    Joia trecută, pe 16 iulie, primarul din Popești-Leordeni, Petre Iacob zis Pitre, s-a detonat pe Facebook cu o postare lungă, care începe astfel:
    “A sosit momentul pentru clarificări: este adevărat! – PSD astăzi este condus în Ilfov de clanurile interlope ale Capitalei. Din disperarea de a nu pierde puterea din mână, oamenii politici din Partidul Social Democrat au acceptat pentru început interlopii în viața politică, oferindu-le susținere în funcții înalte, iar astăzi nu-i mai poți deosebi unii de alții, interlopii devenind oameni politici și oamenii politici devenind interlopi (…)”

    Petre Iacob, primarul orașului Popești-Leordeni, exclus din PSD la finalul lunii iunie 2020
    Am aprofundat subiectul cu edilul din Popești-Leordeni. Petre Iacob susține că filiala PSD Ilfov a încăput demult pe mâna clanurilor, iar acestea l-au executat politic, fiindcă nu le-a îndeplinit cereri punctuale. Mafia are interese strict imobiliare și miza din acest caz ar fi chiar lista de împroprietăriri funciare de la primăria orașului.
    Filiera blochează oameni simpli care așteaptă de ani cu procese-verbale de punere în posesie şi adeverinţe de proprietate emise în baza legii fondului funciar. Le garantează acestora soluționarea cu prioritate a dosarelor la Prefectură și le cumpără drepturile cu sute de mii de euro. Apoi, interlopii vor să se bage în față la primărie ca să fie împroprietăriți efectiv peste rând, deși sute de alți cetățeni au prioritate. Cum ar fi, de pildă, cei care așteaptă cuminți în baza unor hotărâri judecătorești. Acestea sunt mai importante juridic decât adeverințele și procesele verbale comercializate la colțul străzii, zice primarul Iacob. Există o procedură legală.
    Goana clanurilor pentru pământ are tradiție în zonă. Sutele de mii de euro investite cash în drepturi litigioase se multiplică în milioane, când pe terenurile vânate încep să crească înghesuite blocuri de locuințe. Infrastructura de canalizare și transport nu mai ține pasul demult cu zecile de construcții rezidențiale, autorizate pe bandă rulantă. Canalizarea refulează în stradă, apa nu stă în closet, spații verzi nu există.
    În prezent, două sindicate criminale aflate în expansiune administrează o puzderie de șantiere în oraș.
    ⦁ Clanul Sportivilor, cei mai violenți rakeți din București, controlează cartierul Berceni și localitățile din sudul Capitalei. Extrem de agresivi și bine organizați, funcționează ca o legiune de bodyguarzi și luptători profesioniști. Sportivii au muncit ca mercenari în războaie interlope și s-au specializat în recuperări de datorii, taxe de protecție, șantaj, intervenții și răpiri.
    ⦁ Clanul Vancică s-a format în jurul unei familii țigănești de cămătari. Au luat avânt în 2005, după ce frații Nuțu și Sile Cămătaru au intrat la închisoare pentru proxenetism și grup organizat, iar Vancică le-a ocupat teritoriile. Nu era însă suficient de puternic să le facă față, iar atunci când Clanul Cămătarllor s-a restructurat, Vancică a apelat la Clanul Sportivilor pentru protecție. Relația lor financiară a dăinuit astfel în timp, aidoma rivalității dintre Sportivi și Cămătari.
    TRIADA DE PRESIUNE
    Edilul din Popești-Leordeni nominalizează direct trei factori de șantaj. Sunt colegii săi de partid, primii oameni din filiala PSD Ilfov:
    “(…) Puiu Florian lua cu asalt primăria orașului, făcând presiuni disperate sub pretextul că adeverințele au fost deja cumpărate de la respectivele persoane cu sume exorbitante, sume în care și Mihai Sandu Niță, prefect la acea vreme, dar și Gheorghe Bolintineanu, președinte PSD Ilfov. Aceste ulterior trebuiau recuperate prin soluționarea dosarelor la Prefectură.”
    ⦁ Puiu Florian a ocupat în ultimul an poziția de secretar executiv al PSD Ilfov. El e veriga care integrează, pur și simplu, Clanul Sportivilor în PSD. Conectat la bombardieri din două generații, Puiu își asumă legăturile interlope. E afin cu Cristi Calu, împrumută bani de la Mircea Nebunu, a avut club de manele și se descrie simplu: “Sunt născut în Berceni, toată lumea vine la mine să rezolv probleme.” Puiu a fost consilier PSD la sectorul 4 în perioada 2012-2018 și provine din garda veche a grupării. Audiat în dosarele DIICOT ale Sportivilor, Puiu a trecut și pe la DNA, fiindcă a mituit doi primari din Ilfov (Jilava și Snagov), pe care i-a denunțat ulterior. Samsar de terenuri, deține sute de hectare lângă București.
    ⦁ Mihai Sandu Niță este candidatul PSD la Consiliul Județean Ilfov. În 2019, timp de opt luni, până la căderea guvernului Dăncilă, a exercitat temporar funcția de prefect de Ilfov. În afară de politică, face și afaceri. Prefectura joacă un rol important în retrocedările de pământ, întrucât avizează legal titlurile de proprietate emise de primării.
    ⦁ Gheorghe Bolintineanu este președintele PSD Ilfov, consilier județean și un apropiat al lui Puiu Florian. A fost pus în funcție de tandemul Liviu Dragnea – Codrin Ștefănescu, care au înlocuit-o atunci pe Gabriela Firea.

    Organizația PSD Popești-Leordeni are un nou Birou Permanent și un alt candidat la primăria orașului
    Primarul Petre Iacob s-a înregistrat video și a povestit pentru RISE filmul implicării celor trei în afacerea cu adeverințe de punere în posesie:
    “În momentul instalării domnului prefect Mihai Niță, au început vizitele la primărie ale lui Puiu Florian (secretarul filialei) și Gigi Bolintineanu (președintele filialei), spunându-mi că ei au cumpărat niște adeverințe și procese verbale de punere în posesie. Voiau să le trimitem cât de urgent la prefectură pentru soluționare. Le-am spus foarte clar: până nu voi rezolva problemele, hotărârile judecătorești, procesele verbale de punere în posesie în ordinea depunerii cererilor – este exclus să trimit așa ceva. După câteva zile, iar au venit. M-am pomenit într-o seară, acasă, pe la miezul nopții, cu prefectul, președintele Bolintineanu și Puiu Florian. Există un teren disponibil în zona stației de metrou Dimitrie Leonida. Erau foarte bine informați că e liber. Prefectura inventariază terenurile și știau că acesta se află la dispoziția comisiei locale. Nu doar că doreau soluționarea rapidă a adeverințelor pentru a urma cursul la prefectură, unde obțineau aprobarea finală, dar mai voiau și schimb cu aceste terenuri de la metrou, care însumează trei hectare. Din cele trei, mi-au propus să-mi dea și mie un hectar. Am spus că nu mă interesează.”
    De regulă, Puiu Florian călca apăsat prin primărie. Edilul Iacob ar fi avut discuții repetate cu el, ba chiar le-a chemat o dată pe secretara instituției și pe șefa serviciului Fond Funciar, să-i explice lui Puiu că există un regulament derivat din legea 165, care tratează solicitările funciare în ordinea depunerii lor. A urmat o scurtă perioadă de liniște, adaugă Iacob, după care Puiu Florian a trecut la amenințări.
    “Mă va distruge, îmi va arăta el mie, zicea. Am auzit de la colegii de partid că îmi va pregăti un dosar penal, în care să fiu arestat eu și un consilier județean“, susține Petre Iacob.
    Cert este că a fost audiat la DNA acum două săptămâni, pe 7 iulie, în cazul consilierului județean Petrică Stoian zis Pepi, un apropiat de-al său. Primarul Iacob a fost chemat ca martor în acest dosar ”pe probleme de urbanism”, pornit de la un denunț făcut de șeful clanului Vancică.

    Primarul Petre Iacob intră în sediul DNA
    Consilierul Pepi, suspect de trafic de influență, povestește că l-a cunoscut pe Florin Vancică în urmă cu șapte ani, chiar la botezul nepotului primarului, unde i-a fost introdus de fiul acestuia. Vancică i-a cerut recent lui Pepi să-l ajute cu documentațía unor apartamente de la Direcția de Taxe și Impozite Locale din Popești-Leordeni. Cât timp era la închisoare, s-a plâns șeful interlop, niște parteneri ar fi vândut și cota sa din câteva blocuri construite în Popești, pentru care pretinde că ar fi dat șpagă 50.000 de euro la primărie. Vancică a înregistrat discuțiile cu prietenul primarului și s-a dus glonț la DNA. Relația veche a interlopului cu Puiu Florian i-a pus însă în gardă. Dosarul a fost orchestrat de Puiu, afirmă acum consilierul suspect, și tot Puiu ar fi anunțat presa în ziua audierii lui Iacob.
    Era chiar să se lase și cu bătaie înainte de Crăciun.
    Atunci, Petre Iacob a avut o discuție aprinsă atât cu Florian Puiu, cât și cu Gabriel Iordache zis Gabi Cioară, veteran cu ani grei de pușcărie în Clanul Sportivilor. Luptător MMA (mixed martial arts), Gabi Cioară a fost închis în dosarele de crimă organizată ale grupării, dar acum reprezintă o tânără speranță în PSD. Administrează inclusiv grupul de whatsapp al TSD Ilfov.
    ”Eram la sediul din strada Negustori. I-am spus lui acest Gabi Cioară să-și vadă de treabă că este băiat tânăr și ar fi bine să nu amestece politica cu legea pumnului. El a zis că n-are nimic de pierdut. Puiu Florian i-a făcut un semn discret înainte. Ulterior, a spus: ”, povestește Iacob.

    1. ⦁ Gabi Cioară îl însoțește peste tot pe Florian Puiu
      Gabi Cioară este “umbra” lui Florian Puiu și activează de doi ani în filiala județeană de partid. Lângă el cresc soldați din generația a doua a clanului, socialiști de nădejde la rândul lor. Gabi Cioară se încordează la comanda lui Florian Puiu, iar fizicul său impresionant s-a distins printre interlopii care îl apărau pe Liviu Dragnea, când acesta avea termene la Înalta Curte. Tot Puiu organiza atunci gărzile pretoriene.

      În 2017, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Liviu Dragnea era flancat de interlopi, printre care și Gabi Cioară
      Vinerea trecută, pe 17 iulie, la o zi de la postarea acuzatoare a primarului Iacob, RISE l-a surprins pe luptătorul Gabi Cioară în compania a doi dintre “incriminați”: candidatul Niță și președintele Bolintineanu. Întâlnirea a avut loc pe seară, în cartierul nou din Popești-Leordeni, la terasa pizzeriei Yvi’s. S-a prelungit până mai târziu.

      Gabriel Cioară, Mihai Sandu Niță și Gheorghe Bolintineau au zăbovit circa 20 de minute în parcarea pizzeriei Yvi’s
      AL DOILEA FRONT: PARTIDUL
      Petre Iacob a început să facă dezvăluiri abia când s-a trezit că cei trei “investitori” (Puiu, Niță și Bolintineanu) mută frontul și îi trag partidul de sub picioare. Filiala județeană Ilfov a dizolvat luna trecută organizația Popești-Leordeni, i-a retras sprijinul politic lui Iacob pentru un nou mandat, a anunțat alt candidat și a pus conducere interimară. Acesta e contextul în care primarul a dat totul în vileag, anunțând că va merge independent în alegeri.

      ⦁ Florian Puiu, Gheorghe Bolintineanu și Mihai Sandu Niță sunt nelipsiți de la activitățile partidului.
      Excluderile propriu-zise au avut loc pe 30 iunie, la o ședință a organizației Ilfov, când au zburat patru primari: Petre Iacob de la Popești, cel din Pantelimon (Mircea Ivan) și doi edili de comună (Berceni și 1 Decembrie). Au mai fost dați afară doi consilieri județeni apropiați lui Iacob, Petrică Stoian “Pepi” și Alin Todireanu.
      Deocamdată, conducerea centrală se face că plouă. E un context de tranziție, explică Iacob:
      “Președintele partidului, Marcel Ciolacu mi-a spus că știe tot ce se petrece în Ilfov, că totul a fost făcut și împreună cu domnul secretar general Paul Stănescu au misiunea de a rezolva această problemă într-o săptămână. Termenul s-a împlinit în data de 12 iulie.2020. Ciolacu ezită clarificarea și problema rămâne nerezolvată (…) Domnul președinte interimar se vede la acest moment condiționat de susținerea unei organizații mult mai puternice în CEX-ul PSD, susținere care ar fi retrasă în situația în care ar interveni peste problemele din Ilfov.”

      Florian Puiu, alături de prietenul său, Codrin Ștefănescu
      Florian Puiu a fost numit secretar în 2019, după înlăturarea Gabrielei Firea din fruntea organizației Ilfov, pe fondul conflictului ei cu Liviu Dragnea. Codrin Ștefănescu, prietenul lui Puiu, era secretarul general adjunct al partidului. Cu acea ocazie, a apărut și Gheorghe Bolintineanu în peisaj, pe post de președinte. Vicepreședinte l-au pus pe primarul din Popești-Leordeni, care însă a demisionat a doua zi, din solidaritate cu Firea.
      Timp de un an, Puiu și Bolintineanu au înlocuit mai mulți șefi de organizații locale cu oameni loiali, fără să se consulte cu partidul, acuză Iacob și ai lui. Tensiunile au crescut constant. În luna mai 2020, o delegație a discutat cu Ciolacu care a promis că va lua măsuri. Puiu era știut drept omul lui Codrin, iar Codrin omul lui Dragnea.
      Și cum Dragnea e ocupat la garajul din închisoare, iar Firea s-a întors în conducerea partidului, Puiu a fost forțat să demisioneze din funcția de secretar executiv al PSD Ilfov pe 30 mai. În loc, a fost numit ex-prefectul Mihai Niță, adică partenerul său din combinațiile imobiliare. Bolintineanu a rezistat pe funcția de președinte.
      “Dragi colegi”, a scris atunci Florian Puiu pe grupul de whatsapp al filialei Ilfov, “azi îmi dau demisia din funcția de secretar executiv al organizației PSD Ilfov. Persoana mea nu este pe placul conducerii actuale a PSD Central. În consecință, pentru a nu crea probleme colegilor mei, am luat această decizie, Sunt PSD-ist din 1996 și voi rămâne în continuare. A fost o plăcere să lucrăm împreună și vă voi susține în continuare cât voi putea. Vă mulțumesc și vă respect!”
      Dar lucrurile s-au schimbat repede, iar Puiu a revenit cu un mesaj nou și opotimist:

      După ce și-a anunțat demisia pe grupul de whatsapp al Organizației PSD Ilfov, Florian Puiu a revenit în forță.
      Puiu însă a rămas la fel de activ în partid. Oamenii lui Iacob au aflat că, între timp, își negociază protecția politică cu Florentin Pandele – primar de Voluntari, soț al Gabrielei Firea și om forte în Ilfov.
      Fix o lună mai târziu, pe 30 iunie, era exclus din PSD dușmanul din Popești-Leordeni împreună cu apropiații săi. ”Sunt convins ca domnul președinte Ciolacu n-a știut de lucrul ăsta. A auzit ulterior. Mi-a spus personal că această situație se va rezolva favorabil”, zice primarul Iacob.
      L-a tot sunat pe Ciolacu, s-a dus și în audiență. A fost asigurat de fiecare dată că se rezolvă, iar exclușii au păstrat tăcerea în tot acest timp, deși funcțiile lor au fost între timp ocupate.
      Pe 11 iulie, fostul prefect Mihai Niță și-a lansat candidatura la Consiliul Județean Ilfov. Pe 16 iulie, a fost anunțat și Gabriel Militaru, fost luptător, în cursa pentru primăria Popești-Leordeni. Acesta e totodată noul președinte al organizației PSD din localitate.

      PUIU, CIOARĂ ȘI TRACTOR
      Ieri seară, ne-am întâlnit în Popești-Leordeni cu Florian Puiu, Gabi Cioară și Marian Alin zis Tractor, ca să le ascultăm argumentele.

      Alin Todireanu, unul dintre consilierii județeni excluși din PSD, l-a înregistrat pe Florian Puiu
      Locul de întâlnire, adică terasa La Ceaune, se află pe o stradă strâmtă și pestriță. Bodega dotată cu trei mese lungi de berărie este afacerea unei familii care mai deține și un aprozar în vecinătate. Au avut probleme cu obținerea autorizației în ambele locuri, până l-au cooptat asociat pe masivul Gabi Cioară.
      Doamna Florentina, patroana, ne-a fost prezentată drept una dintre victimele administrației din Popești-Leordeni. Crede că în spatele necazurilor sale birocratice este chiar primarul, care ar proteja astfel un aprozar concurent de lângă metrou.
      Consilierul județean Alin Todireanu, cel care l-a înregistrat pe Florian Puiu, i-ar fi cerut doamnei Florentina chiar un fel de taxă de protecție. 70 de lei pe zi, plus câte ceva să-și umple frigiderul. Nu o s-o mai deranjeze nimeni, i-ar fi promis atunci amicul lui Iacob, chiar dacă femeia lucra fără autorizație de funcționare.
      Campionul MMA Gabi Cioară ne-a arătat inclusiv capturi dintr-o conversație pe Whatsapp, în care consilierul Todireanu, exclus acum din PSD, își exprima invidia pentru taxa de protecție consistentă pe care o încasează acum însuși Cioară.

      Gabriel Emil Iordache, zis Gabi Cioară, este de 2 ani membru TSD Ilfov. Are vechime mai mare însă în Clanul Sportivilor.
      Todireanu se apără însă cu o altă serie de capturi: singurul conflict cu doamna Florentina ar fi fost când aceasta și-a promovat gratuit afacerea pe grupul său de Facebook, care adună 38.000 de followeri.
      Volubil, Florian Puiu susține, la rândul lui, că se luptă demult cu o adevărată caracatiță în Ilfov: “Acum sunt interlop, după ce i-am dovedit ce nenorociri făceau în localitate. Noi am făcut o investigație internă la PSD Ilfov, investigație care a condus la aceste decizii.”
      Tot scandalul care s-a năpustit asupra Popeștiului, adaugă Puiu, a pornit, într-adevăr, de la o amărâtă de adeverință. Posesorul documentelor care atestă drepturi pentru 2,8 hectare de pământ este chiar Tractor, aflat cu noi la masă: un luptător între două vârste, atletic și tuns ca pușcașii marini.
      Tractor spune că a cumpărat adeverința acum vreo 15 ani, cu 30.000 de euro. De atunci tot încearcă s-o rezolve cu primarii care s-au perindat, dar nimic. Abia de anul trecut, se ajută cu Florian Puiu. Tot timpul însă ar fi fost șantajat de consilierul Pepi, prietenul primarului Petre Iacob, care ar fi cerut 50% și gata, se rezolvă.
      ”Așa cere Pepi pentru orice combinație: 50%. Bă, 50%? Mă enervează piticul ăsta de nu mai pot. Cum, bă, 50%?”, duduie Tractor în timp ce-și freacă pumnii.
      Puiu îl confirmă: toată lumea își rezolvă probleme prin camarila primarului, în timp ce pe ei i-a amăgit. Asta în ciuda faptului că a dat exemplu de spirit de echipă, când a strâns chetă pentru renovarea sediului PSD Ilfov, vechi din anii ‘30. A fost nevoie de o astfel de organizare, deoarece întârziau să vină banii publici alocați pentru partid. Doar s-a lăudat cu firma sa în înregistrarea respectivă. De fapt, au lucrat acolo niște zilieri, plătiți ad-hoc de unul și de altul.
      ”Avem noi față de interlopi? Uitați-vă la noi! Avem toți cazierele curate, Gabi s-a cumințit și el. Păi noi suntem interlopii? Înainte eram frați”, zice Puiu, apoi ne trimite o poză cu el și primarul Iacob în vremurile bune.

      Florian Puiu și Petre Iacob, în decembrie 2019
      Cât despre Alin Todireanu, consilierul județean care l-a înregistrat, Florian Puiu spune că acesta ar fi obținut vreo 3,5 hectare, dar prin hotărâre judecătorească.

      L-ar fi văzut cu ochii lui la Prefectură, când s-a dus să rezolve cu Mihai Niță. Terenul ar fi comoară, deoarece proiectantul Vego, care are în lucru noul Plan Urbanistic General al orașului, ar putea să-l procopsească acolo pe Todireanu cu o încadrare urbanistică ce permite blocuri cu 14 etaje.

      Florian Puiu susține că familia lui Petre Iacob și asociații săi au construit masiv în Popești Leordeni. Un exemplu ar fi ansamblul Sole Residence, de pe Șoseaua Olteniței.
      Asta ar fi toată șmecheria cu terenurile, în opinia lui Puiu. Camarila lui Iacob a ținut oamenii atâta vreme cu solicitările nerezolvate, ca să acumuleze cât mai multe titluri. În interiorul organizației Ilfov, primarul ar fi devenit stat în stat, reclamă Puiu. Ar fi boicotat chiar prezidențialele, europarlamentarele, iar acum complota împotriva conducerii legitime din Ilfov. Excluderile din iunie s-au bazat inclusiv pe niște fotografii, în care grupul dizident a fost surprins într-o întâlnire clandestină la localul Bistro.

      Florian Puiu a surprins o întâlnire la care au luat parte Alin Todireanu și primarii din Pantelimon, Berceni și Copăceni.
      Puiu recunoaște totuși că cei patru primari PSD din Ilfov au fost scoși din joc peste capul lui Ciolacu, deși bat alegerile locale la ușă: ”Suntem un partid democratic. Nu aveam nevoie de aprobare. Iar despre ei, avem informații că ar fi plecat oricum. Ăsta era planul lor. Să iasă cu o săptămână înainte, să se ducă la independenți și să ne lase descoperiți, fără să mai avem posibilitatea să facem nimic”.
      PREFECTUL ȘI TRANZACȚIILE EXOTICE
      Candidatul Mihai Niță, 50 de ani, a fost numit prefectul județului Ilfov anul trecut, pe 5 martie, prin semnătura premierului Viorica Dăncilă, la propunerea ministrului de interne Carmen Dan, protejata lui Dragnea. Numirea era temporară, prin detașare, Niță fiind și consilier județean în Ilfov.
      Nu fusese o numire certă nici pentru Niță, după cum o arată gesturile sale financiare din acele zile.
      Cu o zi înainte să fie numit prefect, Niță a deschis un cont la o bancă locală pentru una dintre companiile sale de consultanță și intermedieri de investiții financiare. Apoi, a doua zi după numire, a împuternicit-o pe cont pe soția lui. Niță evita astfel să intre sub radarul băncilor, ca persoană cu expunere politică. Companiile sale și-au mutat conturile de la o bancă la alta până când, un an mai târziu, problema a devenit una națională.

      Mihai Sandu Niță, fost prefect de Ilfov și actual candidat PSD la Consiliul Județean Ilfov
      Pe 26 februarie 2020, Nicolae Cinteză, șeful Direcției de Supraveghere din Banca Națională, face o declarație atipică, scurtcircuitând sistemul nostru financiar: ”În momentul de față facem verificări la 16-17 bănci care par a fi implicate într-o tranzacție destul de ciudată (…). E inițiată deja o acțiune penală la nivelul DIICOT și cel puțin una dintre aceste bănci pare a fi foarte implicată în a favoriza spălarea de bani. Operațiunile s-au făcut printr-o singură unitate și există suficiente indicii privind încălcarea legii”.
      RISE a aflat din mai multe surse că BNR urmărise cum s-au plimbat banii prin conturile companiilor deținute de familia Niță: Platinum Star Investment, Silver Star Smart Investment și, respectiv, Daimon Star Smart Investment.
      Cele trei firme aveau sediul într-un apartament din sectorul 4, împărțit cu alte câteva zeci de companii locale, și declarau că se ocupă de consultanță și intermedierea investițiilor, deși nu erau autorizate să facă asta. Colectau, în principal, bani din afara țării pentru tranzacții pe piața valutară internațională (FOREX).
      Banii intrau în conturile companiilor lui Niță și apoi migrau în Ungaria, Cehia sau Republica Dominicană. Când au început să curgă în România dinspre țări cu risc, băncile noastre au sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Aici însă lucrurile s-au mișcat ca melcul.
      “Problema majoră a fost că Oficiul nu a făcut nimic, deși au fost nenumărate plângeri. Nu au răspuns nici măcar băncilor, când blocau conturile, deși sunt obligați să răspundă în 24 de ore. Cred că reacția BNR a fost să tragă un semnal de alarmă pentru Oficiu, dar și să prevină o spălare mai mare”, susține un funcționar bancar care a discutat cu RISE pe marginea acestui caz.
      Ca să colecteze banii, firmele lui Niță declarau că au parteneri externi care intermediază investițiii pe o platformă online “key-markets.com”, înregistrată de un broker offshore din Insulele Marshall. Platforma avea la bază, de fapt, un soft fictiv, iar plângerile repetate ale clienților au alertat instituțiile europene de supraveghere financiară. Acestea au emis comunicate oficiale ca să avertizeze investitorii că, la mijloc, e o posibilă fraudă financiară.

      Între timp, platforma online a fost închisă, iar cetățeni italieni, germani sau olandezi încearcă acum, prin intermediul avocaților, să-și recupereze banii plasați prin intermediul companiilor lui Mihai Niță, actual candidat PSD la Consiliul Județean Ilfov. Numărul păgubiților nu-i cunoscut încă, pentru că nu toți au făcut plângeri. Ancheta e în curs.
      Pe hârtie, schema funcționa așa:
      ⦁ companiile familiei Niță colectau bani de la diverși clienți externi în conturile din România.
      ⦁ Intermediau apoi, împreună cu partenerii lor externi, investițiile pe piața valutară internațională.
      Familia Niță câștiga, teoretic, din comisioanele încasate pentru intermediere, iar clienții săi speculau diferențele de preț ale valutelor tranzacționate.
      La final, clienții au pierdut banii, iar platforma online a dispărut în ceața paradisurilor fiscale. Prin contractele semnate, companiile lui Niță au încercat să-și pună la adăpost fondurile în cazul unor eventuale plângeri din partea clienților externi. Existau clauze care le absolveau de eventuale solicitări de returnare a fondurilor investite sau de plângeri la adresa companiilor colaboratoare.
      Contactat de RISE, Mihai Niță a refuzat să comenteze subiectul tranzacțiilor suspecte. La fel a tratat și acuzațiile primarului din Popești-Leordeni, privind aranjamentele funciare.
      “Fii băiat deștept și pune umărul la smecherie!”
      Înregistrarea cu Florian Puiu a fost făcută la spălătorie auto a acestuia de pe strada Șoimului, sector 5. Interlocutorul lui Puiu este consilierul județean Alin Todireanu, exclus din PSD împreună cu primarul Iacob și trecut, între timp, la Pro România. Redăm stenograma ei mai jos:
      – Eu am o sută de mii băgată, pe vrăjeală, și mi-am luat la muie. Joacă cineva ping-pong cu mine. Pac-pac-pac! Și joacă uite așa ping-pong cu mine. Paca-paca-paca-paca cu mine, du-te la ăla, du-te la ăla, cadastristul, ăla, ăla… Muie cât cuprinde. Deci crede-mă ce-ți spun, mi-am luat la muie, de trei luni de zile stau după un bulangiu să măsoare, mă? Bă, să-ți trăiască familia, dacă îi dădeam un șpiț în p…ă, îi săreau p…le și lui nevastă-sa și lui din c..r. Eu am dat o sută de mii pe vrăjeală. Haide, mă, să dăm drumul la ele! Hai! A venit, a început, dă-mi o sută de mii că e gratuită toată treaba, dă-mi și mie o sută de mii, din ce mi-ai promis! Ia, frățioare! Ai văzut rezolvată? Nu. N-am ajuns până la prefectură. Bă, vrei să-ți arăt? Stăi, mă, un pic aici ca să-ți arăt cine a dat bulion pentru 10 mai? Ai jucat? Stai că-ți arăt eu. Știi ce mi-a dat Popeștiul la sediu? Muie! Muie! Efectiv mi-am luat muie! Uite cine a dat, mă, la sediu! Și mai am de trecut doi oameni. Ștefănești! Vezi? Uite cât a dat! Cinci! Da? Mi-a dat Dodo acum două săptămâni. În cât am fost acum două săptămâni? Stai că și trec data, ești nebun cap? Stai, frățioare, că o trec așa. Stai așa. Mmm, pe 19 mi-a dat Dodo. Da? Dodo – 1500 euro. Ăștia sunt RON, RON, RON, RON, EURO și mi-a dat Măgurele… Măgurele două tranșe. Uite și tu!
      – Bă, frate! Dar ăștia nu trăiesc, mă, din indemnizații ca mine, băi, Floriane, ce dracu, mă, tu nu ești conștient de astea, mă?
      – Stai așa. 6000 RON, RON.
      – Da, măi, frate, dar…
      – Ăsta a fost pe data de…
      – …Eu nu mai vorbesc în numele altora, vorbesc în numele meu. Tu, pe mine, poți să mă compari vreodată cu Dodo?
      – Nu, frate.
      – Păi și? Deci eu, poate Dodo are atâta vechime, el a mai făcut lucruri, face afaceri de când lumea și pământul, dar eu, care iau doar zece milioane, din care trei îi dau indemnizație, eu cu ce să vin, mă, 1500 de euro la partid?
      – Ai văzut cum e sediul făcut? Ai văzut, te-ai uitat pe grup astăzi, ce siglă am făcut? M-a costat, știi cât m-a costat sigla? Ia fii atent aici, uite, ca să înțelegi, că eu la mine totul e transparent. Eu mă piș! Eu fac banii, eu am semnat contract de 250.000 de euro. Am vândut niște acțiuni de 250.000 de euro.
      – Da, mă, frate, dar tu…
      – Mă doare în pulă!
      – Păi da, mă, pe voi vă doare…
      – Mă piș pe ei!
      – …Dar pe noi, pe noi ne doare din partea ailaltă.
      – Auzi? Dar tu să dai o sută de mii pe vrăjeala la alții și să-ți dea la muie, să-și scoată pula să se pișe pe tine? Tu să-i respecți, să-i ții aproape, să zici că-s frații tăi și să-ți dea la muie? Tu ce-ai zice? Uite, barosane. La sediu, 1500… 1050 euro.
      (n.r. Florian Puiu îl vede pe Georgică Grasu pe geam că vrea să plece și îl cheamă la ușă)
      – Florian: Ia stai așa, stai așa, nu așa, mă… Unde pleci? Unde te duci, frate?
      – Georgică: Acasă…
      – Ți-e somnic? Nu treci un pic pe la partid? Nu ești supărat, frate…
      – Mă duc să fac mașina…
      – Ia uite gargară. Gata! Gata!
      – La 5 mă duc…
      – Gata! Hai! Gata, lasă, uite, acuma. Băi, nu mai, nu mai, nu-mi mai explica! Gata!
      – La 5 mă duc să-i fac tobele la mașină, nu mă mai…
      – La care din ele?
      – La aia neagră, să pot s-o dau…
      – Care aia neagră? Range Rovul?
      – Da.
      – O dai?
      – Dacă ți-am zis că da… Plec sau nu? Dar o dau, dacă e să o dau, o dau.
      (n.r. Pleacă Georgică, vorbește din nou cu Alin)
      – Am dat o sută de mii, frățiorul meu, pe adeverințe. Am dat o sută de mii! Și mi-am luat muie! Și vezi că nu mi-am luat numai mie! Și-a luat și Gigi (n.r. Gheorghe Bolintineanu), și-a luat și Nită (n.r. Mihai Sandu-Niță), ca să înțelegi. Bine, tu să fii șmecher la o comună, la un oraș. Zic, bă, am și eu astea… adeverința asta. Ce fac? Suntem frați? În trei? Bang, bang, bang? Fraier, voi și noi? Uite, astea sunt locațiile, astea sunt cutare, pe toate trei indiviziune, frați, tot… Prostul dă banii. Prostul… o sută de mii. Cum, frate, o sută de mii? Mă piș pe o sută de mii. Bă, mă piș! Dar nu am de ce să-i dau ca fraierul. Și fii atent, dacă spuneai: ”Bă, sunt șmecher, e prăjitura mea, e tarlaua mea, ți-o dau la muie”. Înțelegeam, te pupam. Dar eu n-am ajuns până la prefectură, că n-am fost atât de șmecher ca să ajung până la prefectură. Mie mi-ați dat la muie direct de la locație. Direct așa, local. Ia-ți la muie! Și dacă eu am fost vreo zdreanță cu cineva, să-mi zică: ”Bă, ai fost o zdreanță!” A întrebat cineva, ceva, mă? I-a durut în pulă, mă. Vezi că au o centrală, vezi că am avut, am plătit factură. Uite, aici! Ți-arată fratele tău. Frate, eu am probe pe tot ce fac, eu demonstrez, eu mă piș. Scot pula și mă piș pe ei. Ia uite aici: 469 de milioane (n.r. lei), factură care mi-a tăiat-o după aia, totalul… Da? 498 de milioane cu manoperă cu tot, cu centrale, cu regulator de gaze cu tot, tot, tot, tot, tot.
      – Ce e asta? E centrală la sediu sau ce?
      – Da, frățioare. Centrală cu capete de calorifere. Fii atent! Fără manoperă, fără adaos, cu reducere de 20% pe firma mea, pe șmecheria mea. Pe șmecheria mea, reducere, d-alea, d-alea, d-alea. Gândește că au zburat 500 de milioane. Păi a venit vreunul? Păi dacă adun toți banii ăștia de aici nu sunt 500 de milioane, mă. Deci uite aici: Baloteștiul a dat 150, Snagovul a dat 50, Otopeniul 100. Bă, Otopeniul care nu e nici măcar, nici candidat nu e încă, mă! Ștefăneștiul 50, Dodo 1500 și Măgurele 110 milioane. În rest n-a dat nimeni nimic. Muie! Și avem primari, barosane! Avem primari grei, care se învârt combinații de înnebunești. Și știu! Și lasă-mă în pace, lasă-mă în pace că o să vină ziua socotelii, înțelegi? Vine ziua socotelii până la urmă. Și au făcut și antijoc, nu și-au făcut campanie, s-a pișat pe toată lumea, a dat la muie… Mă, e urât să-i dai la muie lui Dăncilă, mă. Bă, să moară mă-sa, vezi că Dăncilă nu pleacă decât cu picioarele din față din partid, ești nebun? Or aștepta unii să vină Mesia… Mesia de Voluntari. Pandele s-a aliniat. Cu voi au fost, mă, ăștia din primării, nici n-au fost numiți. Și supărare, păi ce supărare, mă? Băi, supărare pe ce? Hai, mă, las-o în pace. Eu plătesc bani, am cumpărat un drept, vreau să îl fructific. Mai răspund și încă 50.000 de doi, care sunt frații mei. Le răspund și ăia, băi. Cât au făcut la ăsta care a venit … 50.000, răspund eu de ei. Vrea și fraier, vreți 100. Bam, am dat 100 când mi-a spus prietenii mei, frații mei, că e bine și că se rezolvă. Și pe urmă am făcut ping-pong, tenis… pac, pac, pac, pac. Scoate și de la Pepi. Pentru tot județul ăsta mă legăn. N-a fost unul care să deschidă gura, să aibă o problemă la vreo instituție și să nu îl iau de mână sau să îl trimit acolo. Am făcut drumuri la…… mai mult pentru alții decât pentru mine. Păi să moară mă-sa, pe timpul lui Pandele și a lui Firea vă băga cineva în seamă? Să moară, mă, dacă vă băga în seamă! Trebuia să vă duceți cu pula … Eventual, făcea vreo tâlhăroaică. Ce dracu, mă? Eu aveam chef să zic, să iasă un nemulțumit d-ăsta, ca să-i sparg și gura și să… să-i spun și exact cum stau lucrurile. Dă-i în pula mea pe toți, că n-am băgat mâna în nici măcar să mă încălzesc n-am băgat mâna în buzunar, mâncați-aș. Băi, nici să încălzesc. Barem să moară mă-sa de nu l-a pus transferul….. N-am avut nevoie. Am făcut petrecerea la Herăstrău, pe banii ăluia de la Otopeni.
      – Ah!
      – Omul știe ce vrea, mă, omul vrea să candideze, știe că n-are șanse, va merge înainte. Și e cu partid, e soldat, e în echipă. Știi că dacă nu joci în echipă, poți să rămâi în rezervă. Să joci în echipă, frățioare. Bă, noi am pierdut alegerile și am făcut petrecere, mă, în 2009… în 2008. Am pierdut alegerile, am făcut petrecere, mă. În 2004 la fel, am pierdut alegerile, am făcut petrecere, mă. Asta e viața, mergem înainte. Voi sunteți o situație fericită, voi aveți primărie, aveți oraș, sunt bani, sunt combinații, sunt… ești nebun la cap? Ce dracu, mă? Eu nu, eu nu văd, băi, eu știu cu ce se mănâncă. Eu doar mă uit la un buget și îmi dau seama cum stă. Nu trebuie să-mi spui. Ascultă-mă ce-ți spun. Eu am dat din bani 100.000. Tu dacă dădeai 100.000 din mână, știi ce făceai? Te duceai și le rupeai capul. Le rupeai capul! Și să-ți mai și zică: ”Nu eu! Ăsta!”. Și te duci la ălălalt… ”Nu eu, ălălalt!” Bă, ca fraierii. Bă, ca fraierii! M-a mâncat în pulă să iau niște adeverințe și am luat-o la muie. Eu aveam nevoie, mă, de terenuri?
      Am zis să prind și eu vreo 2-3 ciosvârte, să vină câte ceva. Era una pe la metrou, frumos, bine pusă… pac-pac, zic eu, sunt cu cheile. Zic: ”Eu cu cheile”. Paca-paca-paca-paca, eu trăiesc din chirii. Eu când o să ajung la 100 de apartamente, nu mai construiesc ….în Frigului (n.r. Str. Frigului, sector 4). Am 47 de apartamente în lucru și cu spațiile tehnice ajung la 60. Mi-a oprit-o instanța.
      – De ce?
      – Păi, pula mea, plângerea unui bulangiu. Nefondată, ne-nimic. Mă deblochează, dar m-a ținut pe loc 3 săptămâni pr loc. A trebuit să conserv lucrarea, să pula mea. Sunt la etajul cinci. Ziceam că, în primăvară, le bag la chirie.
      – Un vecin de acolo?
      – Da, un bulangiu dintr-un bloc care e construit ilegal. Asta e viața. Nu pot să îi fac rău lui Căpățână ăla care a construit-o, că mă cunosc cu ei, prieten cu Hubert, cu ăia…., cu Vasiloiu, cu ăia, nu am de ce să mă cert cu ei. Sunt prietenii mei, n-au nicio vină ei că a înnebunit lumea. Îți spune fratele tău că pe timpul ăsta o să se elimine mulți singuri. Și hai să-ți spun ceva, voi stați pe o dinamită la Popești și nu face nimeni nimic, nimic să combată USR-ul. Nimic! Zic, bă, vin cu Monica Munteanu, blogger, vlogger. Noi am antamat-o pentru Ilfov, și pe ea și încă niște unii șmecheri.
      (n. r. Vorbește la telefon)
      – Alo! Salut! Da, trimite, stăm de vorbă…. Nu mi-ai zis nimic ce să facă băiatul ăla, nu mi-ai zis nimic concret. E da sau nu, ca să știu ce fac, că nu-mi place, mie nu-mi place să fiu la mijloc. Ok! Nu, să ne vedem ca să vorbim, dacă vrei să ne vedem ca să vorbim acolo la mine fără probleme, dar problema asta trebuie închisă. Eu o să pot să o închidă cum știe el, cum poate, cum era înainte discutată și asta e. Bine. Bine. Bine, tati! Bine, te salut, pa, pa!
      (n. r. Continua cu Alin)
      – Vrei, mă, un magazin, să licitezi pentru el, la Parcul Carol? Acolo unde sunt magazinele ălea multe și blocurile ălea șmechere. Bă, întreabă un coleg de-al nostru pentru un prieten de-al meu. Da, cum să nu. Am sunat la sectorul 4. Contractul ăsta e pentru un prieten al meu. Gata, boss! Dar zice: ”Așa ceva, dar trebuie să mâncăm și noi”. Îi spun… Zice: ”Nu pot acum, că cutare”. Cum, mă? Și-ți face licitație pe 5 ani cu posibilitate de prelungire automată încă cinci. 10 ani. 120 de mp. Iei 1000 de euro pe lună. Nu lei, ci euro sanki… Ai înțeles? Pe lângă el uite așa e. Aici aș face o bătută pe creierii lor. Dar nu e problemă, că nu e departe. Știi care e diferența între mine și ei? Eu pot, ei nu pot. Înțelegi? Dar datorită lui Petre, băi, l-au pus în situații penibile pe Petre. Bă, penibile! Penibile! Băi, nenea Petru, eu nu pot să vin să vorbesc aici cu ăștia. Eu vin și vorbesc cu Nuțu din Popești, eu nu vin la Fluturică, la Golu, la… Eu vorbesc cu el cu un sens… Eu nu mă vin să vorbesc cu șoricei, cu săgeții, cu soldații. Dar soldații au devenit generali. Lui Petre i-a dat gradele jos mulți de acolo. Îl văd soldat. Au început să-l cunoască, să-i știe tipologia și se joacă cu el. Și nici nu vreau să îi spun: ”Auzi, vezi că ăsta îți dă la gioale de lângă tine, uite așa îți dă”. Pentru că Petre nu crede. Și atunci îl lași pe om în pace, își rupe gâtul…
      (n. r. Vorbește cu altcineva, de afară, care i-a cumpărat apă și suc)
      – Înțelegi? Asta e treaba, tati. Asta e șmecheria. Vrei să-ți spun ceva? Eu mâine dacă vreau să stau acasă, stau acasă. Mă doare în pulă. Dar hai să-ți spun ceva. Eu ca să stau acasă, trebuie să stau cu bătaie. Mie îmi place bătaia, îmi place lupta asta. Înțelegi? E greu să mă opu… să, să… Și ca să-mi dea de cap, o să iasă avariați rău de tot, dacă nu rupți. Frânți! Eu am avut meciuri în picioare, știi? Și pe care le-am câștigat cu șmecheri. Cu șmecheri! Știi ce e ăla Mladin? Zeu, ești nebun? Ajungea până la Tăriceanu, ești nebun? Vezi că pentru Mladin s-a luat acordul lui Băsescu. Și vezi că mi-am luat o palmă pentru că nu am fost zdreanță și am zis eu n-o să pun banii în mână la nimeni să fac flagrant. Niciodată în viața asta. Niciodată! Indiferent că mă băgați voi la pârnaie. Mi-a blocat 6 milioane. Eu am 6 milioane de euro blocați din 2012. 6 milioane de euro. Șase! Lumea nu știe să numere un milion. Înțelegi? Se vor lămuri lucrurile după județeană. Sunt convins de treaba asta. Regretul multora e că pleacă Niță de acolo. Inclusiv al meu. Eu rămân cu 100.000 dați. N-am cum s-o las așa niciodată. Înțelegi? N-am cum s-o las. Din principiu. Din principiu. Dacă eu nu-ți bag ție mâna în buzunar, tu cum să-mi bagi mie? Cum să mă pui să arunc 100.000 așa ca fraierul… Și să mai răspund de încă 50. Și-ți dai seama, să-i răspunzi… ți-ai datorit gura. E ca și cum i-ai lua… Dar calicia o să îi ducă pe mulți la pierzanie. Ce faci dacă ai vreo surpriză și Viorica iese președinte? Tu i-ai dat la muie în continuare. Nu vreau să-mi dau seama ce ți se întâmplă. Nu vreau! Deci până în momentul de față nu s-a putut. Pentru că i s-a promis, i s-a promis, i s-a promis. Da? E și el la suta asta mea care am dat-o. Ca să înțelegi. Deci nu-mi face iureșul, poți să o strici de tot. Mai bine vorbește cu Niță. Și pune umărul la șmecherie ca să fie toate odată. Ascultă ce-ți spune Florian. Și dacă nu e Niță, Hubert (n.r. Hubert Thuma, candidat PNL la CJ Ilfov) e fratele meu. Cu Clanul Sportivilor din Militari sunt frate. Cu mulți. Cu Vasiloi, cu cine vrei tu, cu Cornel, cu Hubert, cu toți. Sunt frații mei. Da? Fii băiat deștept și vorbește cu Niță. Și-ți explică.
      Reporter: Roxana GARAIMAN
      Grafică: Sergiu BREGA
      Editor: Mihai MUNTEANU

      INTERLOPI:
      AUDIO / Când vorbește Mafia
      ⦁ 23.07 2020
      ⦁ Când vorbește Mafia
      Clanul Sportivilor a capturat, pur și simplu, organizația PSD Ilfov.
      O înregistrare internă arată cum lumea interlopă folosește cel mai mare partid din Romania drept comandament central al unor combinații imobiliare de milioane de euro.
      Vocea principală îi aparține lui Florian Puiu, secretar executiv al PSD Ilfov, veteran din Clanul Sportivilor și ambasador al mai multor sindicate interlope.
      Vocea secundară este a consilierului județean, Alin Todireanu, exclus din PSD la sfârșitul lui iunie și transferat la Pro România.
      Discuția a avut loc în toamnă, cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, pe strada Șoimului din sectorul 5, la spălătoria auto a lui Florian Puiu.
      Miza: terenurile din sudul Capitalei
      “Domnul Marcel Ciolacu nu comentează nimic în această etapă”, ne-a lămurit scurt consilierul celui de-al treilea om în stat. Etapa în care șeful PSD tace profund este cea în care propriii oameni îl acuză de complicități politice cu crima organizată.
      Joia trecută, pe 16 iulie, primarul din Popești-Leordeni, Petre Iacob zis Pitre, s-a detonat pe Facebook cu o postare lungă, care începe astfel:
      “A sosit momentul pentru clarificări: este adevărat! – PSD astăzi este condus în Ilfov de clanurile interlope ale Capitalei. Din disperarea de a nu pierde puterea din mână, oamenii politici din Partidul Social Democrat au acceptat pentru început interlopii în viața politică, oferindu-le susținere în funcții înalte, iar astăzi nu-i mai poți deosebi unii de alții, interlopii devenind oameni politici și oamenii politici devenind interlopi (…)”

      Petre Iacob, primarul orașului Popești-Leordeni, exclus din PSD la finalul lunii iunie 2020
      Am aprofundat subiectul cu edilul din Popești-Leordeni. Petre Iacob susține că filiala PSD Ilfov a încăput demult pe mâna clanurilor, iar acestea l-au executat politic, fiindcă nu le-a îndeplinit cereri punctuale. Mafia are interese strict imobiliare și miza din acest caz ar fi chiar lista de împroprietăriri funciare de la primăria orașului.
      Filiera blochează oameni simpli care așteaptă de ani cu procese-verbale de punere în posesie şi adeverinţe de proprietate emise în baza legii fondului funciar. Le garantează acestora soluționarea cu prioritate a dosarelor la Prefectură și le cumpără drepturile cu sute de mii de euro. Apoi, interlopii vor să se bage în față la primărie ca să fie împroprietăriți efectiv peste rând, deși sute de alți cetățeni au prioritate. Cum ar fi, de pildă, cei care așteaptă cuminți în baza unor hotărâri judecătorești. Acestea sunt mai importante juridic decât adeverințele și procesele verbale comercializate la colțul străzii, zice primarul Iacob. Există o procedură legală.
      Goana clanurilor pentru pământ are tradiție în zonă. Sutele de mii de euro investite cash în drepturi litigioase se multiplică în milioane, când pe terenurile vânate încep să crească înghesuite blocuri de locuințe. Infrastructura de canalizare și transport nu mai ține pasul demult cu zecile de construcții rezidențiale, autorizate pe bandă rulantă. Canalizarea refulează în stradă, apa nu stă în closet, spații verzi nu există.
      În prezent, două sindicate criminale aflate în expansiune administrează o puzderie de șantiere în oraș.
      ⦁ Clanul Sportivilor, cei mai violenți rakeți din București, controlează cartierul Berceni și localitățile din sudul Capitalei. Extrem de agresivi și bine organizați, funcționează ca o legiune de bodyguarzi și luptători profesioniști. Sportivii au muncit ca mercenari în războaie interlope și s-au specializat în recuperări de datorii, taxe de protecție, șantaj, intervenții și răpiri.
      ⦁ Clanul Vancică s-a format în jurul unei familii țigănești de cămătari. Au luat avânt în 2005, după ce frații Nuțu și Sile Cămătaru au intrat la închisoare pentru proxenetism și grup organizat, iar Vancică le-a ocupat teritoriile. Nu era însă suficient de puternic să le facă față, iar atunci când Clanul Cămătarllor s-a restructurat, Vancică a apelat la Clanul Sportivilor pentru protecție. Relația lor financiară a dăinuit astfel în timp, aidoma rivalității dintre Sportivi și Cămătari.
      TRIADA DE PRESIUNE
      Edilul din Popești-Leordeni nominalizează direct trei factori de șantaj. Sunt colegii săi de partid, primii oameni din filiala PSD Ilfov:
      “(…) Puiu Florian lua cu asalt primăria orașului, făcând presiuni disperate sub pretextul că adeverințele au fost deja cumpărate de la respectivele persoane cu sume exorbitante, sume în care și Mihai Sandu Niță, prefect la acea vreme, dar și Gheorghe Bolintineanu, președinte PSD Ilfov. Aceste ulterior trebuiau recuperate prin soluționarea dosarelor la Prefectură.”
      ⦁ Puiu Florian a ocupat în ultimul an poziția de secretar executiv al PSD Ilfov. El e veriga care integrează, pur și simplu, Clanul Sportivilor în PSD. Conectat la bombardieri din două generații, Puiu își asumă legăturile interlope. E afin cu Cristi Calu, împrumută bani de la Mircea Nebunu, a avut club de manele și se descrie simplu: “Sunt născut în Berceni, toată lumea vine la mine să rezolv probleme.” Puiu a fost consilier PSD la sectorul 4 în perioada 2012-2018 și provine din garda veche a grupării. Audiat în dosarele DIICOT ale Sportivilor, Puiu a trecut și pe la DNA, fiindcă a mituit doi primari din Ilfov (Jilava și Snagov), pe care i-a denunțat ulterior. Samsar de terenuri, deține sute de hectare lângă București.
      ⦁ Mihai Sandu Niță este candidatul PSD la Consiliul Județean Ilfov. În 2019, timp de opt luni, până la căderea guvernului Dăncilă, a exercitat temporar funcția de prefect de Ilfov. În afară de politică, face și afaceri. Prefectura joacă un rol important în retrocedările de pământ, întrucât avizează legal titlurile de proprietate emise de primării.
      ⦁ Gheorghe Bolintineanu este președintele PSD Ilfov, consilier județean și un apropiat al lui Puiu Florian. A fost pus în funcție de tandemul Liviu Dragnea – Codrin Ștefănescu, care au înlocuit-o atunci pe Gabriela Firea.

      Organizația PSD Popești-Leordeni are un nou Birou Permanent și un alt candidat la primăria orașului
      Primarul Petre Iacob s-a înregistrat video și a povestit pentru RISE filmul implicării celor trei în afacerea cu adeverințe de punere în posesie:
      “În momentul instalării domnului prefect Mihai Niță, au început vizitele la primărie ale lui Puiu Florian (secretarul filialei) și Gigi Bolintineanu (președintele filialei), spunându-mi că ei au cumpărat niște adeverințe și procese verbale de punere în posesie. Voiau să le trimitem cât de urgent la prefectură pentru soluționare. Le-am spus foarte clar: până nu voi rezolva problemele, hotărârile judecătorești, procesele verbale de punere în posesie în ordinea depunerii cererilor – este exclus să trimit așa ceva. După câteva zile, iar au venit. M-am pomenit într-o seară, acasă, pe la miezul nopții, cu prefectul, președintele Bolintineanu și Puiu Florian. Există un teren disponibil în zona stației de metrou Dimitrie Leonida. Erau foarte bine informați că e liber. Prefectura inventariază terenurile și știau că acesta se află la dispoziția comisiei locale. Nu doar că doreau soluționarea rapidă a adeverințelor pentru a urma cursul la prefectură, unde obțineau aprobarea finală, dar mai voiau și schimb cu aceste terenuri de la metrou, care însumează trei hectare. Din cele trei, mi-au propus să-mi dea și mie un hectar. Am spus că nu mă interesează.”
      De regulă, Puiu Florian călca apăsat prin primărie. Edilul Iacob ar fi avut discuții repetate cu el, ba chiar le-a chemat o dată pe secretara instituției și pe șefa serviciului Fond Funciar, să-i explice lui Puiu că există un regulament derivat din legea 165, care tratează solicitările funciare în ordinea depunerii lor. A urmat o scurtă perioadă de liniște, adaugă Iacob, după care Puiu Florian a trecut la amenințări.
      “Mă va distruge, îmi va arăta el mie, zicea. Am auzit de la colegii de partid că îmi va pregăti un dosar penal, în care să fiu arestat eu și un consilier județean“, susține Petre Iacob.
      Cert este că a fost audiat la DNA acum două săptămâni, pe 7 iulie, în cazul consilierului județean Petrică Stoian zis Pepi, un apropiat de-al său. Primarul Iacob a fost chemat ca martor în acest dosar ”pe probleme de urbanism”, pornit de la un denunț făcut de șeful clanului Vancică.

    2. Victor Ponta, avocatul familiei Udrea-Cocoș

      Victor Ponta a lucrat pentru Dorin Cocoș. În calitate de avocat, actualul prim-ministru al României a prestat servicii juridice pentru familia Elenei Udrea, începând din perioada în care aceasta era șefa Cancelariei Prezidențiale. Acum două luni, Udrea și Cocoș au divorțat, după o căsnicie de aproape zece ani (decembrie 2003 – iunie 2013).
      Șase companii deținute de Dorin Cocoș, de Victor Cocoș (tatăl lui Dorin) și de Anca Dinu (sora lui Dorin) au beneficiat de serviciile avocățești ale lui Victor Ponta în anii 2005-2006. Actele adiționale ale celor șase firme au fost modificate fie “de avocatul Victor Ponta”, fie la “Cabinetul Avocatului Victor Viorel Ponta”.
      Mențiunile apar în documente oficiale depuse la Registrul Comerțului. Din acestea, reiese fie că soțul de atunci al Elenei Udrea a trecut pragul cabinetului de avocatură al lui Victor Ponta, fie că Victor Ponta a venit personal la sediul firmelor lui Dorin Cocoș, pentru încheierea acestor servicii private.
      Și în baza de date a Monitorului Oficial, numele cabinetului “Victor Viorel Ponta» figurează de zece ori în legătură cu grupul Cocoș.
      Mai jos, în ordine cronologică, RISE Project prezintă cele zece cooperări de natură comercială dintre Victor Ponta și firmele lui Cocoș:
      25 aprilie 2005 Firma Telemedica S.A., care îl avea printre asociați la acea vreme și pe Dorin Cocoș (cu 29%) și câțiva dintre partenerii săi tradiționali, își modifică actul constitutiv la “Cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”. Elena Udrea era sefa cancelariei prezidențiale. Vezi documentul AICI.
      25 aprilie 2005 În aceeași zi, firma Sanipharm SRL, din acționariatul căreia face parte și Mioara Radu (parteneră a cuplului Udrea-Cocoș, membru PDL și consilieră la Primăria Capitalei în mandatul lui Traian Băsescu) – își extinde acționariatul, intrând în firmă și alți asociați ai lui Dorin Cocoș. Modificarea se face printr-un «contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”. Vezi documentul AICI.
      21 dcembrie 2005 (respectiv pe 30 august 2006) Firma Centrul de Diagnostic Clinic Internațional (CDCI), își modifică structura acționariatului și adaugă un nou domeniu de activitate prin “două” acte adiționale, în josul cărora apare mențiunea: “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Unul dintre patronii CDCI, la acea vreme, era Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (cu 70%).
      13 februarie 2006 Sanipharm SRL își deschide un punct de lucru în incinta Facultății de Chimie – potrivit unui act adițional “redactat și editat de către avocat Victor Ponta, titular al Cabinetului individual de avocat Ponta Victor Viorel”.
      13 februarie 2006 Tot atunci, Clinica de Diagnostic Complex Interdepartamental SRL, patronată și de Mioara Radu, își deschide un punct de lucru în incinta Institutului de Medicină Legală “Mina Minovici” – lucru atestat de actul adițional “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Ulterior, pe 5 noiembrie 2006, Dorin Cocoș preia 90% din această firmă tot printr-un “contract de cesiune încheiat la Cabinet de Avocatură Victor Ponta”.
      3 noiembrie 2006 Au loc schimbri în acționariatul Telemedica SA. Spiridon Cristu (asociat vechi al lui Cocoș și fost administrator RAAPPS) cedează 32% din acțiuni către însuși Dorin Cocoș. Operațiunea se realizează legal “în urma unui contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.
      7 noiembrie 2006 La firma Centrul de Testare al Forței de Muncă SA se semnează “contractul de cesiune atestat de către avocat Victor Ponta”, prin care mai mulți asociați își cedează acțiunile. Printre cedenți figurează și Victor Cocoș (n.r. tatăl lui Dorin Cocoș).
      11 decembrie 2006 Firma Medcomplex SRL, deținută de Dorin Cocoș (cu 90%), își modifică structura patronală printr-un “contract de cesiune încheiat la cabinetul de avocat Victor Ponta”. În plus, un banal “search” pe Google dezvăluie că Medcomplex SRL (aparținând lui Dorin Cocoș) are același număr de telefon cu firma de contabilitate Exfin 2000, înființată de mama lui Victor Ponta. Medcomplex apare și în declarațiile de avere ale Elenei Udrea, pe vremea când era ministru în Guvernul Boc. Astfel, familia Udrea-Cocoș a încasat dividende de 2,53 milioane lei de la această companie.
      SCHEMA AFACERILOR PONTA-COCOȘ-UDREA
      Dați click pe link-uri si vizualizați documentele.

      Asistență juridică pentru “căpușe”
      Două dintre firmele grupării Cocoș, care au apelat la avocatul Victor Ponta, au fost implicate în scandaluri publice. “Căpșunarii” care plecau la muncă în Spania și constructorii care lucrau pe șantierele din Israel prin intermediul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă (OMFM), erau obligați să plătească ”taxa Cocoș”: adică să obțină certificate medicale cu parafa Centrului de Diagnostic Clinic Internațional SRL, sau cea a Centrului de Testare al Forței de Muncă SA. Ambele firme aveau monopolul “de facto” pentru această activitate, deși certificatele puteau fi eliberate doar de către Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici” (IML).
      Filiera birocratică era următoarea: OMFM a încheiat un contract de colaborare cu IML, care a semnat la rându-i un contract cu firma privată Centrul de Diagnostic Clinic Internaţional. Un certificat medical costa în jur de 240-300 lei, iar anual plecau din ţară prin OMFM circa 10.000 de persoane. În plus, Centrul de Diagnostic Clinic Internațional a prestat servicii de medicina muncii și pentru Poșta Română.
      Situația a fost identică în cazul zidarilor care mergeau în Israel. Muncitorii nu se mai deplasau la IML pentru analize, ci direct la spitalul Caritas unde funcționa firma Centrul de Testare al Forței de Muncă – al cărei acționar era Victor Cocoș, socrul de atunci al Elenei Udrea.
      O altă companie din acest grup și-a deschis punct de lucru chiar în sediul IML. E vorba de Clinica de Diagnostic Complex Interdepartamental, iar actul adițional prin care se anunța deschiderea cabinetului a fost redactat și editat de însuși Victor Ponta.
      Medcomplex SRL, beneficiară și ea a serviciillor avocatului Ponta, a deținut, în tandem cu firma Orthomed Operator, o altă societate: Teleradiodiagnostic SRL. În această afacere era implicat și Sorin Teșu – fostul șef de cabinet al premierului Adrian Năstase în vremea în care Victor Ponta conducea Corpul de Control al Guvernului. Firma Orthomed (parteneră cu Medcomplex) s-a bucurat de contracte cu statul de milioane de euro.
      Lumea mică a celor mari
      Acum șapte ani, relațiile private dintre Victor Ponta și familia Udrea-Cocoș au fost semnalate de reporterii ziarului Gândul și paparazzii revistei VIP. Pe 11 septembrie 2006, în restaurantul “EuroHotels” al lui Cocoș din apropierea Arcului de Triumf, cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta și Elena Udrea-Dorin Cocoș au fost surprinse luând cina împreună. Asta se întâmpla la două zile după ce Elena Udrea a participat la școala de vară a TSD, organizată de Victor Ponta – pe atunci liderul tinerilor social-democrați.
      Ani mai târziu, în ianuarie 2012, în timpul protestelor de stradă susținute oficial de USL împotriva austerității impuse de PDL, firma cumnatului lui Ponta își adjudeca cel mai bănos contract cu statul din istoria companiei. Licitația fost câștigată în tandem cu “Euroconstruct Trading ’98” – societatea prietenilor și partenerilor de afaceri ai lui Dorin Cocoș: Dan Besciu și Sorin Vulpescu. Toți trei au fost asociați în West Tour ’98 SRL, iar Cocoș și Besciu – în Casa de Pensii Private Concordia Română și în Grupul Român de Investiții.
      Premierul Victor Ponta a refuzat să explice ce caută numele cabinetului său de avocatură în actele firmelor lui Dorin Cocoș. Această întrebare i-a fost adresată direct, de către reporterul RISE Project, în incinta Camerei Deputaților. Reacția lui Ponta, în momentul în care a fost întrebat când va binevoi să răspundă, a fost: “Dumneavoastră, niciodată”.
      In mai 2013, pe când era încă soția lui Dorin Cocoș, Elena Udrea a răspuns la câteva întrebări despre relațiile de afaceri ale familiei sale cu Victor Ponta.
      Client politic și de afaceri
      În total, dintre cele doisprezece mențiuni ale “avocatului Victor Ponta”, publicate în Monitorul Oficial, zece sunt strâns legate de Dorin Cocoș. O alta dintre celelalte două se referă la asistența juridică de care a beneficiat firma Adria Flux. Acestei companii, Victor Ponta i-a scris un act adițional care îi lărgea obiectul de activitate cu: “activități de radio și televiziune”. Ulterior, Ovidiu Miculescu, administratorul firmei Adria Flux în intervalul 2008-2011, urma să ocupe funcții importante în stat exact în perioadele în care Victor Ponta accedea pe poziții de putere.
      În 2009, Miculescu a fost consilier personal al ministrului pentru relația cu Parlamentul, Victor Ponta. După ce președintele PSD s-a așezat pe fotoliul de prim-ministru, Miculescu a fost numit președinte – director general al Societății Române de Radiodifuziune. În anii ’90, Ovidiu Miculescu a fost director executiv al Antena 1 și, anterior, șef al Biroului Antena 1 din Washington DC. Între 1999 si 2000, Miculescu a lucrat ca vicepresedinte pentru noi afaceri la Media On si s-a ocupat de dezvoltarea “Forum Invest Romania” – afaceri controlate de Bogdan Popovici, care, în 2012, avea sa fie condamnat in dosarul “Trofeul Calitatii”, împreună cu Adrian Năstase. Soția lui Ovidiu Miculescu i-a fost consilieră, la Cotroceni, fostului președinte Ion Iliescu.
      Daniel Befu
      Costa Rica: pachetul all-inclusive pentru fugari
      Nu mai departe de acum câțiva ani, au fost cele mai puternice femei din România. Acum sunt însă fugare în America Latină, încercând să pună un ocean între ele și judecătorii din România.
      Elena Udrea, fost ministru și parlamentar, și prietena ei, Alina Bica, fost procuror-șef al DIICOT, s-au refugiat în Costa Rica, o țară tropicală din America Centrală. Ele au fost însoțite peste mări de alți români certați cu legea și au fost întâmpinate la destinație de un compatriot confruntat și el, în trecut, cu numeroase probleme judiciare.
      RISE Project, OCCRP și săptămânalul Semanario Universidad din Costa Rica au mers pe urmele celor două fugare și au descoperit în Tica – cuvântul de alint al localnicilor pentru țara central americană – un grup mixt de români și costaricani care oferă servicii all-inclusive celor care vor să evite pușcăria.
      Elena Udrea și Alina Bica au fost fotografiate în Costa Rica de către Narcis Vlad Barbu, fost redactor-șef la Tinerama.

      Pachetul all-inclusive conține: cazare, asistență pentru înființarea de firme, medierea unor investiții și, în unele cazuri, chiar și servicii matrimoniale.
      Aflați, între altele, din materialul nostru:
      ⦁ ce spun oficialii din Costa Rica despre șansele ca Elena Udrea și Alina Bica să fie extrădate
      ⦁ cine este românul care i-a întâmpinat pe fugari în Costa Rica
      ⦁ cum a inventat acesta, la adăpostul anonimatului, o nouă metodă de transfer instant de bani din România
      ⦁ care a fost rolul Ioanei Băsescu, fiica fostului președinte, în planurile de viitor ale Alinei Bica
      ⦁ cum unul dintre beneficiarii serviciilor de tip all-inclusive a ajuns să fie căsătorit de două ori în același timp
      ⦁ cum traficanți de droguri columbieni au beneficiat de același tip de servicii

      Refugiați în paradis
      Când a ajuns Alina Bica în Costa Rica, în prima parte a lui 2017, țara tropicală fusese din nou declarată statul cu cei mai fericiți cetățeni de pe continentele americane. România se afla pe locul 52 în același clasament și era departe de a fi un tărâm al fericirii pentru fosta șefă a Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT).
      Bica petrecuse deja șase luni în arest preventiv și avea trei procese de corupție pe rol. În primul a fost acuzată că a primit mită un teren într-o zonă de lux a Bucureștiului și a fost condamnată, dar nu definitiv, la patru ani de închisoare. În cel de-al doilea a primit o pedeapsă de trei ani și jumătate pentru o mită de 20 de mii de dolari. A făcut recurs la ambele sentințe și este în așteptarea verdictului final din partea judecătorilor de la Curtea Supremă. În cel de-al treilea proces este acuzată de abuz în serviciu într-o afacere imobiliară de 73 de milioane de dolari și nu a primit încă niciun verdict.
      Este foarte probabil ca Bica să fi ales Costa Rica fiindcă aceasta nu are tratat de extrădare cu România și deoarece țara central americană este un paradis natural întins între valurile tumultuoase ale Pacificului și apele de smarald ale Caraibilor. Mai sunt însă și alte avantaje conferite de Tica, țara unde Alina Bica și Elena Udrea, care a ajuns și ea în Costa Rica la începutul lunii februarie, au cerut statut de refugiat.
      Colegii de la Semanario Universidad l-au intervievat pe Esteban Lemus, președintele tribunalului administrativ pentru migrație din Costa Rica. Acesta a explicat că cererea statutului de refugiat și procesul ulterior cererii elimină posibilitățile de extrădare sau deportare.
      În sine, procesul este de durată și are doi pași principali. Primul este solicitarea acestui statut în fața unei comisii compuse din trei persoane care fac parte din biroul de migrație. Cei trei trebuie să analizeze cererea, proces care poate dura până la 11 luni. În acest timp, potențialii refugiați primesc un carnet de solicitant și, dacă după trei luni sunt în aceeași situație, pot cere și permis de muncă. Dacă cererea le este respinsă, Udrea și Bica pot contesta decizia prima dată în fața aceleiași comisii și apoi la tribunalul administrativ pentru migrație. Acest al doilea pas poate dura, potrivit lui Esteban Lemus, între trei luni și un an. Dacă tribunalul dă o soluție favorabilă refugiatului, acesta primește toate drepturile și după trei ani poate deveni rezident permanent. Dacă decizia este negativă, solicitantul de azil riscă să fie deportat. Ca să ajungă la un verdict, autoritățile cer prin Interpol antecedentele judiciare din țara de origine, după ce prelevă amprentele solicitanților.
      Oficialul costarican a mai spus că procedurile durează destul de mult deoarece în ultima vreme a crescut numărul refugiaților din Nicaragua, țară vecină care se confruntă cu o gravă criză politică. El a mai spus că în ultimii ani au fost puține cazuri de români care să solicite statut de refugiat în Costa Rica însă a avut cazuri de cetățeni ruși. De fapt, între 2012 și 2014 nu a fost nicio solicitare din partea vreunui român, în timp ce în 2017 s-a înregistrat una, iar, în 2018, nu mai puțin de cinci cereri.
      Planul A, planul B și alți inculpați
      Nu este clar dacă Costa Rica a fost prima alegere a Alinei Bica deoarece, înainte să ajungă în America Latină, fostul șef al DIICOT a făcut o altă mutare. În primăvara anului trecut, cu două luni înainte de a călători prima dată în Costa Rica, Bica a înființat o firmă denumită Amris International Lawyers SLP în Madrid, Spania. Actele acestei companii au fost întocmite cu sprijinul Ioanei Băsescu, fiica fostului președinte. Aceasta a emis la cabinetul său notarial din București un act prin care fostul șef al DIICOT și Rozemarie Isis Gudrun Olănescu, fostă consilieră din Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) de pe vremea când acest minister era condus de Elena Udrea, au împuternicit-o pe o altă avocată din România, Olivia Beatrice Mihalache, să le reprezinte în fața autorităților spaniole pentru a înființa firma Amris. Gudrun Olănescu are și ea probleme în justiție, fiind trimisă în judecată de DNA pentru o mită de 25 de mii de euro pe care ar fi cerut-o pe când era consilieră la MDRT. Și Ioana Băsescu este inculpată într-un dosar de spălare de bani și finanțare ilegală a campaniei tatălui ei, alături de Elena Udrea.
      Firma din Spania nu pare a fi derulat vreo activitate până în prezent, iar Alina Bica s-a stabilit între timp peste ocean. După prospecțiunea inițială din iulie 2017, fostul procuror s-a întors în Costa Rica chiar de ziua națională a României. A fost acompaniată de soț, Mircea Bica, și el cu probleme în justiție dar și de un om de afaceri, Călin Silviu Pop, pe care Bica l-a reprezentat în scurta sa carieră de avocat într-un caz de corupție. Pop are deja o condamnare cu suspendare la activ și așteaptă verdictul final într-un alt caz aflat pe rolul instanțelor.
      Elena Udrea a aterizat și ea în San Jose, capitala Cosa Rica, în februarie 2018. A fugit la timp. În iunie a fost condamnată, definitiv, la șase ani de închisoare în dosarul „Gala Bute”. Cu două luni înainte, în aprilie 2018, un alt fost demnitar român, și el inculpat, Sergiu Diacomatu, a vizitat Costa Rica. A intrat pe 14 aprilie 2018 și a plecat patru zile mai târziu. Poreclit Bancomatu’, Diacomatu, un fost apropiat al Elenei Udrea, a fost directorul adjunct al Agenției Naționale a Restituirii Proprietăților (ANRP) și este judecat în dosare de restituiri ilegale de terenuri. Într-unul dintre procese este inculpat alături de Alina Bica. Diacomatu a declarat pentru RISE Project că nu s-a întâlnit cu cele două femei. A spus că a fost în vacanță și că l-am amuzat cu întrebările noastre deoarece e un fapt bine cunoscut că nu se mai înțelege de multă vreme cu Elena Udrea sau cu Bica.
      În Costa Rica, informațiile privitoare la tranzitul prin punctele de graniță sunt date publice, consemnate într-un registru de frontieră. Costa Rica se află pe primele locuri în lume în ceea ce privește transparența datelor. Sunt ușor de accesat nu numai registrele de frontieră ci și informațiile despre căsătorii, decese, firme comerciale, tranzacții imobiliare și toate actele întocmite de notari locali. RISE și jurnaliștii din Costa Rica au documentat din surse publice în amănunt intrările și ieșirile dar și afacerile românilor în această țară.
      Cu toate acestea, Elena Udrea a acuzat o conspirație împotriva ei, după ce RISE a publicat în februarie 2018 știrea despre prezența sa și a Alinei Bica în San Jose.
      “Mă întreb cine plătește această costisitoare deplasare a unui obscur site de știri livrate de Securitate??? (…) Mă întreb ce urmează? Or să trimită pe cineva cu neurotoxină, după modelul încercării de asasinat de la Londra din martie, împotriva fostului spion rus Serghei Skripal, refugiat acolo?”, a spus Udrea într-un post pe Facebook. Este foarte posibil ca fostul ministru să încerce să joace această carte a persecuției în încercarea de a obține statutul de refugiat.

  9. Omul din Costa Rica
    După cum RISE a dezvăluit anterior ( Alina Bica a înființat, la puțină vreme după ce s-a stabilit în Costa Rica, o societate comercială denumită ASP Centroamerica. Ea s-a implicat în firmă împreună cu soțul ei și cu omul de afaceri Călin Silviu Pop. Prin aceeași companie și-a făcut însă intrarea în scenă și un alt cetățean român, Mihai Rădulescu. Acesta a fost omul de contact al Alinei Bica în Costa Rica. El a pus la dispoziția fugarilor casa sa, o vilă cu două etaje, dintr-o suburbie a capitalei San Jose, le-a recomandat un notar și a devenit reprezentantul legal al companiei în relația cu autoritățile locale. De altfel, și sediul ASP Centroamerica se află tot în această casă.Mihai Rădulescu s-a mutat încă din 2012 în Costa Rica și a lăsat în spate, în România, o istorie tumultuoasă. Bica și anturajul nu au fost primii români cu probleme penale pe care i-a găzduit și cărora le-a oferit serviciile sale în Costa Rica.
    Rădulescu are acum 51 de ani și a fost arestat de două ori în anii ‘90, conform unui cazier judiciar emis în 2002. Prima dată, în 1991, pentru complicitate la furtul a 36 de sticle de whisky, 192 de ciocolate Mars și a câtorva pungi cu piper (!) dintr-un magazin din București, de la gara Basarab. Al doilea arest a venit patru ani mai târziu, în 1995, pentru fals și evaziune fiscală. Ulterior însă, în prima decadă a anilor 2000, înainte să plece în Costa Rica, Rădulescu a fost anchetat de către DNA pentru afaceri mult mai serioase care au produs pagube de milioane de euro firmei de stat Electrica Serv SA. Aflați mai multe despre afacerile sale din România
    Documentele din anii ’90 detaliază rolul lui Mihai Rădulescu în operațiunea furtul de la Aida

    Rocada transcontinentală
    Rădulescu a decis să părăsească țara și să se mute peste ocean în 2012 când în România se acumulaseră norii grei anti-corupție deasupra afacerilor sale.
    A pășit pentru prima dată pe pământ costarican pe 13 iulie în acel an și de acolo lucrurile s-au derulat rapid.
    După patru săptămâni s-a căsătorit cu Josselyn Auxiliadora Granizo Garcia, o localnică de 18 ani. Aceasta, potrivit registrului de frontieră, nu călătorise niciodată în afara Costa Ricăi înainte să-l cunoască pe român.
    Prevăzător, anterior căsătoriei, Rădulescu și-a pus la adăpost banii pe care i-a adus din România. A semnat, împreună cu viitoarea soție, un acord prenupțial prin care cei doi își țineau banii și proprietățile separate: “Domnul Rădulescu are bani pentru investiții, iar aceștia și toate investițiile îi aparțin în exclusivitate”, stipulează contractul prenupțial.
    Conform legii, orice străin care stă doi ani în Costa Rica și este căsătorit pentru tot atâta timp cu un cetățean al acestei țări, are drept la cetățenia țării latino-americane. Rădulescu a obținut cetățenia în 2015 și în același an a și divorțat. Pașaportul costarican este foarte prețuit și fiindcă țara nu permite sub nicio formă extrădarea cetățenilor săi.
    Martor la căsătoria românului a fost un băștinaș pe nume Manuel Valentin Andrade Gonzalez. În vârstă de 58 de ani, acesta trăia la acea dată în România, unde avea rezidență încă din 2007.
    Gonzalez l-a acompaniat pe Rădulescu la prima sa vizită în Costa Rica și 10 zile mai târziu a semnat un document care îi permitea românului să folosească un card VISA care fusese emis în România de BRD pe numele rezidentului costarican. Împuternicirea semnată de localnic îi dădea lui Rădulescu posibilitatea să folosească cardul “în orice tip de comerț”. Astfel, românul nostru a continuat să aibă acces la banii produși de costarican în România.
    Sursa banilor cu care Gonzalez îl alimenta pe Rădulescu nu este cunoscută însă, cu puțin timp înainte de plecarea lui Rădulescu din România, costaricanul devenise reprezentantul unei firme din Cipru cu acționari ascunși. Această companie, Basilicata Limited, a preluat majoritatea acțiunilor în firma românească Salubritate SA care deține monopolul în colectarea gunoiului în Deva, Hunedoara.
    Salubritate SA a fost implicată într-o serie de scandaluri cu Primăria Devei care a spus că firma a produs pagube bugetului local în timp ce reprezentanții acesteia au reclamat la rândul lor că autoritățile locale îi pun bețe în roate.
    Suita românească
    La câteva zile după căsătorie, în august 2012, Rădulescu a primit vizita unei angajate a Electrica SA, Bianca Băican, de profesie psiholog. Rădulescu a fost director în grupul de companii Electrica. Aceasta a pendulat în multe rânduri între România și Costa Rica și s-a asociat cu Rădulescu în două firme înființate în San Jose. Una dintre ele, acum dizolvată, s-a numit “La Mama”. Băican a vizitat ultima oară Costa Rica la finele anului trecut
    Fosta soție, Sanda Elena Mateescu, l-a vizitat și ea pe Rădulescu în Costa Rica de mai multe ori. Prima dată în 2015 și ultima dată pe 1 mai, în acest an. Și ea apare în actele unei firme din Costa Rica alături de Rădulescu. În total, românul a înființat cinci firme în această țară.
    Într-una dintre acestea, numită Inversiones Cospol de Costa Rica, Rădulescu s-a asociat cu fosta nevastă dar și cu avocatul român, Adrian Drăghici, care la data intrării în Costa Rica se afla în aceeași situație cu Alina Bica sau Elena Udrea. Încerca să evite spectrul pușcăriei. Drăghici a intrat în țară în februarie 2014 și în iulie s-a căsătorit și el cu o localnică. Nu a mai rămas însă în Costa Rica deoarece a primit o pedeapsă de trei ani cu suspendare și s-a întors în România în martie 2015. Aici s-a căsătorit în același an fără însă a divorța, în prealabil, de nevasta sa din Costa Rica. Acesta ne-a declarat că a trimis actele pentru divorț însă nu știe ce s-a întâmplat cu ele și a acuzat reporterii RISE că sunt plătiți de Udrea sau Rădulescu “ca să facă valuri”. A adăugat și că a fost una dintre victimele lui Rădulescu pe care l-a caracterizat drept o persoană foarte violentă. Ceea ce nu a spus este că a fost avocatul acestuia într-un litigiu imobiliar și că a avut chiar o firmă care a funcționat la adresa lui Rădulescu din București până anul trecut.
    Reporterii de la Semanario Universidad au găsit-o pe soția lui Drăghici din Costa Rica însă aceasta s-a mărginit la a spune doar că au avut o relație de câteva luni și că acesta a dispărut.
    Autoritățile din Costa Rica și-au dat seama încă din 2009 că cetățenii străini pot profita de legile permisive de acordare a cetățeniei și au încercat să prevină abuzul. Căsătoriile aranjate, efectuate doar în scopul obținerii pașaportului costarican, sunt considerate ilegale iar părțile implicate, însurăței, martori și notari pot fi condamnați la pușcărie. În același timp, mariajele de complezență pot fi anulate și cetățeniile rezultate pot fi și ele revocate.
    Rădulescu nu a dorit să ne acorde un interviu însă a purtat ieri un dialog succint cu reporterii Semanario Universidad prin telefonul de la poarta complexului de vile unde locuiește. El a declarat că le cunoaște pe Bica și Udrea însă nu știe ce fac acestea în Costa Rica. A spus că el doar le-a recomandat un notar care să se ocupe de documentele de care românii aveau nevoie. Același notar, Damaso Ruiz Carrion, i-a întocmit actele care i-au fost necesare lui Rădulescu de-a lungul anilor. El a oficializat căsătoria românului, a semnat contractul prenupțial sau împuternicirea pe care costaricanul Gonzalez i-a dat-o pentru a-i folosi cardul bancar din România.
    Partenerii RISE Project din Costa Rica au descoperit că același Ruiz Carrion a oficializat în 2012, anul când s-a însurat și Rădulescu, și căsătoria unui traficant de droguri columbian cu o localnică. José Fernando Medina Chica, zis Fer, a coordonat în ultimii ani transporturi de tone de cocaină pentru grupări din Medellin și Cali. Și Fer a obținut cetățenia costaricană care ar fi trebuit să-l protejeze de o posibilă extrădare însă, spre ghinionul său, anul trecut a călătorit în Columbia și a fost arestat. Acum își așteaptă extrădarea în Statele Unite. Alți cinci membri ai grupării lui Fer au fost arestați. Și ei aveau pașapoarte costaricane.
    Reporterii RISE și colegii de la Semanario Universidad au încercat să ia legătura cu notarul însă acesta nu a răspuns mesajelor sau telefoanelor noastre.
    Nici Elena Udrea și nici Alina Bica nu au dorit să discute cu noi deși prima a văzut cu siguranță mesajele pe care i le-am trimis pe whatsapp.
    Cadoul Irinei
    ⦁ 22.06 2020

    Irina Tănase, iubita fostului lider PSD Liviu Dragnea, a investit anul trecut peste 350 de mii de euro în proprietăți imobiliare din București și împrejurimi.
    Achizițiile au fost făcute înainte și după ce Dragnea a intrat la pușcărie.
    În decembrie 2019, în ajunul Crăciunului, tânăra a cumpărat un apartament de 260 de mii de euro situat aproape de Casa Poporului. În portofoliul imobiliar al Irinei Tănase au intrat și două terenuri cu acces la un lac cu știucă, șalău și biban în județul Ilfov.
    Tănase are 27 de ani, și-a deschis un birou de mediator în vara anului trecut și anterior a lucrat la stat, fiind secretara lui Dragnea. În declarațiile de avere din acea perioadă a trecut doar salariile de bugetar și nu a menționat conturi bancare sau proprietăți. Un român cu salariu mediu ar avea nevoie de peste 45 de ani fără alte cheltuieli ca să strângă banii necesari achizițiilor Irinei. 15 iunie 2020, orele 14:30
    Suntem pe strada Episcop Chesarie, la numărul 21, aproape de Parlamentul României. Un bărbat repară poarta de fier forjat de la intrarea care dă acces locatarilor la curtea în care se află două clădiri.
    Cea de la stradă e o construcție veche, dărăpănată, cu ziduri scorojite, geamuri înalte și trei balcoane. Acoperișul lipsește complet pe alocuri, iar ploaia a ros și a lăsat urme adânci în pereți.
    Irina Tănase și-a cumpărat un apartament la parterul blocului interbelic cu patru etaje din spatele clădirii scorojite. Geamurile au fost de curând schimbate cu termopane maronii. Sunt larg deschise și în interior se văd muncitori în salopete. Se renovează.
    Ajungem la ușa principală, prevăzută cu interfon. Nu apucăm să apăsăm pe buton că ușa se deschide și iese chiar Irina Tănase, însoțită de prietena și partenera ei de afaceri, Sînziana Hristache. Tănase e îmbrăcată lejer. Poartă șapcă, bluză albă, blazer negru, pantaloni și adidași albi.
    Reporter: Bună ziua, de la RISE Project. Știm că ați cumpărat acest apartament.
    Irina Tănase: Așa.
    Reporter: Doream să vă întrebăm de unde ați avut banii.
    Irina Tănase: E treaba dumneavoastră?
    Reporter: Suntem reporteri, trebuie să punem întrebări. Vrem să înțelegem niște lucruri.
    Irina Tănase: Ce vreți să înțelegeți?
    Reporter: Noi scriem aceste materiale.
    Irina Tănase: De ce vă interesează? Ca ce chestie mă întrebați pe mine, ce fac eu? Sunt persoană publică cumva?
    Reporter: Conform legii, sunteți definită ca persoană publică.
    Irina Tănase: Nu aveți de ce să vă interesați, întrebați băncile, transferul s-a făcut prin bancă. Banii e clar că au fost legal, că altfel cum făceam transferul prin bancă?
    Reporter: Voiam doar să discutăm.
    Irina Tănase: După cât ați scris despre noi, fără să mă întrebați vreodată, clar…
    Reporter: Tocmai din cauza aia am venit aici. Știm că ați mai luat niște terenuri și la Piscu…
    Tănase iese din curte fără să răspundă.
    Pe 24 decembrie 2019, când Irina Alexandra Tănase și-a făcut cel mai costisitor cadou imobiliar, Liviu Dragnea era deja de șapte luni în spatele gratiilor pentru angajările fictive de la DGASPC Teleorman.
    Apartamentul, pe care a dat 260 de mii de euro, are 178 mp și un garaj de 47 de metri pătrați – cât o garsonieră mai mare. Atașat are și un teren proprietate exclusivă de 250 mp și alți 50 de mp în cotă indiviză. Locuința este într-un ansamblu de două clădiri vechi, la 1,4 km de Casa Poporului, într-un cartier de case din sectorul 4.
    Foștii proprietari s-au angajat prin contract să elibereze locuința la sfârșitul lui martie, anul acesta și au primit banii prin bancă, în ziua semnării contractului.
    Document
    Pages
    Zoom
    Ei au devenit proprietarii apartamentului după ani petrecuți prin instanțe. Rudele lor fuseseră deposedate în baza unui decret de naționalizare emis în 1950 de comuniști pentru “a salva fondul de locuințe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii și a exploatatorilor care dețin un mare număr de imobile”.
    Irina Tănase a perfectat tranzacția în biroul notarial Laura Badiu și Lidia Drăgan, din centrul Bucureștiului, pe strada Regina Elisabeta. În același birou notarial a mai intrat de cel puțin două ori anul trecut când a cumpărat terenuri la pădure și margine de lac în județul Ilfov.
    PĂMÂNTUL
    Suprafețele se află în Piscu, un vechi sat de olari ce aparține comunei Ciolpani.După 33 de km pe DN1, în direcția București- Ploiești, drumul face la stânga și după alți cinci km se ajunge în sat. O plăcuță anunță că în 2017, localitatea a devenit sat cultural al României în cadrul unui program patronat de Ambasada Franței cu scopul de a promova patrimoniul cultural rural.
    Liniștea e tulburată, din când în când, de cocoși și triluri de păsări. Oamenii vând miere, țuică și terenuri conform anunțurilor de pe porți. Rar trece câte o mașină prin sat.
    Localitatea a început să se dezvolte imobiliar în ultimii ani când au răsărit vile noi. A fost ridicat chiar și un cartier de case ecologice la marginea localității, lângă pădurea Scroviștea.
    La marginea aceleiași păduri, a cumpărat și Irina Tănase două terenuri lipite. Au ieșire la lacul Mănăstirii Țigănești, unde poți pescui știucă, biban, șalău, caras sau crap. Pământurile au 8500 de mp.
    Prima bucată, de 5000 de mp, a cumpărat-o în 5 martie 2019. Irina a plătit 60.000 de euro, din care 10.500 cash și 49.500 prin virament bancar. Ambele plăți au fost făcute în ziua semnării contractului
    După două luni, în 27 mai 2019, Liviu Dragnea a ajuns în spatele gratiilor.
    În noiembrie 2019, Irina a cumpărat cealaltă bucată de 3500 de mp. Cu câteva zile înainte, Irina îl vizitase pe Dragnea în închisoare de ziua lui de naștere.
    Pentru această bucată, Irina a plătit alți 42.000 de euro în contul bancar al vânzătoarei. AVEREA ȘI CARIERA
    Între 2012 și 2015, Irina Alexandra Tănase a avut venituri totale de puțin peste 65.000 lei. Declarațiile ei de avere, depuse ca angajat la stat, sunt goale la rubricile conturi bancare sau proprietăți.
    Avea 21 de ani în octombrie 2013, când s-a angajat ca secretară în cabinetul ministrului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Ministru era Liviu Dragnea. În 2016, a devenit consilier în aceeași instituție.
    În aceeași perioadă, 2013 – 2016, Irina Tănase și-a petrecut vacanțele alături de Liviu Dragnea în Brazilia.
    Înainte să se angajeze la stat, lucrase ca asistent manager la Asesoft International- o firmă controlată de fostul deputat Sebastian Ghiță și mai înainte, la Wing Computer Group SRL- o firmă deținută de Karl Cosmin Bănică- prodecan la Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Universității București.
    Un cetățean român cu salariu mediu ar avea nevoie de minim 45 de ani fără alte cheltuieli ca să cumpere cele trei proprietăți pe care le-a achiziționat Irina Tănase. Deasemenea, un calculator online arată că un om de rând ar trebui să plătească rate la bancă de minim 1400 de euro pe lună, timp de 30 de ani, ca să achite un credit de 362.000 de euro, cât a investit Irina Tănase anul trecut în cele trei proprietăți.
    În 2019, când a făcut investițiile imobiliare, Tănase a absolvit un curs de mediator organizat de Smart Omega Training SRL, iar în 29 iulie a primit autorizare.
    Profesia de mediator a apărut în 2006, iar cel care o practică rezolvă conflicte pe cale amiabilă între persoane fizice sau juridice. Digi 24 nota în ianuarie 2020, că Irina Tănase îl vizitase de patru ori pe Liviu Dragnea în doar două săptămâni, trei dintre vizite fiind făcute în calitate de mediator. Regulamentul de aplicare a legii pedepselor și a măsurilor privative de libertate stabilește că mediatorul poate consilia clientul în închisoare fără o limită a vizitelor, dar în timpul programului.
    Smart Omega Training, firma la care a făcut cursul Irina Tănase, a fost înființată în decembrie 2015, în Craiova și are ca obiect de activitate alte forme de învățământ. În acte, e deținută de Mihai-Iulian Munteanu (42 ani) din Bragadiru și de Marian-Stelian Manolescu (37 ani) din Balș. Cei doi s-au mai întâlnit și în SRL-ul Human Tool Kit, ce activase în același domeniu, până când a intrat în faliment și a fost radiată.
    Mihai Iulian Munteanu (fost Chervase) este astăzi președintele Consiliului de Mediere din România, organismul care, printre altele, dă patalamaua de mediator în România.
    Human Tool Kit SRL, cealaltă firmă în care Munteanu apare ca asociat, a fost înființată în 2008. În anul următor a iscat un conflict chiar în Consiliul Mediatorilor, în sensul că nu s-au recunoscut certificatele eliberate de către firmă pentru niște participanți la cursuri.
    Munteanu explică: “La cursul de formare de mediatori, au mai participat, ceea ce se întâmplă și în prezent, persoane care deja erau mediatori. La acel moment nu exista obligația să anunți acele persoane. Aveai obligația să anunți persoanele care participau pentru prima dată. Domnul Tudor Tatu a făcut o plângere la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru mine, pentru fals, uz de fals. Pe vremea aceea mă chema Ghervase.”
    Tudor Tatu, cel care a făcut plângerea, a fost exclus în 2010 din profesia de mediator. Versiunea lui arată altfel: “A eliberat niște certificate de absolvire fără să fie prezenți respectivii la cursuri. Inclusiv unul dintre ei, care era formator în cadrul aceluiași curs și-a eliberat ca fiind elev al cursului respectiv, și el era formator. (…) Au fost mai mulți implicați, printre care și Alina Gorghiu” a declarat Tatu. Dosarul penal a fost clasat.
    În 2011, Human Tool Kit a făcut cursuri de formare mediatori, conflict management, abilități de negociere sau cursuri de comunicare. Prețurile variau între 450 lei și 1980 lei de individ, cu durată de trei, cinci, șapte sau 14 zile. Cel mai scump și cel mai lung curs era cel de mediator. Toate făceau parte din programele de perfecționare organizate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
    Human Tool Kit SRL a mai avut un contract de 28.000 lei cu Poșta Română și unul cu Ministerul Muncii, căruia i-a oferit servicii de formare profesională pentru 253.120 lei în 2015. Cu un an mai devreme, în 2014, a avut un contract de aproape 54.000 de dolari, oferind suport tehnic cu Consiliul Concurenței din Republica Moldova.

    Mihai Iulian Munteanu, Sursa foto: Facebook
    Irina Tănase a făcut cursul la Smart Omega Training SRL, în care Munteanu (fost Chervase) este unul dintre asociați. Consiliul care a autorizat-o ca mediator îl are ca președinte pe același Munteanu.
    “Nu este conflict de interese, sunt două lucruri diferite. Faptul că am o școală de formare autorizată și desfășor activitățile conform legii, nu înseamnă că… Nu sunt eu singurul care autorizează. Pentru că mă așteptam la acest lucru, inclusiv examenul doamnei, când s-a dat examen, cu acceptul tuturor celor prezenți, a fost filmat. Pentru că mă așteptam la un moment dat să fiu întrebat. Știu că au apărut diverse.” ne-a declarat Mihai Iulian Munteanu.
    Cursul de mediator durează 80 de ore, din care 70% înseamnă pregătire practică, 30% teoretică. După obținerea autorizării, mediatorul este liber să profeseze. Nu raportează nicăieri numărul de medieri pe care le face, iar tarifele pe care le practică și le stabilește singur, după cum spune și Munteanu – președintele Consiliului de Mediere.
    După ce a obținut certificarea, Irina Tănase și-a deschis un birou, asociindu-se cu Sînziana Hristache, prietena în compania căreia se afla când reporterii RISE au întâlnit-o în fața apartamentului proaspăt achiziționat.
    Sînziana Hristache, partenera ei de birou, e fostă miss Neptun și în iunie 2017 s-a angajat la Ministerul Dezvoltării pe un post de consilier. La finalul anului, în decembrie, s-a mutat la Secretariatul General al Guvernului, unde a stat până în martie 2019 conform declarațiilor de avere depuse.

Leave a comment