BNR nu ascunde faptul ca intervine in piata valutara. Cam asa vede BNR lucrurile cand vine vorba despre cursul de schimb “Da, Banca Naţională poate influenţa direcţia cursului. O poate influenţa, dar n-o poate determina. ” (Adrian Vasilescu, consilier BNR).
Banca centrala nu intelege ca interventiile in piata valutara influenteaza pretul actual al leului exprimat in alta valuta dar mai ales influenteaza pretul viitor prin distorsionarea comportamentului actorilor din piata. Interventiile discretionare si opace ale bancii centrale introduc atat un cost in economie, participantii incearca sa ghiceasca cand intervine si cand nu, dar mai ales un sentiment fals de securitate. Intr-o economie unde banca centrala intervine si isi face un titlu de glorie din acest lucru, nu ar trebui sa ne suprinda ca diferite grupuri afectate, unele de apreciere altele de depreciere, cer protectia BNR (sentimentul de securitate). Interventiile, mai ales cele discretionare si netransparente, distorsioneaza atat preturile cat mai ales comportamentul actorilor din piata. Daca banca centrala nu vrea sa renunte la interventii atunci ar putea reduce dimensiunea distorsionarii prin transparentizarea interventiilor. Anuntarea unei tinte de curs de exemplu. O tinta explicita si nu una implicita ca in acest moment. In plus ar putea anunta si volumul interventiilor. In acest fel nu ar mai exista surprize iar costul cu ghicitul momentului interventiilor s-ar reduce.
Motivele pentru care BNR intervine in piata valutara sunt multiple si se schimba aleator. Pana in 2008 banca centrala intervenea in piata valutara pentru a stopa aprecierea leului. Ciudat, avand in vedere ca o apreciere a leului ar fi redus (teoretic) inflatia prin preturi mai mici ale importurilor dar mai ales ar fi redus cresterea economica prin contributia negativa a exporturilor nete. O crestere economica mai mica ar fi atenuat asteptarile de crestere economica in viitor (randamente mai mici) si ar fi dus la o cerere mai mica pentru credite. Efectul final ar fi fost o inflatie mai mica ceea ce era, si este, obiectivul principal al BNR si al politicii monetare. Dar banca centrala la presiunea grupului de exportatori a intervenit in piata valutara si a temperat aprecierea leului.
In Iulie 2007 si apoi in Octombrie 2008 banca centrala a intervenit cu toate fortele pentru a tempera deprecierea leului fata de euro. Ca orice lupta (in viziunea BNR se lupta cu speculatorii) exista si victime colaterale. De aceasta data victima colaterala a fost economia Romaniei. Importanta este motivatia pentru care banca centrala a intervenit. BNR a oferit ca de obicei mai multe explicatii dar una singura ma interseaza astazi. Banca centrala ar fi intervenit pentru ca o depreciere ar fi dus la cresterea preturilor. Cum BNR tinteste inflatia nu putea sa permita o astfel de situatie. Totusi, istoricul de aproape 3 ani de tintire a inflatiei arata mai mult o banca centrala care nu este foarte grabita sa duca inflatia la tinta.
Banca centrala raspunde (asa ar trebui teoretic) doar la deviatii ale inflatiei masurate de IPC de la tinta pe termen mediu. O depreciere de curs, la fel ca si o crestere de TVA sau a pretului petrolului, nu are un efect permanent asupra preturilor in prima faza. De exemplu, in 2010 dupa ce guvernul a crescut TVA de la 19% la 24% inflatia a crescut aproape de 9%. Banca centrala, foarte corect, nu a crescut dobanda de politica monetara si nu a luat alte masuri de inasprire a politicii monetare. Banca centrala estima ca acest efect este doar temporar avan in vedere ca era vorba de un soc nominal. Inasprirea politicii monetare ar fi avut loc doar in situatia in care o parte din cresterea preturilor observata imediat ar fi fost incorporata in asteptarile populatiei si ar fi dus la cresterea preturilor pe termen mediu si lung. Decizia BNR de a astepta a fost corecta, iar inflatia a continuat tendinta de scadere. La fel, deciziile BNR de a nu raspunde imediat la cresterea inflatiei in urma cresterii pretului petrolului au fost corecte.
BNR intelege care sunt socurile nominale si stie ca nu este optim sa reactioneaze imediat cand observa astfel de socuri. Totusi, sustine ca in 2008 a inasprit politica monetara, ignorand efectele pentru economia reala, pentru a proteja economia de cresterea inflatiei pe termen mediu si lung. Decizie ciudata avand in vedere ca BNR a reactionat diferit la socuri similare, pretul petrolului si cresterea TVA.
Exista un alt aspect care pune sub semnul intrebarii reactia BNR din 2008. Relatia rata de schimb-preturi nu este asa cum o descrie banca centrala. Deprecierea de la sfarsitul lui 2008 nu s-a transformat in cresteri de preturi. Mai mult dupa 2008 preturile au continuat sa scada in timp ce leul a continuat sa se deprecieze. BNR nu avea cum sa stie cu certitudine acest lucru in acel moment desi existau unele dovezi. In acel moment banca centrala vedea doar relatia anterioara dintre inflatie si curs de schimb. In grafic se vede cum ambele cresc si scad impreuna (oarecum). Corelatie si atat? Cand ne uitam la cauzalitate vedem ca lucrurile stau diferit de cum ne-am fi asteptat. In perioada 2005- Septembrie 2008 inflatia este cea care explica (in mare parte) dinamica ratei de schimb si nu invers. Astfel BNR deja stia in 2008 ca o depreciere nu se va vedea in preturile pe care le masoara IPC iar o interventie pentru a stopa deprecierea nu-si avea rostul din acest punct de vedere.(pt relatia rata de schimb inflatie vezi si IMF – Romania Selected Issues, March 2015)
In Romania politica fiscala este gasita vinovata pentru orice merge prost in economie. Chiar si analizele venite dinspre BNR sustin aceasta ipoteza. Cand vine vorba de politica monetara, analizele BNR, cat si opinia generala, transmit imaginea unei politici monetare optime. Dar nu este asa. Exista foarte multe dovezi care arata ca politica monetara a fost prociclica, a reactionat gresit in 2008 impingand economia in recesiune mai repede si mai adanc iar acum este iar prociclica. Dintre cele doua doar politica monetara are puterea de a arunca economia in recesiune sau sa exagereze o perioada de boom. Politica fiscala are nevoie de o politica monetara prociclica pentru a avea aceste efecte pe cand politica monetara poate sa faca totul cu sau fara ajutorul politicii fiscale. De aceea este foarte important sa intelegem politica monetara.
Florin Citu 