Cateva banci care activeaza pe piata locala au anuntat ca vor oferi credite exclusiv in lei. Motivul prezentat este eliminarea riscului valutar pentru clienti. Altfel spus, sistemul bancar incearca sa faca un bine cu forta. Dar acest risc exista si in perioada de crestere a creditelor in euro, dolari sau franci elvetieni cu rate anuale mai mari de 40%.
Exista o perceptie generala ca imprumuturile in valuta sunt cauza multor probleme, dar mai ales ca sunt responsabile pentru pierderile din sistemul financiar-bancar. Povestea care ni se spune este cam asa: clientii, in special persoane fizice, nu stiu sa calculeze riscul valutar si astazi problemele din economie si sistemul financiar- bancar li se datoreaza lor.
Pana sa mergem la date trebuie facuta o mica precizare. Analiza bonitatii clientilor a fost facuta de specialisti din sistemul bancar care nu au vazut in acel moment o problema cu riscul valutar.
Acum datele. Din septembrie 2008 si pana in martie 2011, adica perioda in care leul s-a depreciat cel mai mult, rata creditelor neperformante in lei a depasit-o pe cea a creditelor in valuta. Mai mult, majoritatea creditelor in valuta sunt destinate finantarii achizitiei de bunuri imobiliare.
Numai ca rata neperformantei pentru credite de consum este mult mai mare, 12%, fata de 6% pentru creditele ipotecare. Si daca mai punem la socoteala ca in totalul creditelor cele in valuta sunt majoritare atunci vedem ca nu prea exista o problema reala cu imprumuturile in moneda straina pentru populatie.
Bineinteles ca bancile ca institutii private pot sa ia orice decizie si daca din punctul lor de vedere creditare in alta moneda nu se justifica, atunci pot sa o opreasca. Dar exista o problema: cererea. Asa cum vad eu lucrurile, cererea pentru credite in valuta nu o sa scada. Din 2008 si pana astazi ratele de dobanda pentru creditele existente in valuta au scazut de la 9,3 la 5,5%, iar pentru creditele noi de la 8 la 4%.
Altfel spus, pretul creditului s-a injumatatit, iar costul cu dobanda se vede mult mai bine in rata lunara decat deprecierea sau volatilitatea cursului de schimb. In contrapartida, pentru aceeasi perioada, dobanzile la credite existente in lei au scazut de la 14 la 11%, iar pentru cele noi de la 13 la 10,6%. Astazi la credite noi diferenta intre lei si euro este de 6,5%, ceea ce face creditele in valuta mult mai atractive.
Cu cat mai multe banci se vor muta catre creditarea in lei cu atat o sa fie mai profitabil pentru ceilalti sa ofere imprumuturi in euro. Fara o intelegere intre banci, care ar fi ilegala!, nu cred ca vom asista la o miscare a pietei catre o creditare numai in lei.
Atat timp cat capitalul circula liber si Romania are ca obiectiv aderarea la zona euro, creditele in euro pentru persoane private sau companii vor ramane importante intr-o economie unde inca trebuie facute restructurari si preturile trebuie liberalizate. Sansa creditelor in lei nu vine de la politica bancilor comerciale. Creditarea in lei o sa fie dominanta atunci cand leul o sa fie o moneda puternica si inflatia nu o sa mai reprezinte un pericol.
Florin Citu 
Problema e mult mai simpla. La creditele in lei dobanda e prohibitiva. Mai ales la un credit pe 30 de ani diferenta e colosala.
1. credit 50.000 eur , 30 de ani, DAE 5% rata e de 268 eur
2. credit 50.000 * 4.4 = 220.000 RON, DAE 10%, pe 30 de ani, rata e de 1930 RON, adica 439 eur
Sau cu alte cuvinte, daca iau un credit in lei cu 10% platesc rata ca si cum cursul de schimb ar fi 1930/268 = 7.2!!! Deci ma protejez pentru cind cursul va fi de peste 8…
Nu mai e riscul valutar la mine, il preia banca, dar la niste costuri inctredibil de mari… Ceea ce bineinteles e inacceptabil (cel putin pentru mine). Cind bancile vor prelua riscul valutar pentru o diferenta de dobanda de 2%, sa zicem, adica sa platesc in lei ca si cum cursul ar fi 5.4, deja mult, dar oricum, mai acceptabil, cu o rata de 332 eur in loc de 268, poate voi considera si varianta asta. Pina atunci… thanks but no thanks.
In alta ordine de idei, ING se lauda deja cu DAE 8.1% la credite ipotecare in lei, ceea ce e un mic pas spre rezolvarea problemei (in eur am luat eu cu sub 5% DAE).
Ce ma mira e ca sunt persoane care fac credite in lei pe 30 de ani platind din start sumele alea colosale.
problema de risc valutar cred ca vine de fapt din limitarea posibilitatilor de eliberare a unor presiuni prin curs.
deficitul comercial (si de balanta) ar fi trebuit sa duca la o depreciere mult mai mare a leului. ceea ce ar fi si corectat deficitele astea prin importuri mai scumpe si exporturi mai ieftine. doar ca, o asemenea depreciere, i-ar fi afectat puternic pe cei cu credite in valuta, fapt pentru care bnr a fost fortata sa franeze deprecierea…
eu sint electrician de meserie. cunostintele mele de economie “sint sublime dar lipsesc cu desavirsire”. nu e normal sa pun baza pe sfaturile angajatilor din banca atunci cind fac un imprumut. daca eu vad ca mi-e mi-e mai bine sa fac imprumutul in valuta, cine ma poate convinge de altfel. e vreun nostradamus prin banci, vreun clarvazator. nimeni nu stie ce va fi peste 1,5 sau 30 de ani. doar se banuieste. si atunci vin eu, client al bancii si va intreb pe dumneavoastra domnule florin citu; de ce sint vinovat eu. eu ar trebui sa stiu sa fac calculele de risc valutar (ce-o fi asta?)? uitati ce se intimpla pe afara, eu cred ca situatia e mai groasa decit la noi.
Da cineva se gindeste ca in relatia cerere -oferta , ultima poate fi putina sau deloc din motive “obiective” ?
Adica lipsa de intrari consistente de euro in tara combinate cu o acaparare de euro de catre stat prin imprumuturi in valuta pe piata interna ?
Nu se prea vede o noua interesare ridicata a strainilor in a cumpara titluri de stat in euro si la dobinzi reduse . Cel mult se observa pe piata cu dolari dar ar fi posibil ca si acolo sa nu fie suficienta dobinda acordata . 🙂
Ultima alternativa guvernamentala , , a “aspira” valuta de pe piata interna.