Raportul asupra stabilitatii financiare publicat de BNR include foarte multe informatii. Unele relevante altele mai putin. Am prezentat pe pagina de facebook cateva din graficele care mi s-au parut mie importante.
Totusi in raport este prezentat foarte sumar o evolutie care din punctul meu de vedere prezinta riscuri majore pentru perioada urmatoare dar mai ales explica o parte din evolutia economiei din ultimii ani. Expunerea bancilor la riscul de stat a crescut in perioada 2008-2015 de la 5% din active la 21% din active. Aceasta evolutie a avut loc in timp ce activele sistemului bancar au scazut. Cand comparam cu restul tarilor din UE vedem ca acest grad de expunere este cel mai mare.
Doua concluzii asupra carora o sa revin cu o analiza in detaliu:
1) Creditarea statului s-a facut in dauna creditarii sectorului privat
2) Exista dovezi clare ca in Romania a existat o relaxare cantitativa si implicit o finantare (in)directa a deficitului bugetar. Finantarea directa este interzisa prin lege printre altele pentru ca duce la infatie pe termen lung si taxe mai mari. Dar modul finantarea (in)directa practicata de banca centrala din Romania?
Este curios ca BNR nu analizeaza in detaliu acest risc mai ales avand in vedere eforturile depuse pentru a avertiza pericolelor unei relaxarea – deficit si datorie publica mai mari. In scenariul BNR statul devine mai riscant iar sistemul bancar este expus la pierderi majore. De aceea este bizar cat de usor trece BNR peste expunerea sistemului bancar la riscul de stat.
Un fel de P.S: Mi-a atras atentia o concluzie exagerata din RSF mai ales ca vine de la BNR unde sunt sigur ca exista si econometristi. Raportul prezinta graficul de mai jos si spune : “Rata dobânzii în scădere la creditele ipotecare a avut un efect stimulativ asupra volumului de credite noi acordate în ultimi ani (Grafice 2.22). Coeficientul de corelație dintre volumul creditelor ipotecare noi acordate în lei și rata dobânzii la creditele ipotecare în lei a fost de aproximativ -0,881 în perioada 2007 – 2015. ”
BNR gaseste o corelatie si spune ca explica dinamica creditarii in lei. Totusi expertii BNR nu vad legatura dintre momentul in care creditarea in lei explodeaza si trecerea programului prima casa DOAR la creditare in lei? Un economist bun, nu neaparat rational, s-ar fi uitat la relatia de cauzalitate (Granger sau Tado – Yammamoto). Eu cred ca impactul este mult mai puternic cand analizam evolutia creditului in lei versus schimbare legislativa. Dupa ce intelegem cine a influentat creditul in lei (dobanda sau legislatia) putem sa mergem mai departe si sa intelegem mecanismul de transmisie al politicii monetare.
Florin Citu 