Sistemul bancar vulnerabil la un soc de pierdere a increderii?

In analiza precedenta am aratat o vulnerabilitate a sistemului bancar ignorata de BNR – expunerea sistemului bancar la riscul statului ca procent din active. Dar crizele bancare au legatura in special cu pasivele, finantarea bancilor.Sistemul bancar atrage depozite si finanteaza cu credite. Depozitele sunt din mai multe surse: populatie, companii, piata interbancara. In acelasi timp sistemul bancar poate sa atraga finantare prin emitere de actiuni sau obligatiuni. Si acest risc, structura finantarii, este ignorat de BNR. Mai bine spus, sistemul bancar nu este testat fata de riscul de pierdere a increderii care depinde foarte mult de structura pasivelor.

Criza din Grecia a aratat cat de importanta este structura pasivelor. Pierderea increderii in sistemul financiar bancar a dus la transferul depozitelor din sistemul bancar din Grecia catre alte sisteme bancare. Au fost transferate atat depozitele persoanelor fizice cat si cele ale companiilor.

Ce s-a intamplat in Grecia nu este un secret pentru nimeni. De aceea este surpinzator sa nu gasim in raportul asupra stabilitatii financiare al BNR niciun scenariu advers in care sa se simuleze pierderea increderii in sistemul bancar. Asa cum arata structura pasivelor in acest moment nu cred ca sistemul financiar bancar din Romania ar rezista unui astfel de soc. In acest moment 55% din pasive sunt atrase de la companii si populatie – 44% in 2008. Majoritatea acestor depozite, 93%, au o scadenta mai mica de un an. Depozitele (finantarea) atrasa din exterior a scazut de la 30% in 2008 la 16%. Iar capitalul propriu reprezinta 18% din pasive, 10% in 2008.

Riscul,din punctul meu de vedere, este dat de importanta din ce in ce mai mare acordata finantarii de la persoane fizice si companii. In cazul pierderii increderii in sistemul bancar aceste depozite sunt cele care vor pleca – run on banks. Cea mai stabila parte a finantarii o prezinta capitalurile proprii care sunt la un nivel scazut din punctul meu de vedere.

Partea buna, totusi, este ca BNR intelege riscul in sistemul bancar de la aceasta structura a finantarii. Din pacate alege sa -l ignore uitandu-se la evolutia din trecut (replication scenarios) care arata ca o pare semnificativa (cat?) din clienti isi mentin depozitele si dupa scadenta. Important este de vazut cum reactioneaza in cazul unei crize de incredere in sistemul bancar iar acest scenariu lipseste dintr-un raport de 180 de pagini.

“După maturitate, depozitele cu scadenţă sub un an au continuat să fie preponderente (93 la sută din volumul depozitelor atrase de la clientela nebancară, respectiv circa 53 la sută din totalul pasivelor bancare, în iunie 2015). Această potenţială vulnerabilitate este atenuată, în mare măsură, de predominanţa în stoc a depozitelor populaţiei, care sunt caracterizate, în general, printr-o bună stabilitate din punct de vedere al gradului de permanenţă.” (RSF, BNR, 2015)

Este clar ca solutia o reprezinta un transfer al finantarii de la populatie si companii catre capitaluri proprii.* In acest moment structura finantarii sistemului bancar alaturi de expunerea la riscul de stat nu ofera, din punctul meu de vedere, imaginea unui sistem bancar solid in fata unor socuri adverse.

*
1) The Bankers’ New Clothes: What’s Wrong with Banking and What to Do about It, by Anat Admati;
2) Toward a run-free financial system John H. Cochrane