Politica monetara in era absurdului

In 2005 banca centrala a adoptat un regim de politica monetara numit tintirea directa a inflatiei. Acest regim aducea cateva lucruri noi. In primul rand transparenta. Stabilitatea preturilor trece de la abstract la concret- o tinta de inflatie pe care o stie toata societatea din timp. Pe langa transparenta acest regim de politica monetara introducea si responsabilizarea bancii centrale.

In teorie suna bine. Numai ca regimul de tintire directa a inflatiei a fost “adaptat” pentru conditiile din piata locala. Tinta de inflatie este decisa de banca centrala (oficial ni se spune ca dupa negocieri cu guvernul). Dar mai grav este ca nu exista niciun fel de mecanism de penalizare a bancii centrale pentru deviatii ale ratei de inflatie de la tinta. Mai mult banca centrala a adoptat o serie de “motive” care explica de ce nu poate aprope niciodata sa atinga tinta de inflatie.

Dupa aprope 10 ani de la implementare regimul de tintire a inflatiei in Romania arata asa: banca centrala implementeaza poltica monetara independent in functie de o tinta pe care o alege singura fara niciun fel de risc pentru cei care iau decizii de politica monetra in cazul in care inflatia este diferita de tinta. In aceste conditii nu este nicio surpriza ca inflatia realizata a fost mereu diferita de tinta de inflatie.

Desi nu exista niciun risc pentru decidentii de la BNR acestia simt mereu nevoia sa convinga publicul ca de fapt politica monetara implementata este optima pentru conditiile economice din Romania. Cel mai recent exemplu: prezentarea a doua rate de inflatie una cu reducerea de TVA alta fara reducere de TVA. Acest mod de comunicare este periculos dar si gresit.

Dupa reducerile de TVA din 2015 rata inflatiei a intrat in teritoriu negativ. Preturile au scazut o perioada de la o luna la alta si relativ la aeeasi perioada a anului precedent. Asa cum cresterea preturilor inseamna inflatie scaderea preturilor reprezinta deflatie. Iar bancile centrale urasc deflatia pentru ca deflatia este asociata de cele mai multe ori cu recesiunea. Si bineinteles au o preferinta pentru inflatie pentru ca este asociata cu perioade de crestere economica.

Ca sa scape de discutiile despre deflatie din spatiul public, banca centrala a inceput sa prezinte doua rate de inflatie- cu si fara reducerea de TVA. Am explicat aici despre problemele cu rate diferite de inflatie in prezent. Dar banca centrala duce lucrurile si mai departe si estimeaza doua valori viitoare pentru rata de inflatie. Astfel pentru sfarsitul lui 2017 BNR estimeaza: 3.7% daca nu ar fi fost reducerile de TVA si 3.4% in cazul in care avem reducerile de TVA. In primul caz politica monetara astazi este mult prea relaxata si BNR ar trebui sa faca ceva pentru a aduce inflatia la tinta. In al doilea scenariu politica monetara este optima daca ne raportam la o tinta de 2.5% +/-1%. Indiferent de universul prezentat de BNR politica monetara este prea relaxata astazi relativ la tinta de 2.5%.

Acest mod de a prezenta evolutia preturilor din economie creeaza confuzie dar mai ales este gresit. In primul rand actorii din economie nu inteleg ce le spune BNR. Sa ia decizii pe baza ratei de inflatie prezenta si viitoare din universul fara reduceri de TVA sau din cel cu reduceri de TVA? Dupa cum am mai spus exista o singura realitate.

In acelasi timp prezentarea ratei de inflatie fara reducerea de TVA este total gresita pentru ca nu se poate estima. Cand face acest lucru banca centrala prespune ca schimabrile de taxe (cat si anticiparile de schimbari de taxe) nu modifica comportamentul cetatenilor. Presupune ca deciziile de economisire, investire, consum raman neschimbate indifernet de regimul de taxare. Este gresit. Veniturile mai mari la buget in 2015 arata clar ca schimbarile de taxe au modificat comportamentul de consum al cetatenilor. Mai departe comportamentul cetatenilor fata de consum a influentat deciziile de investitii, salarizare etc ale companiilor. Toate acestea au dus la o alta dinamica a preturilor fata de o lume paralela in care taxele nu ar fi scazut. De fapt, comportamentul cetatenilor s-a schimbat din momentul in care au inceput discutiile despre reducerile de taxe (consum amanat etc). In aceste conditii este gresit sa spui ca evolutia preturilor fara reducerile de taxe inseamna doar sa scoti impactul taxelor din rata de inflatie. Este si mai gresit sa faci estimari pe baza acestui indicator fals. Totusi BNR o face.

Regimul de tintirea directa a inflatiei avea rolul de a transparentiza si responsabiliza politica monetara. A reusit cativa pasi spre transparentizare dar niciunul inspre responsabilizare. Iar acum BNR complica lucrurile cu buna stiinta prezentand scenarii alternative ca fiind reale. Scenariul fara reduceri de TVA nu exista iar estimarile prezentate de BNR pentru acel univers sunt imposibil de estimat. Pentru a nu introduce si mai multa confuzie in economie BNR ar trebui sa renunte la prezentarea ratei de inflatie fara reduceri de TVA. Este dificil de actionat intr-o realitate in care BNR rateaza tinta de inflatie. Este imposibil de actionat in universuri paralele cand BNR rateaza tinta de inflatie in ambele.