Cand alergi dupa 3 iepuri…stiti voi continuarea

Intr-un regim de tintirea directa a inflatiei banca centrala reactioneaza la deviatii ale inflatiei de la tinta. Astfel, reactia bancii ar trebui sa faca ca estimarea pentru inflatie sa arate o inflatie care ajunge la tinta in orizontul de politica monetara.

Sa va traduc. Astazi rata inflatiei este 4% si tinta 2%. Banca centrala trebuie sa ia o decizie prin care sa foloseasca instrumentrul de politica monetara (de obicei dobanda) in asa fel incat efectele deciziei sa influenteze evolutia viitoare a ratei de inflatie ca aceasta sa ajunga la tinta in urmatoarele trimestre (pana la max 8).  Teoretic, la fiecare prezentare a estimarilor banca centrala ar trebui sa arate ca inflatia va ajunge la tinta in max 8 trimestre. Si mai important, stabilitate inseamana ca dupa ce ajunge la tinta rata inflatiei ramane acolo.

Pare greu nu-i asa ? Da. Si niciodata nu va functiona in realitate asa cum spune teoria. In realitate se intamapla foarte multe lucruri care influenteaza direct sau indirect preturile.  Da, viata unui bancher central este grea.

Este grea cand are un singur obiectiv, stabilitatea preturilor. Dar atunci cand vrea sa alerge dupa mai multe obiective simultan esecul este garantat. Cand ai mai multe obiective exista situatii numeroase cand un obiectiv cere o decizie de politica monetara iar altul alta. De exemplu, o economie care creste puternic, unde resursele sunt folosite in totalitate, iar productivitatea nu poate avansa la fel de repede. In aceasta economie exista sanse ca preturile sa creasca din ce in ce mai repede.  Numai ca o astfel de economie este ceea ce preferea toti investitorii, straini si autohtoni. Intr- astfel de economie este de asteptat sa vedem intrari de capital care se inseamana si o moneda interna mai puternica.

In aceasta economie o banca centrala cu un singur obiectiv incearca sa tempereze prin deciziile de politica monetara “exuberanta” colectiva. Si o face in cel mai simplu mod si unicul – reduce masa monetara din economie care mai departe creste dobanzile (nu exista inflatie fara bani-memorati asta). Dobanzile reprezinta pretul creditului si gata. Cu fiecare decizie de politica monetara banca centrala va incerca sa apese cate putin frana pentru a incetini economia. Banca centrala stie foarte bine ca daca apasa frana foarte tare (scoate dintr-o data multi bani din economie) economia se opreste brusc si pe urma apar problemele sociale (BNR stia in 2008, de ce a facut-o?).  De aceea bancile centrale in general vor scadea dobanzile mai repede decat le cresc (o asimetrie care arata ca bancile centrale nu au fost niciodata independente politic).

Ce am descris in ultimele 2 paragrafe este ce face o banca centrala atunci cand este intr-o economie care din cauza rigiditatilor impuse de reglementator etc este pe punctul de a se supraincalzi (este mai greu-imposibil?- sa ai o economie supraincalzita atunci cand ai o economie libera).  Este foarte dificil si banca centrala respectiva are doar un obiectiv- tinta de inflatie. Dar daca ii mai adaugam un obiectiv-curs stabil?

Sa revenim. O economie care creste rapid, apar primele semne de inflatie din ce in ce mai mare si investitiile straine apreciaza puternic moneda nationala. Daca banca centrala urmareste preturi stabile si curs valutar stabil are o problema. Preturile stabile cer o politica monetara restrictiva (mai putini bani in economie) dar cursul stabil cere o politica monetara relaxata (mai multi bani in economie). Ce alege banca centrala?  Dupa cum v-am spus bancile centrale “urasc” sa creasca dobanda. Bancherul central devine inamicul public numarul 1 si de cele mai multe ori si bancherii centrali sunt oameni. Sunt oameni cu aspiratii politice sau care tin foarte mult la imagine (in majoritatea cazurilor bancherii centrali tin la imagine proprie mai mult decat la orice). Astfel, vor alege de cele mai multe ori sa reduca dobanda iar in cazul nostru sa “stabilizeze” cursul de schimb.

Sa traduc. O banca centrala cu mai multe obiective aproape in toate cazurile va alege o politica monetara prociclica.  Chiar si FED a crescut dobanda in 2005/2006 cand deja economia incepuse sa piarda singura din putere si astfel a reusit sa puna umarul la severitatea crizei dupa ce contribuise din plin la stimularea “bubble-ului”.

Acum sa revenim la noi in tara. Stiati ca ajung si aici nu?  Mandatul BNR spune clar ca se urmareste un singur obiectiv- stabilitate preturilor. Totusi, de cativa ani de zile BNR se incapataneaza si transmite public ca are 3 obiective-stabilitate preturilor, stabilitatea cursului valutar, stabilitate financiara. Ultimele doua sunt adaugate dupa ureche de banca centrala pentru ca dau bine in comunicarea cu publicul. Dar nimeni nu a cerut acest lucru in mod explicit. Si nu ar fi fost nicio problema daca nu va dadeam exemplul de mai sus. Politica monetara este dificila de implementat in folosul societatii atunci cand ai un obiectiv. Cand apar mai multe este imposibil. Si atunci politica monetara se va face in interes politic sau personal si asta inseamna politica monetara prociclica. Si bineinteles mai inseamna ca probabilitatea ca cele trei obiective sa fie atinse pe termen mediu si lung scade foarte aproape de zero.  Din pacate nu ai cum sa lupti cu ego-ul bancherilor centrali. Un obiectiv era prea putin. In plus daca era ratat mereu atunci atragea atentia asupra performantei bancherului central. Si asa avem acum 3 obiective pentru banca centrala- exact ca intr-un show de magie. Te concentrezi pe un obiectiv (pe care ti-l arata bancherul central) si nu te uiti la celelalte doua. In acest fel tu pierzi timpul incercand sa vezi care din obiective este cel pe care il urmareste banca centrala la un moment dat iar banca centrala spune ca de fapt urmarea altceva.

Exista si o parte buna. Deciziile bancii centrale lasa urme in economie. Comportamentul bancii centrale se vede in comportamentul tuturor din economie (cand ai o banca centrala care garanteaza curs stabil de ce sa te mai protejezi de risc valutar?). Este usor de identificat o politica monetara prociclica, de exemplu. Tot ce trebuie sa faci este sa elimini butaforia. Iar butaforia o elimini mergand la mandat si la date.

Mandatul este clar, un singur obiectiv. Iar datele si mai clare, rata inflatiei a fost peste tot, da in scadere, dar numai la tinta nu a fost. Sa ne uitam mai atent la date. Banca centrala raspunde la deviatii ale inflatiei de la tinta. Raspunde in asa fel incat aceste deviatii sa fie zero pe termen mediu si lung. Datele arata clar ca nu este asa. Pana in 2011 diferenta dintre rata inflatiei si tinta a fost pozitiva. Ceea ce arata ca banca centrala, chiar daca apasa pe pedala nu apasa cat trebuie. De ce? Pentru ca urmarea si alt obiectiv- cursul valutar stabil.  Dupa 2011 vedem ca diferenta devine negativa si ramane acolo. Avem acum situatia in care banca centrala a apasat prea tare pe pedala. De ce? Pentru ca banca centrala are si alt obiectiv- curs valutar stabil.

Cum facem ca banca centrala sa nu mai fie motivata sa actioneze politic, scuze, prociclic? Simplu. Ii spunem sa respecte mandatul si sa termine cu spectacolul de magie. Cand spun ii spunem ma refer la parlament pentru ca BNR este mult prea ocupata cu cele trei obiective ca sa citeasca bloguri unde este criticata constructiv.

P.S. Solutia, de fapt nu este o solutie este respecatarea mandatului si atat,  prezentata aici are in spate o presupunere importanta- sistemul monetar actual ramane asa cum este acum, cu banca centrala. Din punctul meu de vedere exista foarte multe argumente pentru un sistem monetar fara banca centrala. O sa le prezint in curand. Eu zic ca a venit momentul sa avem discutii, amiabile nu cu postaci si acuzatii ca vreau sa le iau painea de la gura etc, despre ce ar insemna un astfel de sistem.