Despre criza din 2008, in trei episoade scurte

Am doua probleme cu criza economica din 2008. Caderea economiei locale a fost mai puternica ca in alte tari din regiune si perioada de revenire mai lunga. Pentru un economist intrebarea este simpla; cat din structura economiei la acel moment a determinat acest rezultat si cat a fost determinat de interventia statului (banca centrala sau guvern)?

Structura economiei este foarte imporanta. Cu cat economia este mai flexibila cu atat face fata mai usor unor socuri – pozitive sau negative.

Sa explic fraza precedenta. O economie flexibila este una in care resursele se misca dintr-un sector intr-altul foarte usor. Daca un sector creste puternic (sau o zona) si are nevoie de forta de munca semnalizeaza acest lucru prin salarii mai mari. Asa cum salariile mai mari din alte tari atrag fora de munca din Romania asa si salariile mai mari din anumite zone sau sectoare ale unei tari atrag forta de munca din altele unde forta de munca zace nefolosita. Este adevarat ca este mult mai usor sa transferi capital dintr-un sector in altul decat forta de munca. Dar intr-o economie libera diferentele de “skill” dintre doua sectoare sunt eliminate de companii private sau sistemul de educatie prin programe de training, de exemplu.

Acum despre socuri. Cand vorbesc despre socuri, pozitive sau negative, vorbesc de schimbari ale status quo-ului. O crestere brusca de taxe reprezinta un soc. O crestere de dobanda prin surprindere in alta tara reprezinta alt soc. Sau un alt tip de soc, o crestere neanticipata de dobanda din partea bancii centrale (in Octombrie 2008). Alte socuri dar care actioneaza pe termen lung, informatizarea unei economii sau schimbarea de atitudine a consumatorului (mananca mai sanatos, de exemplu). Toate aceste schimbari, socuri, sunt preluate in economia reala si actioneaza asupra deciziilor de investitii si economisire. Acesta este modul prin care aceste socuri schimba structura economiei pe termen scurt sau lung. Daca oamenii mananca mai sanatos, atunci vom vedea resurse din economie directionate catre producerea acestui tip de bunuri. La inceput acestea vor fi atrase din exterior dar rata mare de profit ii va face pe altii sa investeasca local.

Sa revenim la ideea de baza pentru ca am omis ceva voit. Intr-o economie flexibila este mai usor sa faci fata socurilor, pozitive sau negative, pentru ca resursele se misca liber dintr-un sector in altul. Si ce le opreste? Interventia statului, reglementarea. Bineinteles ca in realitate raspunsul la soc, pozitiv sau negativ, nu este imediat. Dupa cum am spus capitalul trece mai usor de la un sector la altul dar nu si forta de munca. Asa ca atat forta de munca si capitalul cer de la stat “protectie, ajutor” pentru perioade de tranzitie. Companiile vor sa fie protejate pana devin “puternice sa faca fata competitiei”. La fe si forta de munca.

Parte cea mai buna despre o economie flexibila este ca nu are nevoie sa anticipeze socurile. Nu are nevoie sa aiba comisii, comitete de experti care sa incerce sa ghiceasca de unde vine urmatorul pericol pentru economie doar ca sa mai impuna o reglementare pentru a ne “proteja” (pun ghilimele aici pentru ca este o promisiune goala) de efectele pericoului respectiv. Intr-o economie unde resursele sunt alocate in functie de pret determinat de piata libera, in mare parte, nu este nevoie sa anticipezi socuri. Este nevoie sa ai bine puse la punct sisteme care sa faciliteze tranzitia resurselor de la un sector la altul.

Toate acestea necesita o schimbare majora de mentalitate. A fost un moment cand societatea noastra ar fi acceptat mai usor acest tip de economie-1990-1992. Acum este mult mai greu. In primul rand trebuie sa nu mai visam la “macrostabilitate” sau cai verzi pe pereti. Trebuie sa eliminam aceasta idee utopica din mintea oamenilor. Nu exista niciun expert cu puteri magice care ne va duce pe toti pe valul cresterii sustenabile catre macrostabilitate. Rezultatul acestui experiment il vedem acum. Ne frustram si dupa cateva luni schimbam expertii pentru ca nu au confirmat ideile noastre utopice si preconcepute (bine, si expertii tot promit). Si de aceea ajungem la lucruri ridicole si inchidem ochii la derapaje ale unor indivizi. De fapt, in sistemul acesta al nostru totul este despre individ, despre omul providential care prin masurile corecte ne va duce la macrostabiliate. Si nu oricum, prin crestere sustenabila.

O economie flexibila internalizeaza mai usor socurile. Pentru o economie flexibila un soc este mereu pozitiv pentru ca reconfigureaza, in cel mai eficient mod posibil, economia. O economie rigida sa prabuseste sau explodeaza in functie de soc. Un soc care creste costurile in economie de obicei prabuseste o economie rigida. Un soc care reduce costurile, din contra, o arunca in aer. Intr-o economie construita rigid ne mutam permanent intre doua stari emotionale- depresie si euforie. Iar in aceasta economie rigida statul promite sa joace rolul cand al unui calmant cand al unui stimulent. Doar ca atat calmantele cat si stimulentele dau dependenta si pot sa fie folosite in exces. Asta vedem astazi in jurul nostru (nu doar in Romania).

Va urma…

2 thoughts on “Despre criza din 2008, in trei episoade scurte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s