Politica monetara 2005-2007 responsabila pentru mahmureala din 2008-2010

Banca centrala incearca sa ne convinga ca nu avea ce sa faca in perioada 2005-2010, a fost fortata sa impuna o politica monetara prociclica. In perioada 2005-2007(prima jumatate) trebuia sa tina piata inundata cu lichiditate pentru ca numai asa putea descuraja (da, ati citit bine) intrarile de capital. Iar in perioada 2007-2010 trebuia sa tina politica monetara restrictiva pentru ca economia era supra incalzita in prima faza iar dupa aceea pentru a incuraja intrarile de capital (sau mai bine zis pentru a stopa iesirile de capital).

Doua idei gresite. Bineinteles ca scoase din contextul economic si analizate pe bucati am putea gasi aceste justificari satisfacatoare. Dar de ce sa facem acest lucru? Economia nu functioneaza pe bucati si nici intr-o bula in afara contextului economic local si global. Banca centrala are acces la informatii despre economia locala si cea globala non-stop. Are experti platiti care analizeaza aceste informatii. Are oameni numiti in “board” platiti pentru a lua cele mai bune decizii pe baza informatiilor prezentate dar mai ales pe baza experientei acestora (da, stiu, aici este o problema pentru ca numirile politice nu prea au tinut cont de experienta). Teoretic, cel putin, banca centrala este institutia de unde asteptam cele mai putine surprize pentru economie (socuri negative sau pozitive).

O sa ma uit astazi doar la perioada 2005-2007(prima jumatate). Economia Romaniei crestea. Primise un stimul pe termen scurt de la reducerea de taxe din 2005. Au urmat dupa aceea alte cresteri de taxe care au mai atenuat din efect. Un stimul mai puternic a fost transmis in economie de angajarea a cateva sute de mii de oameni in sistemul bugetar. Pe scurt, economia crestea si era si stimulata de politica fiscala prociclica.

Ce putea sa faca politica monetara? Pentru o politica monetara independenta de politic lucrurile sunt in mare parte simple. Fiecare decizie de politica monetara trebuie sa influenteze preturile pe termen mediu in asa fel incat dinamica acestora sa fie mai aproape de tinta. Mult mai important, dinamica preturilor trebuie sa ramana tot timpul in jurul tintei. Pentru a face acest lucru banca centrala are independenta totala din partea noastra. Poate sa foloseasca ce instrumente doreste. Da, mai avem o constrangere, poltica monetara nu trebuie sa devina o sursa de instabilitate in economie, adica sa nu fie prociclica.

Acum stim ce putea sa faca. Sa vedem contextul economic. Economia crestea si era stimulata de politica fiscala. Economia globala crestea. Dobanzile erau mici in exterior. Dobanzile nominale erau mai mari in Romania (asta ti se intampla cand 15 ani acomodezi politica fiscala prin cresterea masei monetare) iar randamentele pentru investitii si mai mari pentru ca nu exista capital. In aceste conditii era normal ca Romania sa atraga capital. Avea nevoie de capital din exterior si capitalul strain venea. Intrarile de capial aveau doua efecte care erau interesante pentru politica monetara. In primul rand apreciau moneda nationala si astfel ajutau banca centrala, preturile pentru bunurile din import erau mai mici si astfel rata inflatiei scadea. Al doilea efect era si mai imporant pentru ca influenta dinamica preturilor pe termen mediu, o moneda mai puternica stimula importurile si astfel contribuia negativ la dinamica PIB. Altfel spus, intrarile de capital si moneda mai puternica faceau treaba BNR. Tot ce trebuia BNR sa faca era sa se uite dupa semne care sa arate ca rata inflatiei pe viitor se distanteaza de tinta. Trebuia BNR sa creasca dobanzile? Nu, daca nu vedea semne ca rata inflaitie creste. Trebuia BNR sa scada dobanzile? Nu, daca nu vedea semne ca rata inflatiei scade cu mult sub tinta.

Justificarea BNR care suna cam asa “a scazut dobanzile pentru a descuraja intrarile de capital” este puerila. Nu exista o formula magica care sa spuna cat capital sa intre intr-o tara. Este si ciudata pentru ca Romania avea si are nevoie de capital. Nu cred ca a mandatat nimeni banca centrala sa spuna cat capital sa intre in Romania si mai ales unde sa se duca. Banca centrala are un obiectiv simplu si clar. Asa cum arata datele intrarile de capital din acea perioada faceau treaba polticii monetare si duceau rata inflatiei catre tinta. Daca banca centrala doreste sa fie credibila cand spune acest lucru trebuie sa lege intrarile de capital de obiectivul fundamental. Ar trebui sa explice cum in situtia in care rata inflatiei era peste tinta o moneda mai puternica punea in pericol obiectivul principal.

Datele arata ca moneda nationala actiona perfect, anticiclic. Din pacate nu acelasi lucru il putem spune despre politica monetara. Banca centrala a stimulat si mai tare economia prin inundarea cu bani a pietei interbancare. Abia in acest moment a fost instaurata euforia in economie. Pana atunci exista pericolul ca in momentul in care economia ar fi devenit euforica banca centrala sa fi intervenit. Imaginati-va ca sunteti la o petrecere. Si barmanul va serveste dar el impune cat in functie cum va percepe pe dumneavoastra dar si atmosfera generala. In acelasi timp barmanul ameninta ca daca lucrurile se “incing” va inchide barul. Ei, acum imaginati-va “open bar” si barmanul vine si petrece alaturi de ceilalti. Exista un singur lucru sigur in acesta situtie- durerea de cap o sa fie ingrozitoare. In 2005-2007 BNR s-a alaturat petrecaretilor. De aceea durerea de cap din 2008-2010 a fost inevitabila.