In episodul precedent am vorbit despre structura economiei. Concluzia era simpla. O economie flexibila, si am explicat ce inteleg prin asta, face fata mai bine unor socuri decat una rigida. Ne intereseaza structura economiei ca o eventuala explicatie pentru caderea economiei in 2008 si revenirea foarte lenta.
A doua explicatie vine de la raspunsul politicilor economice-monetara si fiscala. Incep cu cea mai simpla, politica fiscala. Initial politica fiscala a actionat restrictiv pe fondul crizei de lichiditate , multumiri merg la banca centrala pentru aceasta situatie, dar dupa aceea s-a relaxat. Desi banca centrala cerea o politica fiscala restrictiva acest lucru nu s-a intamplat. Deficitul bugetar s-a triplat in doar cateva luni. Oricum, nu exista un soc clar generat de politica fiscala in 2009. Partea cea mai grea si care a contribuit la caderea economiei s-a consumat in trimestrul 4 2008 pe fondul crizei de lichiditate. Socul politicii fiscale a venit mult mai tarziu, in 2010, prin cresterea TVA.
Dar reactia politicii monetare a fost evidenta si este usor de analizat. Nu mai este un secret pentru nimeni modul in care actioneaza banca centrala. Atunci cand vrea sa stimuleze economia pe termen scurt introduce lichiditate in economie. Cand vrea sa inhibe activitatea economia retrage lichiditate din economie. Folosesc lichiditate pentru ca banca centrala din Romania actioneaza prin intermediul pietei interbancare,monetare sau valutare.
Aceasta relatie politica monetara -economie, pe termen scurt, nu este doar opinia mea. BNR vede lucrurile la fel – “ În general, dobânzi mai reduse stimulează investiţiile şi consumul în defavoarea economisirii, în timp ce dobânzi mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile. Astfel este influenţată cererea agregată din economie. “ Banca centrala stie ca daca intr-un moment retrage lichidiate din economie efectul imediat este cresterea dobanzilor si dupa aceea incetinirea economiei.
Bineinteles, efectul actiunilor bancii centrale depinde foarte mult de context. Una este sa retragi din lichiditate cand economia locala si cea globala cresc si alta este sa o faci cand ambele sunt in picaj. Sa nu va imaginati ca in realitate lucrurile se intampla automat. Banca centrala are o formula magica care ii spune cat din lichiditate trebuie retrasa pentru ca economia sa incetineasca exact cat trebuie si nu mai mult. Prostii. In realitate banca centrala lucreaza cu multe estimari. Informatiile pe care le are se refera la trecut iar si acelea sunt revizuite. De acea este important ca cei care iau decizii la banca centrala sa inteleaga relatia pe termen scurt si mediu politica monetara -economie reala si mai ales sa inteleaga structura economiei in care se afla. Inca un lucru, trebuie sa inteleaga cum sunt conectate economia locala si economia globala.
Da, politica monetara se bazeaza pe foarte mult subiectivism sau experienta. Depinde de cine este la conducere. Daca sunt amatori sau diletanti (oameni care au ajus acolo doar pe baza conexiunilor politice) atunci avem parte de subiectivism. Daca ajung oameni care au demonstrat ca inteleg ce am zis mai sus atunci avem parte de experienta.
Avand in vedere aceasta caracteristica a politicii monetare, este important ca deciziile de politica monetara sa fie anticipate de economie , transparenta, si sa nu aiba o magnitudine mare. Daca tot lucrezi cu informatii putine este bine sa nu surprinzi si mai ales sa nu faci miscari agresive. In cazul in care informatii noi iti infirma opinia sa poti sa dai inapoi usor si sa nu lasi urme adanci in economie. De aceea bancile centrale nu cresc dobanda de politica monetara brusc si o faca cu pasi mici-puncte de baza in loc de procente. Oricum, chiar daca nu vor sa o recunoasca o fac asimetric (scad dobanzile mai usor decat le cresc).
Totusi, este nevoie de un punct de referinta. Este nevoie de un model care sa ofere un punct de pornire. Fiecare banca centrala are un model care incearca sa aproximeze cat mai mult structura economiei. De la acest model incep discutiile. Modelul ofera diferite scenarii pentru diferite decizii de politica monetara. Toate aceste modele arata ca o dobanda mai mare are efect negativ pentru dinamica PIB. Dar exista o doua diferente cu viata reala, in cele mai multe cazuri. In primul rand in model dobanda creste neanticipat. Noi cei care actionam in economie sutem surprinsi de decizia bancii centrale. Astfel, efectul este mult mai puternic asupra dinamicii PIB decat in cazul in care decizia era anuntata in prealabil de banca centrala. Bancile centrale stiu acest lucru si mai toate fac eforturi pentru a nu surprinde piata. In al doilea rand, in model dobanda creste si scade imediat. Nu vedem acest lucru niciodata in realitatea.
Mai important este raspunsul dinamicii PIB care este acelasi in toate modelele. Fara exceptie, indiferent de structura modelului si indiferent de tara. Dobanda creste iar dinamic PIB raspunde negativ instantaneu (foarte imporant ). Dupa aceea, in model dobanda revine la nivelul initial dar dinamica PIB ramane negativa (valori din ce in ce mai mici) cativa ani la rand. Iar acest lucru este important pentru ca arata ca desi in model dobanda revine la valoarea initiala socul are efecte pe perioade lungi. Sa va dau un exemplu. Sa zicem ca BNR creste dobanda astazi. Dinamica PIB reacationeaza imediat dar punctul minim al PIB (nu dinamica) se afla in viitor , cam peste 8 trimestre. Adica, creste dobanda azi, PIB scade azi si continua sa scada tot de pe urma acestui soc inca 8 trimestre. Da, politica monetara actioneaza asupra economiei cu pana la 8 trimestre. De aceea este nevoie de oameni cumpatati, echilibrati, cu experienta pentru ca o greseala se repara foarte greu. Folosesc greseala pentru ca alternativa, manipularea masei monetare in interes propriu si politic, este devastatoare pentru o economie si o poate tine pe ultimul loc ca cea mai saraca tara din Europa decenii la rand.
Asadar, este clar ca atat teoria economica dar si modelele empirice estimeaza un efect negativ pentru PIB pe termen scurt si mediu de la o politica monetara restrictiva. Iar efectul depinde de cat de anticipata este o astfel de decizie si cat de mult cresc dobanzile. Daca o banca centrala decide sa dubleze prin surprindere dobanzile este de asteptat (fara sa intelegi prea multe) o cadere brusca a dinamicii PIB si cu magnitudine mare. Daca acest lucru se intampla intr-un moment in care are loc o criza la nivel global, doar un amator ar putea sa creada ca o astfel de decizie nu ar duce la o criza economica si in economia locala.
Uremeaza concluziile…
Florin Citu 
Inainte de a trece la concluzii, eu as reveni la “Episodul 1”, cel despre structura economica de la noi din tara. Dvs., D-le. Citu, ati pus o problema: daca avem o economie flexibila si cat e aceasta de flexibila, care ar fi gradul ei de flexibilitate. Dvs. ati spus si ce intelegeti printr-o economie flexibila:
Parerea mea este ca, daca ne referim la sectorul privat si la individul liber, care trebuie sa ia la un moment dat o decizie, deci privita din acest unghi, economia Romaniei este flexibila. Pentru ca lucrul acesta se impune cu necesitate prin insasi structura unei economii private. Dar economia Romaniei nu e nici reformata in totalitate si nici privata in totalitate. De aceea lipsa de flexibilitate se manifesta in sectorul de stat care inglobeaza intreprinderi de stat mari si neperformante, un sector de stat, in general vorbind, mare si neperformant si o administratie neperformanta si deloc supla. Cu atat mai mult cu cat in perioada 2004-2009 s-au angajat 500.000 de oameni la stat, numarul lor ajungand, de la 900.000 cat a lasat Guvernarea Nastase, la 1.400.000. Dupa 2009 sectorul de stat nu s-a mai putut restructura rapid, ramanand in continuare in jur de 1.200.000 de oameni in acest sector. Deci pe langa intrepriderile de stat neperformante noi avem si o Administratie foarte slaba, care se misca foarte greu si, pe cale de consecinta, nu poate lua cele mai bune decizii, ba chiar dimpotriva. Nu mai vorbesc de legile, in marea lor majoritate cu caracter pronuntat de stanga pe care le da Parlamentul.
Ce observam? Politica prociclica a BNR, dar si politica fiscala prociclica, au lovit cu putere sectorul productiv, cel privat, si mai putin sectorul de stat. Sa ne gandim la numarul imens de firme private care au dat faliment. Pe cand sectorul de stat s-a dovedit a fi in continuare o “nuca tare”. Au ramas in continuare multi angajati la stat – incercarea de restructurare a fost ineficienta si nu s-a mai putut duce pana la capat dupa 2009; nu mai vorbesc de mitinguri uriase organizate de sindicate si de opozitia dura a sindicatelor la orice tentativa de restructurare – si chiar daca li s-au taiat salariile o anumita perioada de timp, nu si-au pierdut slujbele. Citeam un articol recent care arata ca in continuare forta de munca salariata are salarii mai mari la stat decat in sectorul privat.
Deci caracterul de inflexibilitate al economiei e dat, in continuare, de un sector de stat foarte mare si slab performant. O firma privata este expusa falimentului daca nu ia cele mai bune decizii. Cum poate fi expus falimentului, sa zicem, ministerul Economiei, daca ne referim la rolul de jucator la statului in economie? De aici survine ineficienta crasa a sectorlui de stat, foarte rezistent la orice tentativa de reforma, la orice tentativa de restructurare care ar putea sa-i dea supletea necesara si sa aduca oameni competenti in stare de a lua deciziile cele mai bune in plan economic. Cu un astfel de jucator, precum statul, caruia ii este indiferent daca ia sau nu cele mai bune decizii, care poate tine, de exemplu, in subordinea sa intreprinderi falimentare pe un numar indefinit de ani, fara sa faca mare lucru spre a le imbunatati performantele economice, in general vorbind activitatea, o recuperare rapida de pe urma unei crize economice sau actiuni indreptate spre progres economic, lucrurile acestea devin problematice. Si chiar mai mult decat atat: apare un risc major in ceea ce priveste stabilitatea macroeconomica la eventuale socuri.
Daca analizam in continuare, pornind de la ceea ce ati spus Dvs:
ar trebui sa ne intrebam pe cine a lovit dur criza si politicile BNR, prociclice: sectorul privat sau cel de stat?
Eu as remarca faptul ca sectorul de stat, mare si neperformant, indiferent de politicile monetare sau fiscale, chiar indiferent de criza, n-a prea avut de suferit, decat destul de putin in comparatie cu sectorul privat. Deci sectorul de stat a fost aproape imun, atat la Criza din 2008 cat si la masurile care s-au luat pe plan intern, bune sau proaste – are mai putina importanta pentru acest sector. De aceea Criza si masurile luate au lovit foarte dur sectorul privat care a preluat aproape in totalitate tot socul economic negativ. Si din aceasta cauza caderea “economiei locale a fost mai puternica ca in alte tari din regiune si perioada de revenire mai lunga”, cum spuneti Dvs, agravata de lipsa de performanta din sectorul de stat, nereformat, nerestructurat.
revin, multumesc pentru comentarii
Cu placere!
http://www.capital.ro/economia-supersonica-pib-ul-romaniei-a-crescut.html e de bine 🙂 Sa nu mai aud ca se plange cineva de birocratie sau alte maruntisuri gen nu avem medici ,spitale,sosele 🙂 300% nene nu ca italienii aia incapabili care scad sau ca englejii :))) Ziduri la granita sa nu navaleasca emigrantii din Europa saraca 🙂
🙂 mersi pt link