Romania avea una dintre cele mai mari rate de crestere economica in perioada 2005-2008. Mai multi factori au contribuit- codul fiscal care a facut sa scada nivelul taxelor din economie (costuri mai mici), contextul international, aderarea la UE. Bunastarea generata in acele momente nu a fost administrata foarte bine, din pacate. Consumul (excesiv dupa unii) sau investiile in piata imobiliara nu reprezinta pentru mine problema principala a acelei perioade. Pe fondul unei economii care crestea au fost stoapte reformele si crescute cheltuielile publice. Dintre acestea cel mai mult ne-a durut stoparea reformelor. De fapt, inca platim pentru aceasta decizie.
Stoparea reformelor, a dereglementarii, a debirocratizarii, a privatizarilor a facat ca economia Romaniei sa ramana una rigida si primitiva. Astfel, economia a ramas cu unul sau doua motoare de crestere, in special consumul. Consumul este bun pentru economie si nu trebuie stigmatizat. Dar din pacate beneficiile aduse de consum au oferit sursa de finantare a unor decizii neinspirate din punct de vedere economic.
Asa arata economia Romaniei cand a aparut criza economica in 2008. Dezechilibrata de deciziile de politica economica si rigida din cauza stoparii reformelor. Socul care a lovit tot Estul Europei in acelasi timp a facut ravagii in Romania. Un deficit de cont curent mare si o economie unde forta de munca si capitalul nu se pot misca usor dintr-un sector in altul au asigurat ca efectele socului sa fie mai mari la noi decat in alte parti.
Si nici politica monetara nu a ajutat.
In interiorul zonei euro multe tari cu economii similare cu a Romaniei au suferit pentru ca nu aveau o politica monetara proprie. O politica monetara proprie inseamna o rata de schimb proprie. Cu cat rata de schimb este mai mult determinata de piata cu atat socurile negative sunt eliminate mai usor prin supapa oferita de rata de schimb. In economiile unde rata de schimb este controlata efectele socurilor sunt internalizate si se vad imediat in rata somajului, recesiune si dupa aceea o revenire lenta (sau criza prelungita) .
In Romania politica monetara a actionat procilic. In prima parte a ciclului economic a fost stimulativa. Cand ai o politica monetara care stimuleaza economia, desi economia creste, este foarte greu sa convingi guvernantii sa implementeze reforme. “De ce sa facem acest lucru? Se pare ca piata oricum ne finanteaza chiar si fara reforme.”, spun acestia. Dar aici apare miopia introdusa de politica monetara prociclica. Pietele nu finanteaza guvernul ieftin pentru ca au incredere in deciziile guvernului. Nicidecum. Pietele finanteaza guvernele cu costuri mici pentru ca politica monetara relaxata a redus artificial costul finantarii pe termen scurt. Asa de multi bani au fost aruncati pe piata de politica monetara in acea perioada ca au facut sa scada costurile de finantare si pe termen lung.
Dar dezastrul s-a produs in 2008. Economia era nereformata (rigida) si cu deficite mari. Criza economica a dus la iesiri de capital si scaderea cererii externe pentru bunuri din Romania. Dinamica economica nu avea unde sa mearga decat in jos. Si atunci politica monetara a venit si a dat lovitura de gratie. Nu a lasat cursul de schimb liber si a crescut dobanzile. Aceste doua decizii au actionat ca o bariera care a mentinut efectele negative din economia mondial in economia locala. Fara gura de aer oferita de rata de schimb si fara acces la finantare pe termen scurt economia a intrat in stop-cardiac imediat.
Perioada 2005-2010 este plina de lectii atat pentru economisti cat si pentru politicieni. Dar ca sa fie folosite corect aceste lectii trebuie identificate corect. Taxele mai mici, de exemplu, nu au reprezentat o problema. Administrarea proasta din veniturile mai mari de pe urma reducerilor de taxe a fost problema. Nu aderare la UE a fost problema. Stopare reformelor imediat dupa aderea la UE a facut ca economia locala sa ramana primitiva si rigida. Si in fine, politica monetara prociclica. Atunci cand politica moentara nu este independenta de politic problemele pentru restul economiei sunt garantate. O perioada politica monetara prociclica poate sa ascunda mizeria sub pres, mai ales in perioada de crestere economica. Dar nu poate face acest lucru la infinit. Si cu cat politica monetara sustine mai multa mizerie sub pres cu atat criza o sa fie mai adanca cand din orice motiv economia este lovita de soc negativ
Florin Citu 