Tipul reglementatorului conteaza

„Many years ago, a young assistant professor of finance wrote a paper about anomalies in the way sotctrades were executed across exchanges….A senior colleague called the young researcher into his office, where he was confronted by a large market maker (face preturile pe o anumita piata financiara) who berated him for his (allegedly) misleading results. Shaken, the young assistant professor abandoned that line of research.
The market maker berating him was none other than Bernard Madoff, who became inmate number 61727-054 at a federal correctional institution in North Carollina, convicted for the largest financial fraud ever. “ Din cartea Capitalism for the People – Luigi Zingales

Exemplul de mai sus arata ca intodeauna va exista interes din partea sistemului financiar sa triseze si niciun reglementator niciodata nu o sa poata sa elimine frauda din sistemul financiar. Intodeuna profitul potential din a trisa clientii si competitorii este asa de mare incat nicio resursa nu o sa raman nefolosita in incercarea de a acapara acest profit. Reglementatorii nu vor avea niciodata aceleasi resurse de capital sau umane pe care le au corporatiile.
In aceste conditii ce poate sa faca un reglementator? Totul depinde de reglementator. Sunt doua variante.
Prima, un reglementator care nu intelege piata pe care incearca sa o reglementeze. Nu intelege produsele. Nu intelege tipurile de risc. Nu intelege vehiculele prin care riscul este transferat catre consumator. Nu intelege cum ar putea firmele din piata respectiva sa lucreze impreuna in detrimentul consumatorului si sa nu para ca formeaza un cartel. In cazul acestui tip de regrlemantor efectul este foarte clar: o piata primitiva, subdezovltata, cu produse simple si mai ales MICA (volme mici). O astfel de piata este mult mai usor de inteles de acest tip de reglementator si mai usor de controlat. Deja avem piete financiare si bancare care semana foarte mult cu aceasta descrierere: piata bursiera, piata valutara, piata interbancara, piata secundara a obligatiunilor de stat, piata de obligatiuni corporatista etc.
A doua varianta este reglementatorul care intelege foarte bine piata pe care urmeaza sa o reglementeze. O intelege pentru ca a lucrat in aceasta piata, pentru ca a studiat-o ca profesor si are un istoric de publicatii care demonstreaza acest lucrur sau o intelege pentru ca a reglementat-o anterior. In acest caz reglementatorul va lasa piata sa se dezvolte dar va incerca sa tina pasul cu tot ce inseaman produs nou. Va incerca sa inteleaga dinamica preturilor din aceasta piata si mecanismul din spatele acestor preturi. Intr-un sistem regelmentat de acest tip de reglementator piata nu –i va simiti prezenta decat in momente extreme. Un reglementator similar acestei descrieri exista in tarile anglo-saxone unde pietele financiare, si pietele in general, s-au dezvoltat continuu. Mai mult in componenta PIB-vedem o contributie foarte importanta a pietelor reglementate de acest tip de reglementator.

Dupa cum spuneam niciuna din variante, reglementator tip I sau tip II, nu ne poate asigura ca nu vor exista crize pe aceste piete. Pentru a minimiza acest risc reglementatorul trebuie doar sa fie CREDIBIL atunci cand spune ca cine nu joaca dupa regulille pietei o sa sufere consecintele. Totusi, pentru societate unul este mai benefic decat celalalt. Din punctul meu de vedere este clar ca al doilea tip de reglementator este de dorit. O economie nu se poate dezovlta fara un sistem financiar si bancar dezolvtat si modern. In plus am observat ca avand un sistem bancar primitiv in 2008 nu a izolat economia Romaniei de efectele crizei financiare globale. Din contra as spune eu, un sistem financiar si bancar primitiv a reactionat mult mai dur decat unul modern.

In aceste zile a fost aprobata conducerea ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiara). Asa cum au fost facute numirile acest reglementator pare a fi din prima categorie. O sa stim sigur in cateva luni dupa ce o sa vedem cum o sa evolueze piata financiara care o sa fie reglementata de acest organism.