La inceputul anului am prezentat o analiza care documenta empiric ca exista o relatie de cauzalitate de la salariul minim spre somaj in randul tinerilor (aici). In acest moment discutia despre salariul minim a revenit. Din pacate in urma unor comentarii nefericite/neinspirate ale ministrului de finante.
Totusi, discutia despre salariul minim este una serioasa. Mai ales daca ne gandim la implicatiile pentru economia reala. Numai ca eu nu vad o discutie serioasa. Vad doar mesaje emotionale, iar parte dintre ele vin de la functionari/oficiali. Se discuta foarte mult despre nivelul salariului minim. Este adevarat ca in Romania acesta este scazut (desi poate ar trebui sa ne intrebam daca este benefic sa avem salariu minim). Dar nivelul scazut arata faptul ca si restul salariilor sunt mici in Romania (grafic- ca procent din medie si median salariul minim in Romania nu este scazut in comparatie cu tari dezvoltate). Aceasta este de fapt problema majora. Solutiile trebuie sa se concentreze pea rezolvarea aceastei probleme- nivelul salariilor din economie. Iar prin solutii eu nu inteleg interventii in economie care sa reprezinte viziunea utopica a unui functionar care crede ca “solutia” lui interventionista este mai buna decat “solutia” interventionista functioanrului care tocmai a parasit functia de ministru. Reglementarea, intervetia, o fabrica de functionari sau o noua banca de stat nu vor creste veniturile. Daca obiectivul este sa avem venituri mai mari in economie atunci trebuie sa ne uitam la dereglementarea pietelor-fortei de munca,capital – retragerea statului din economie si un rol mai important al pietei si implcit a competitiei in alocarea resurselor si implicit determinarea veniturilor.
Grafic: salariul minim ca % din medie si mediana, sursa OECD, 2014
